De ceva timp am o problema:Nu stiu cum sa incep. Zic direct, parca nimic nu ma mai face sa fiu fericit. Devin din ce in ce mai trist si nu stiu care este motivul. Mereu cand primesc ceva de la parinti ma prefac ca sunt fericit dar de fapt nu e chiar asa. Ceva sfaturi? Dau funda. Va rog ajutați-mă!

Fericirea nu provine din primirea cadourilor, din a avea un numar de prieteni, ori de pur si simplu "a avea". Tine de "a fi". Tot ce tine de "a avea" vor reprezenta conditii pentru fericirea ta. Pe principiul ca daca ai asta si asta, esti fericit, daca n-ai aia si cealalta, hop, uite cum scade moralul. Este si aici un adevar, cum ca momentele fericite sunt si ele conditionate atat de ideea de "a avea", cat si de anumiti hormoni, de aici ajungandu-se la un asa-zis ciclu al fericirii omenesti: ba e, ba nu e.

Insa, fericirea nu e una si aceeasi cu momentele fericite. Mai bine apuca-te sa te cunosti mai mult pe tine, incearca mai degraba sa cauti impacarea, echilibrul sufletesc. Astfel, o sa ajungi in situatia in care fie daca ai 2 prieteni ori 10 prieteni, fie daca ai luat o masa pe zi sau 3, fie ca ai in cont salariul minim ori altul mai decent, acestea nu iti vor mai influenta considerabil dispozitia, ramand doar impacarea sufleteasca, cu care, stim cu totii, omul ar manageria mai cu iscusinta probleme sale sociale.

In legatura cu sociabilitatea, oamenii noi te vor baga mai usor in seama daca te deschizi catusi de putin lor, in sensul ca odata ce devii constient de valorile tale si mai stii si cum sa ti le prezinti societatii, ai din start atentia captata a unui om nou. Si despre valori putem vorbi de la o scriere corecta online pana la capacitatea de a vorbi efectiv, de a-ti spune povestea ori punctul de vedere creativ si selectiv, de a da ascultare celorlalti, de a sari in ajutor (frăție, stii ce zic) de a fi de incredere etc. Oamenii nu cer mult, doar noi ne ridicam temple ale valorilor la care ne inchinam sperand ca zeii oameni de deasupra ne vor asculta ruga (ori cererea de pe Facebook).

In sfarsit, cred ca acele valori sunt cel mai bine puse in evidenta in relatiile inter-umane. In interactiunile efective cu oamenii. In situatii noi. Exemplu: iti place tehnologia? Mergi si inscriete-te la workshopuri/conferinte/adunari pe tema asta. Iti place muzica rock, hip-hop underground, folk etc?
Mergi la festivaluri ori macar fii voluntar acolo. Cate prietenii nebune nu se pot uni la festivaluri, heh! Conecteaza-te cu oameni cu preferinte comune, cu care sa ai ce sa discuti. Iti plac senzatiile extreme? Inscriete-te random intr-un club montan. Sunt peste 20 de astfel de cluburi in tara, iar oamenii de acolo, cu toate ca sunt de diferite varste, sunt al naibii de uniti, open-minded si cu picioarele pe pamant. Iti place literatura sau converatiile literare? Scrii poezie? Atunci, inscrie-te intr-un cenaclu literar. Iti plac sporturile? Uita de sala, inscrie-te intr-o echipa. Iti place sa gatesti? La fel. Iti plac animalele? Cauta oameni cu aceeasi afectiune intr-un club de dresaj. Vrei sa-ti cunosti mai mult prietenii de serviciu, intra in interactiune cu ei, vezi ce hobby-uri au ei si arata-te interesat si tu. Ori, iti place teatrul? Cu atat mai bine.

Sunt nenumarate activitati pentru fiecare buzunar ce implica oameni.
Profita de ideea ca esti nou printre ei, ceea ce inseamna ca ei nu stiu nimic despre trecutul tau, ceea ce inseamna ca nu au prejudecati despre tine. Ofera-ti sansa sa te prezinti lor exact asa cum doresti, exact asa cum vrei sa fii vazut la acel timp. (Unii baieti chiar verbalileaza faptul ca sunt timizi in spirit de gluma, ca pe urma sa observe ca ceilalti membri ai conversatiei empatizeaza mai usor cu ei). Pune-ti in evidenta, in acel moment, la acel loc, fix valorile care se potrivesc circumstsntelor si pentru care ai vrea sa fii apreciat atunci. Apoi totul evolueaza de la sine. Totul tine de a capta atentia si de a o stapani in interactiunea cu celalalt.

Chiar nu cu mult timp in urma discutam cu cineva cum ca n-ar trebui sa ne fie frica de oameni. Cand constientizam ca sunt doar oameni, timiditatea nu mai merita in interactiunea cu ei. Asta ar mai fi un sfat, constientizarea. Cu cat devii mai constient de insusirile tale, de punctele tale tari, cu cat constientizezi mai mult aspectele celuilalt, vei vedea ca familiarizarea se va produce mai repede. Ce se intampla cand ne familiarizam? Exact, dispare frica. Cum ne familiarizam? Fiind noi insine, aratandu-le celorlalti o imagine cat mai veridica si abordabila despre noi (daca asta ne dorim) cu care sa se familiarizeze. Altceva ce ne familiarizeaza? Punctele comune. Pe astea si-n online le poti gasi la oameni.

Odata ce-ti constientizezi fricile si treci peste ele experimentand, ele dispar. Ramane astfel, experienta pe care ai acumulat-o. Doar stii cum era sloganul unei beri... Indrazneste!

https://m.youtube.com/watch?v=BHlXv8XdHpg

https://m.youtube.com/watch?v=8wYXw4K0A3g

https://m.youtube.com/watch?v=V_ol-kdagAk

Si eu la fel...nu știu de ce nu mai pot sa simt fericirea pe care o aveam când eram mică, numai găsesc "frumos" în nimic si am nervi asa.

Ba tata o viata ai si nu trebuie sa fi trist niciodata, iesi cu prietenii, distreaza-te, incearca sa lasi trecutului ce te retine, cauta-ti o iubita, gandeste pozitiv, o viata ai

Știu cum e, eram la fel acum 2, 3 luni, nu pot sa zic ca acum sunt sută la sută fericită sau ceva de genu dar sunt mai bine fiindcă am început sa merg la psiholog.
Și nu e un lucru rău să mergi la psiholog.
Du-te la o ședință și poate chiar o sa îți placă.

Incearca sa iti gasesti o prietena, s-ar putea sa te ajute...si eu am fost in starea asta, pana a intrat o fata in viata mea, si crede-ma e mult mai bine