Salut la toata lumea.
Voi trece direct la subiect si as dori sa stiu daca o persoana care obisnuieste sa delireze (sau schizofrenicii sau in general persoanele cu probleme paihice) sunt absolut constienti de ceea ce trăiesc, adică se simt ca intr-un vis (atunci cand delirează sau aud voci) dar ei nu stiu ca viseaza?
Nu inteleg cum vine asta, dar sunt asa ca noi, adică pot sa scrie, sa mănânce singuri, sa iasă singuri, sa se spele si sa se îngrijească ei însisi si mai ales toate aceste lucruri în lipsa unui tratament?
Intr-un cuvant sunt constienti sau habar nu au de ceea ce li se intampla/trăiesc? Este ca atunci cand visezi dar tu nu stii cand visezi decat dupa ce te-ai trezit.
Doar ca ei sunt treji dar se simt ca intr-un vis sau asa ii percepem noi pe ei?
O asemenea persoana ar putea sa converseze si sa facă chestii pe care le facem noi? Sa chatuiasca si sa... ca tot omul?
Este constient sau nu si in ce masura? Multumesc

Depinde cum definești conștiința.
Când ești în stare de somn nu ești conștient de realitatea înconjurătoare. Dar ai trăiri numite vise care sunt videoclipuri emise, create de creierul tău din informații stocate în memorie.
Dar o informație stocată în memorie nu este doar o înșiruire de date ci este formată din date plus interpretare. Fiecare imagine sau orice altă dată înmagazinată îm memorie are atașată la ea o etichetă de valoare sub forma unei emoții. Astfel un simplu gând nu este doar o propoziție ci o propoziție însoțiță de o emoție a ta.
În stare de veghe, ai tot timpul acces la percepții izvorâte din realitatea exterioară, culese prin simțuri și apoi prelucrate din nou valoric, adăugând tu la ele emoții.
Această totalitate de percepții formează un videoclip pe un ecran de fapt o scenă tridimensională din creier. Dta vizionezi acest videoclip intern dar prin proiecție în exterior, ești și spectator și participant la videoclip și pentru că de mic ai învățat să faci cuplarea, echivalența între scena interioară și cea exterioară, te afli deodată în două lumi, cea interioară, singura pe care o trăiești de fapt, și cea exterioară, în care corpul tău se află.
Asta înseamnă să fii în stare de veghe și conștient.
În starea de vis, trăiești doar videoclipuri autonome, pe care nu le poți controla. și nici nu ești în stare să le deosebești de o scenă din realitate exterioară, doar după ce te-aoi trezit.
Când ești treaz. modalitatea de a fi conștient, și a trăi realitatea exterioară uneori este perturbată de suprapunerea unei scene de vis. Astfel auzi voci care au fost emise de tine, din zona de creare a viselor. Sau vezi scurt, sau mai lungo imagine fantomatică, care apoi dispare. Uneori ai și o conversație cu ea, ea vorbește și tu îi răspunzi, apoi dispare brusc în neant. Asta se suprapune peste o scenă de realitate exterioară obișnuită. Cum jumătate este vis, și este emisă și trăită autonom ca în vis, nu o poți deosebi de realitatea comună, obișnuită, peste care ea se suprapune.
Spunem că a trăit o halucinație.
Uneori ești conștient de asta, căci la finalul ei, vezi, constați că de exemplu fantoma cu care ai stat de vorbă a trecut prin zid, în loc să iasă afară pe ușă. Dar culmea, uneori iese chiar pe ușă. și culmea, ușa ea, fantoma închide și deschide ușa foarte normal.
Astfel, ești 100% convins de veridicitatea trăirii dtale.
Dacă acesta este un eveniment de tipul episod unic, nu ai de ce să te îngrijorezi. Dar dacă se repetă zilni. și vocile de exemplu îți repetă constant să omori pisica vecinului, ai o problemă care anre nevoie de sprijin medical specializat.
Nu am tratat aici toate cazurile posibile, de viziuni în raport cu halucinațiile, de fenomenul fantomelor, de castele, camere și locuri bântuite, de vizuini premonitorii, care complică domeniul și îl fac să devină stufos. Dar sper că în mare te-am cam lămurit.