Solilocvia(boala omului care vorbeste singur)este o "afectiune psihologica"? Persoanele insingurate care vorbesc singure au probleme mintale? Este solilocvia o problema psihica? Mie mi se intampla des, cand sunt singur in camera, pentru ca simt o alinare si sa imi pun ordine in ganduri.La mine este o problema? Fara hate, va rog?
Un diagnostic psihiatric este pus in baza a minim 3 simptome.
Daca tu doar vorbesti singur si atat, nu se considera a fi nicio problema.In realitate, in lipsa altor simptome, faptul ca vorbesti singur, este considerat semn de sanatate mintala.
Acum sa dam un exemplu oarecare: daca tu ai vorbi singur, ai crede cu adevarat ca vorbesti cu cineva si ai si manifesta episoade de violenta catre "interlocutor", atunci da, ar fi categoric o problema.
Se mai poate considera ca exista o problema atunci cand vorbesti singur, dar nu esti constient de asta, sau nu poti controla fenomenul.Cand te rupi de realitate si nu exista un control clar al timpului, spatiului si a actiunilor tale.
Atata timp cat este ceva ce poate fi controlat si esti constient de fenomen, fara a implica alte simptome, atunci, repet, este in realitate un semn de sanatate mintala.
RăspundePai si atunci de ce ii catalogam pe cei care vorbesc singuri ca sunt dusi cu pluta, ca au probleme mintale, ca nu trebuie sa dicutam cu ei etc?
Răspunde
Poate ca unii chiar au astfel de probleme.Gandeste-te la cineva de pe strada care vorbea de unul singur.Sigur ai vazut vreodata prin orasul tau...Deja, acea persoana, intra in sfera celor ce nu constientizeaza spatiul, timpul si nu au control asupra fenomenului.
Exista o diferenta enorma intre o persoana pe care o auzi la iesirea din supermarket gandid cu voce tare ceva de genul: "Ah, iar am uitat sa cumpar usturoi!" si alta care "se cearta" pe drum cu un personaj vazut si perceput numai de ea.
In plus, societatea are mereu tendinta sa stigmatizeze, sa judece, sa priveasca ciudat pe oricine face un lucru diferit, chiar daca acel lucru este facut si de ei.Dar exista mereu acea idee ca "e rusine", ca "nu e normal", cu toate ca normalitatea este total relativa si subiectiva.
Eu, personal, nu cataloghez pe nimeni la modul serios ca fiind "dus cu pluta". Poate doar in gluma, atunci cand vorbesc de o persoana mai excentrica.Si mi se pare total inacceptabila atitudinea unor oameni fata de persoanele cu tulburari mintale.Insa sper ca in timp, lumea sa se informeze, sa se educe si sa inceapa sa inteleaga ca afectiunile mintale nu difera cu nimic fata de afectiunile fizice, in realitate si ca este crud sa stigmatizam pe cineva dupa un asemenea criteriu.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Dacă aș spune că la tine este o problemă, ar însemna să recunosc că am o problemă. 
Te întrebi, îți răspunzi, te înjuri, te alinți, mai rău este dacă se mai baga și "altul" în discuție. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
