In prezent am 19 ani si sunt in depresie de la 14 ani din numeroase motive.(Precum bulingul la scoala, apoi lipsa prietenilor, apoi fiindca nu am reusit sa-mi fac o prietena si din cauza saraciei etc.
Intrebarea mea este daca imi poate afecta sanatate intr-un fel din cauza depresiei stresului. Sa nu cumva sa ma trezesc ca chelesc sau albesc etc vederea este buna, nu am probleme chiar daca stau cu orele pe telefon insa am observat ca parul este foarte fragil, subtire si mai rar decat la alte persoane. Oare e din cauza stresului si depresiei sau nu?
Ce efecte poate avea depresia si stresul pe termen lung?

Pai eu cred ca te poate imbolnavi grav, incepi sa te ingresi si chestii de astea

Probleme grave de inima. Ai belito fratele meu. Fai ceva cu viata ca ca cu depresia nu e de joaca. Multi se spânzura ca sa scape de chinuri si boli.

Ce efecte poate avea depresia si stresul pe termen lung?
1. Pe termen scurt reduc calitatea vieții.
2. Pe termen lung, o scurtează.

14 ani e una, 19 ani e alta. La 19 ani esti cam la fel de matur ca la 35 de ani. Si tot la 19 ani nu ar trebui sa mai fii afectat de bullying, o prietena iti vei gasi eventual, la fel si amici. Desi multi ar spune ca e mai bine fara prieteni decat cu

Depresia provoaca boli grave, afectiuni la inima si chiar cancer.

Dar depresia e o alegere! Poti alege sa fii depresiv sau nu Eu te-as sfatui sa alegi sa nu mai fii depresiv.

Si ca sa nu fii depresiv, alege sa-ti ocupi timpul cu altceva. Exemple: EDUCATIE! CARIERA! IDEI DE AFACERI (LEGALE!)

La 19 ani ai mai multe sanse sa fii asa cum vrei. Pui punct si o iei de la cap de 100 de ori, varsta te ajuta! Schimba-ti atitudinea doar.

Sfat: Fii curajos! Resemnarea e pentru lasi, ceilalti lupta pentru ceea ce isi doresc!

Și lui Mihai Traistariu începuse să îi cadă părul. Nu știai, el și-a făcut implant. Asta înseamnă că el a avut depresie pe termen lung? Căderea părului poate fi cauzată și din cauza excesului de produse pentru păr ( gel, fixativ, șampon, vopsea ). Unchiul meu a chelit la 25 ani, iar vărul meu l-a moștenit și el pentru că în prezent este cu totul chel. Nici un fir de păr pe cap. Adevărat că vărul meu a folosit mult gel de păr iar unchiul meu ( mi-a povestit mama - în acea perioadă nici nu eram născut), că unchiul obișnuia să se spele pe cap odată la 2 zile. Pe cap te speli o dată săptămână, nici chiar la două zile. Înainte să dai vina pe stres, caută răspunsul printre cele scrise aici.

Apoi depresia. De la 14 ani? Pe bune? Și până în acest moment nu ai fost la nici un specialist? Ar trebui să mergi, altfel vei avea mari probleme. Și eu am trecut prin stări depresive, însă au fost pe termen scurt. Prieteni nu mai am nici eu, parcă mi-e mai bine așa. Iubită, nici asta nu mai am. Cred că singurele motive pentru care intram în depresii erau chiar oamenii.
Oamenii, prin comportamentul lor, ne face să ne supărăm și să ne izolăm. Am devenit așa, mai antisocial. Adică merg la muncă, sunt sociabil, glumesc. Însă dincolo de poartă îmi place să rămân singur și să fiu doar eu și atât. Vara merg pe bicicletă, ea este singura prietenă care mă face fericit. Ea mă supără doar când face pană sau când ii cade lanțul. În rest mă simt mai bine când sunt singur, doar eu și bicicleta pe coclauri. Habar nu ai senzația, cred că ar trebui să încerci și tu terapia prin pedalat.

S-au întâmplat cazuri în care am legat prietenii cu alți colegi de muncă și rău am făcut pentru că comportamentul era cu totul altul față de cel de la job. Și așa că, cu cât cunoști mai puțin o persoană, cu atât mai bine. Apoi ajungi să îl cunoști mai mult și regreți că ai făcut asta. Prietenii poate cu cineva pe care să consideri că merită, însă ( mai ales eu la locul de muncă) consider că mai mult decât coleg nu se poate. În viață trebuie să știi în ce anturaje te bagi, trebuie să știi ce prieteni iti faci. Și niciodată, absolut niciodată să nu te schimbi doar pentru a fi acceptat într-un grup. Și niciodată să nu stai în preajma unei persoane ( sau unor persoane) doar pentru că tu te simți singur și vrei să ai prieteni. În ziua de azi prietenia se găsește doar în dex, pagina vezi tu care. Iar prietenia adevărată alte două cuvinte regăsite în dex. O prietenie se sudează în ani, trebuie să cunoști persoana bine sau mai ales să vă cunoașteți voi între voi. Și eu am făcut greșeli, am considerat prieteni buni persoane care nu meritau prietenia mea. Eram asa ca tine, disperat si din cauza singurătății m-am împrietenit cu cine nu trebuia. Am considerat prieten bun, l-am ajutat, am fost acolo când m-a chemat. Însă eu, când aveam nevoie, mereu eram singur. De asta am clădit în jurul meu un zid imens pe care m-am jurat că nu oricine îl va mai traversa cât să îi ofer eu prietenia.
Încă ceva : persoane pe care le-am cunoscut mai puțin încă păstrăm legătura, iar când ne vedem pe stradă încă ne salutăm, discutăm, care mai e viața noastră, etc. Însă când mă întâlnesc cu acele persoane pe care le-am cunoscut și considerat prieten, să trec indiferent pe lângă el oarecum scârbit de comportamentul său.
De asta ziceam mai sus. Cu cât cunoscuți mai puțin, cu atât mai bine.
Nici asta nu este o soluție, să nu mai vrei să cunoști pe cineva mai mult de coleg, vecin sau mai știu eu. Înțeleg că, pentru a-ți face prieteni, trebuie să socializezi. Însă și când cunoști și te împrietenești, posibil să pui suflet ( poate prea mult suflet) într-o relație, iar așteptările vor fi cu totul altele. Cealaltă persoană nu îți va întrece așteptările și de acolo apar și stările de supărare, depresia, anxietatea. La fel și cu fetele, nu e nici chiar așa cum vezi tu în filmele de dragoste. Crede-mă, nici fără prieteni nu este bine. Dar nu cu prieteni nu este bine.

Și încă ceva :
Încearcă să îți găsești un hobby, să faci ceva care îți place cu adevărat. Dacă stai toată ziua închis în casă cu ochii băgați în calculator sau în telefon, asta va face să îți agraveze starea.
Înainte de a învăța să merg pe bicicletă obișnuiam să merg mult pe jos, urcam prin pădure, mergeam chiar și pe marginea drumului DN/DJ vreo 13 km apoi reveneam acasă tot pe jos. Nu o singură dată mi-am cumpărat bilet la tren și plecat de nebun prin țară. Pur și simplu m-am uitat pe afișaj și primul oraș care mi-a sărit în ochi a fost Sighetul Marmației. Mi-am cumpărat tichet, urcat la tren și până am ajuns la destinație mi s-a bătătorit și fundul. Face multe ore trenul Brașov - Sighetul Marmației. La retur am revenit cu ocazia din oraș în oraș până am ajuns înapoi. În acea aventura am dormit chiar și în pădure după ce un nebun m-a lăsat pe marginea drumului pe un drum uitat de oameni și până dimineață a trebuit să îmi port de grijă. Vezi tu, îmi place aventura și provocarea. Chiar și singur, dar mereu găsesc activate de făcut.
Apoi la 28 ani am făcut un pariu cu cineva : acela de a mă învață sa merg pe bicicletă. Uite că nu am avut ocazia în copilărie. Tu zici că ai fost "hartuit de colegii în școală", eu nu am avut deloc copilarie. De la 8 ani până la vârsta de 14 ani am fugit de acasă, am stat pe străzi. Însă am stat departe de probleme. Poate de acolo a rămas instinctul de călător.
În două zile am învățat să merg pe bicicletă și uite cum am găsit un alt hobby. Asta pe lângă fotografie, natura, călătorii și muzica EDM, Techno, Trance. Și eu nu merg prin parc cu bicicleta, eu fac ture pe distanțe mari. Plec dimineața și revin seara, iar în vară vreau să merg pe Transfăgărășan într-o călătorie de aproximativ 1 săptămână. Toate astea singur. Îmi amintesc anul trecut când am fost pe bicicletă culoarul Rucăr Bran și am crezut că acolo mor după ce am rămas și fără apă și nici un local deschis pe drum de unde să cumpăr apă, apoi efortul pe care l-am depus m-a epuizat complet și am fost un chin să ajung acasă. Poate vreodată mă voi ciocnii cu vreo altă ciclistă și Cupidon v-a lovii și mă voi îndrăgostiți, însă nu disper din singurătate. Sincer, îmi place viața mea. Nu ai tu idee cu cât entuziasm scriu aceste rânduri, când tu la 19 ani zici că ești depresiv și supărat pe viață. Prietene, viața este atât de frumoasă și există atâtea lucruri pe care poți să le faci chiar și singur. Sincer, eu m-am obișnuit cu viața asta și nu cred că vreodată reușesc să leg prietenii de durată. Poate, doar să fim pe aceeași lungime de undă în gândire, interese și nu numai.
Eu doar încerc să te motivez cu ceea ce scriu aici. Ești tânăr, omule! Decât să îți plângi de milă mai bine încearcă să schimbi ceva la tine.
Scopul vieții mele nu sunt prietenii, nici dragoste ca în filme. Scopul vieții mele este de a-mi strânge ban cu ban și să fac turul României pe bicicletă. Apoi, după ce trece pandemia aș vrea să ajung și în Europa tot pe bicicletă. Prietenii vin și pleacă, la fel și cu iubirea. Și m-am cam săturat de prietenii care te caută numai din interes sau femeile care vor duse în mall și ținute numai cu bani. Poate vreodată iubirea să îmi sară precum căprioara în fața mașinii, însă eu sincer nu mai caut că m-am săturat să tot caut. As prefera sa mor singur, însă nu vreau sa mor până nu colind pe bicicletă fiecare colt al acestei țări si nu numai.
Scopul vieții tale care este? Să îți plângi de milă o viață întreagă? Să fii depresiv încă nu știu câți ani? Deschide ochii până nu e prea târziu. Că ești singur? Că nu ai prietenii și iubită? Nu te simți împlinit? Nu ești primul, nici ultimul. Iar pentru realizări trebuie să te lupți, să te zbați.
Era citatul "acceptă provocarea pentru a simții bucuria victoriei". Ei bine, sper să te motiveze cu ceva.

Depresia netrata pe termen lung, poate duce la: anxietate, atacuri de panica, paranoia, schizofrenie, boli mentale grave, diabet, cancere samd.