Nu pot sa dorm noaptea
Aud voci, am impresia ca e cineva langa mine si aud diferite sunete ciudate de foarte mult timp si nu inteleg de ce Adica faza e ca cel de langa mine nu aude si eu aud.
nu mai stiu ce sa fac help
Himynameis, te rog, citeste totul...Cu atentie...
In tara noastra, sunt foarte multi oameni care nu te vor intelege si nu inteleg prin ce treci. Folosim cuvinte simple acum, da? Priveste, din 2017, luna mai, ai avut primul post pe TPU in care spuneai ca de multa vreme ai anumite simptome. Nu le intelegeai. E si normal. Inca esti la scoala, banuiesc ca esti inca prea mica sa-ti dai seama ce ti se intampla. Probabil nu ai nici sprijinul parintilor pentru ca nici ei nu inteleg.
Uita-te pe intrebarile tale: din 2017 mai, pana astazi....toate, dar TOATE simptomele pe care le ai, pornesc de la una si aceeasi chestie. Sunt legate intre ele. Intelegi? Sunt unul si acelasi lucru. Tu nu ai atacuri de panica, nu ai anxietate, nu ai halucinatii. Nu ai nici macar o furie anormala. Le ai pe TOATE! Ei bine, pentru ca accepti sa primesti sfaturi pe acest site si pentru ca ti-e frica de consultul de specialitate, da-mi voie sa-ti atrag atentia ca nu e normal ca in decurs de atata timp, tu sa nu poti duce o viata normala, ci mai mult mizera. Oamenii care iti ofera sfaturi aici si citesc ce scrii, nu inteleg ce ti se intampla, pentru ca ei nu sunt specialisti. In schimb, toate simptomele astea pe care tu le ai, nu sunt normale. Nu pentru un copil. Iar daca continui sa le negi, nu vei face altceva decat sa le maresti ca intensitate, pe zi ce trece.
Nu vreau sa ma pun in locul specialistului, dar tu ai trecut printr-o trauma foarte mare. Poate acum sau poate cand erai mult prea mica pentru a-ti da seama. Iar oamenii pe acest site iti minimizeaza simptomele, tu consideri asta a fi normal si continui sa te auto-distrugi incercand sa ajungi la nivelul lor de normalitate. Accepta ca ceea ce ti se intampla nu mai tine de tine si nu mai poti controla. Ai nevoia de tratament. Si accepta ca NU esti nebuna si nici schizofrenica, ci ca esti o fiinta normala care are nevoie de ajutor pentru a duce o viata la fel de normala ca a noastra. Ok?
Poti sa alegi sa iti pierzi timpul si viata ta pretioasa pe TPU, intreband oameni care nu numai ca nu se pricep la cei ai tu, dar nici macar nu ar putea sa empatizeze la nivelul ala cu tine. Daca le-as pune acum intrebarea: "Voi intelegeti cum este ca, la o varsta de copil sa ai halucinatii, sa-ti fie frica de orice, chiar si de umbra ta, sa ai furie nestapanita, sa auzi voci, sa ai constipatie, sa-ti fie frica de medicamente?" "Voi intelegeti cum este sa-ti pierzi cei mai frumosi ani ai vietii cu simptome care nici macar nu te lasa sa iesi din casa?" Majoritatea nu vor intelege. Ei cred, din scaunul ala al lor confortabil din fata calculatorului ca, daca te rogi la D-zeu, totul se va rezolva. Poate ca da. Dar inainte de asta, ai nevoie de tratament pentru a ajunge sa te mai rogi lui.
Himynameis, eu INTELEG ca iti este frica de multe ori sa iesi pana afara, dar sa te mai duci si la doctor. Poate nici parintii nu te inteleg, poate considera ca esti doar un copil-problema. Educatia noastra fata de bolile mintale (care nu sunt nebunie!) este atat de precara, incat nici macar oamenii astia nu sunt de vina.
Himynameis, gata cu "nu-ul". Daca nu ai sprijin din nici o directie, apeleaza la psihologul scolii cat mai curand. Sau incearca sa ajungi la un medic de familie si explica-i ca ai halucinatii si atacuri de panica. Daca ai sprijin, du-te direct la psihiatru. Nu mai astepta. Considera ca frica de a merge la specialist va fi muuuuuult mai putin grava decat frica de a trai o viata de om asa cum o traiesti tu acum. Cat crezi ca vei mai rezista cu toate simptomele astea? Deja si tu iti pui probleme, incepi sa realziezi ca ceva nu e in regula.
Eu, Himynameis, am trait o cincime din simptomele tale, la varsta de 29 ani. Si mi s-a parut gaura neagra a vietii mele, mi s-a parut o eternitate. Iar tu, la o varsta mult mai mica, traiesti de 5 ori intensitatea asta. Si oamenii iti spun ca e normal. Nu te mai speria de titluri, de cuvinte. E PERFECT NORMAL sa mergi la un PSIHIATRU si e perfect NORMAL SA iei medicamente.
In semn de solidaritate pentru tine si de protest fata de INDIFERENTA, eu imi inchei activitatea pe acest site.
Dar, cu promisiunea, ca intr-o zi, tu si cei ca tine, nu veti mai avea parte de indiferenta asta. Am sa ajut. Promit.
Răspunde
Frumos raspuns...
Tragedia e ca la noi, cand apar simptomele de care sufera Himynameis, imediat esti catalogat, intr-un anumit fel, sa nu zic ce. Si de aceea suportul e prea mic, sau chiar inexistent. Cindva credeam ca puscariasii, sau oamenii strazii sunt ultimii oameni in ierarhia sociala. Gresit! Ei inca se considera, la noi cel putin, deasupra celor ce au probleme la nivel mental sau psihic. Ei mai sunt acceptati de societate intr-o oarecare masura, cei cu probleme mentale sau psihice sunt izolati, lasati cu totul deoparte. Si, dupa cum ai spus si tu, neintelesi, criticati, ostracizati chiar. Si de aceea a apela la ajutor de specialitate e considerat a fi rusinos, mai ales daca e vorba de psihiatru. Dar doar la noi e nebunia asta, oriunde altundeva unde te duci in occident, mersul la psihiatru e la fel de normal ca si mersul la ortoped. Pentru ca nu vrem sa intelegem ca oricui, oricind la un moment dat in viata, i se poate intampla sa aiba probleme de natura psihologica.
Si, te rog, nu imi spune ca e adevarat: "In semn de solidaritate pentru tine si de protest fata de INDIFERENTA, eu imi inchei activitatea pe acest site" Citindu-ti raspunsurile, realizez ca ar fi o pierdere enorma sa renunti. Cred ca este nevoie de un om ca tine aici, cred ca mai ai avea inca multe lucruri bune de spus, asa ca, de ce sa inchei totul?
Răspunde Nu-mi place sa fiu data la o parte...intelegi?
Dar cui ii place? Suntem oameni, fiinte sociale. Nu dorim, tinjim dupa a fi parte din ceva, dintr-un grup, dintr-o societate anume. Cei mai multi din copiii strazii stau pe strada nu pentru ca nu ar avea casa, sau unde sa stea, exista asociatii ce le asigura tot ce au nevoie, insa nu le asigura nevoia de apartenenta, nu reusesc sa ii integreze in vreun grup, si atunci copiii, mai devreme sau mai tirziu, se vor intoarce in strada, unde, printre ceilalti, sunt acceptati asa cum sunt.
A trecut de mult timp faza in care ma aruncam si ziceam : "Te inteleg!" Nu poti intelege cu adevarat decat daca ai trecut si tu pe acolo, dar chiar si atunci poti doar avea impresia ca intelegi. Deci, nu pot spune ca te inteleg, desi si eu am avut perioada mea de citiva ani in care am trecut prin stari ciudate, si de atunci am invatat sa nu mai ii judec pe oameni. Dar incerc.
Nu ti-am raspuns la intrebare, pentru ca orice solutie poate fi tardiva. Dar unele chestii chiar pot functiona. Zici ca noaptea se intampla. Daca pe intuneric, incearca sa nu mai dormi pe intuneric complet, sa ai o lumina de veghe care sa lumineze binisor, dar care sa nu deranjeze, si vezi efectul. Pe unii cu probleme asemanatoare cu ale tale, chiar ii ajuta.
Ordonare:
După relevanţă
Buna dimineata!
''Vocile'' acelea sunt doar gandurile tale negative.
Cand esti obosit si stresat,ai simturile 'deschise' si ai diverse impresii ireale. Ai putea discuta cu un psiholog despre gandurile tale. In rest, cauta sa adormi mai devreme si sa reduci din stres. Pentru niste somnifere, care sa iti relaxeze trupul si sa ti odihneasca mintea, trebuie sa discuti cu un prescriptor specialist in psihiatrie, caci doar acesta elibereaza psihotrope sau tranchilizante pentru somn.
Răspunde
Nu o lua ca pe o jignire, pentru că nu este, dar nu ți-ar strica să vezi un psiholog, cel puțin. Nu e deloc rușinos să mergi la el.
E posibil ca ceea ce „auzi" doar să ți se pară din cauza fricii sau să ai halucinații auditive(care nu sunt normale, dar nu cred că ai așa ceva. Cred că ți se aplică prima situație, însă ai nevoie de verdictul unui specialist).
Îți e teamă de întuneric, în general?
Inainte nu, acum da. E ciudat
Am dat un ochi in istoricul intrebarilor tale. Doar sa-mi fac o idee mai buna asupra celor ce ti se intampla.
Simptomele tale consta in halucinatii, furie, anxietate, frica. Toate isi au radacina intr-un Sindrom de Stres Posttraumatic.
Nu te speria, nu esti nebuna. Insa, daca tii la sanatatea ta mintala acum si pe viitor, cat si la cea fizica, e obligatoriu consultul de specialitate. Incearca sa gasesti un psihiatru si, dupa ce problemele se amelioreaza, apeleaza si la un psihoterapeut.
Si, din pacate, nimeni de aici nu e in masura sa te ajute asa cum te poate ajuta un specialist, indiferent de cate intrebari vei mai pune in legatura cu simptomele tale.
Stresul poate fi, ori esti paranoic/ă, sau iti e frica de intuneric si tacerea noptii si frica te face sa ai inchipuiri.
Esti slabit/a in credinta si isi bat joc dracii de tine sa crezi ca ai innebunit sau ca ai farmece facute (putin probabil)...
Roaga-te la Iisus Hristos, roaga-te cu credinta si roaga-L sa te scape de aceasta povara.
"La noi toate sunt cu neputinta, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta."
Traieste dupa cele 10 porunci si nu mai pacatui. Iisus Hristos te iubeste si vrea sa te salveze.
Nu mai dați sfaturile astea, vă rog eu frumos. Habar n-aveți câți oameni a căror tulburare obsesiv-compulsivă se manifestă fix prin folosirea rugăciunii ca un mecanism de apărare de fiecare dată când își face apariția un gând intruziv, iar asta nu e deloc sănătos pentru psihicul cuiva. Rugăciunea e bună, atât timp cât vine din suflet. În rest...
Tu ai nevoie de un psihiatru.
Daca ma duc eu la psihiatru, te rogi si tu la Iisus Hristos sa iti arate cum este de fapt lumea asta si ce se intampla aici pe pamant?
Cauta sa canti, in gand. sau citeste ceva care sa-ti lasa minea in pace. eu de obicei scriu cand aud acele voci. 
o sa te obisnuiesti. doctorii din ziua de asta nu iti prea spun multe. sunt putini care intra in detaliu. pe lifespirit.tv am gasit multe legate de acest subiect daca te intereseaza.
Îmi vine sa plâng, doamnee
Nu pot sa cred ca mai există asemenea "întâmplări "
M-am speriat cand ti-am citit întrebarea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
