Ai fura ceva pentru a hrani un copil infometat? De ce?

Nu, pentru ca nu sunt o nelegiuită

Da,pentru ca un copil nu merita sa simta foametea, eu ca adult poate o merit dar un copil, un inger inocent

Dar nu e mai bine sa-i cumperi ceva de mancare? De ce sa furi?!
Ca de fapt asta e problema, daca ajungi sa furi pentru a-ti hrani copiii inseamna ca esti o putoare nemernica. Si atunci, daca furi chiar si pentru asta, meriti sa fii pedepsit. Deci, nu.

Daca ar fi al meu si n-as mai avea alta varianta...Da.Fiecare pentru el si da, viata-i de ****.

Mai bine as cere. Mereu se găsește cineva care sa ofere de mâncare.

Daca acel copil ar merita, da.

De ce nu ar merita?

N-as vrea sa am grija de un copil pentru care exista sanse sa ajunga sa violeze, omoare, fure pentru ca se lasa dirijati de instincte.
Spre exemplu copiii de tigani (sunt rasist, da, si stiu ca o ironie destul de mare pentru mine, caci ma consider ca am spirit filosofic si ca ar trebui sa trec peste astfel de prejudecati, caci poti schimba destine, chiar daca s-a nascut intr-o familie de tigani)
M-ai facut curios, consideri ca ar trebui oamenii sa nu mai judece pe cei din jur?

Nu condamn oamenii care judeca alti oameni, atat timp cat este justificat si sustinut.
A judeca oameni aflati in conjuncturi diferite fata de ce consideri tu normal si firesc, este o problema.
Inteleg ce ai spus despre copiii de etnie roma, dar nu cred ca este vorba de un instinct, ci mai mult de conditie care poate fi educata.
Da, hai sa ne judecam intre noi, dar sa fie constructiv si sa putem ajuta cumva.

Ma gandeam saptamana trecuta la aceasta intrebare (daca trebuie ceilalti oameni judecati) si am ajuns la concluzia ca multi se apara prin "nu ma judeca, nu-mi cunosti povestea".
Si, intr-adevar, in cazurile interumane, nu ar fi bine sa judecam fiindca ne-am pripi. De exemplu cand doi oameni se bat si nu stii inca de la ce a pornit totul.
Dar in celelalte cazuri, argumentul "nu imi stii povestea" nu mai are niciun sens. Doar fiindca ai o poveste de viata trista, nu inseamna ca iti este permis sa iesi din legi: morale sau juridice.
Si lor nu le pasa daca sunt judecati, ci le pasa doar cand sunt criticati.

Cel mai bine ar fi sa aflam povestea si sa incercam sa gasim o rezolvare. Daca nu se poate (prespun ca in cel mai mare procent dintre cazuri) oferim intelegere si educatie, daca lipseste. Daca educam oamenii, acestia ar sti ca trebuie sa respecte legile morale si juridice. In cel mai bun caz.

Daca furi afectezi bunastarea altei persoane. Indiferent daca furi pentru o cauza buna sau rea.

poti convinge persoana sa-ti doneze mancare pentru copil.

Da, educatia poate schimba destine.

Morala ta kantiana presupune sa fii sclav.

Nu arunca cu cuvinte pe care nu le intelegi, e pacat.

Pai chiar asta presupune. Kant vede intentia actiunii ca fiind rea sau buna, ci nu scopul final. Exact asta faci si tu aici.
Intr-adevar, mai sunt cativa parametri de luat in calcul: Persoana de la care se fura e bogata sau saraca? Copilul, daca furi pentru el, poate face ceva folositor cu viata lui?
Dar daca furi de la un bogat o paine nu ii afectezi in niciun fel existenta, iar logica moralei tale pica.
Si daca furi de la un sarac pentru un copil care poate face ceva cu viata lui iti invalideaza morala.

De fapt virtutea si viciul sunt tratate in filozofia pre-moderna. Kant doar a incercat sa rationalizeze lucrurile si sa creeze bazele unei alte filozofii. Ma rog, a reusit sa creeze bazele unei alte filozofii, chiar daca e incoerenta.

Furtul de la oricine este un atac asupra proprietatii sale, indiferent de tinta. Gestul de a fura se rasfrange la alegerea personala a omului care a comis-o.

Pentru ca un om sa fie buno fapta buna, el trebuie sa fie facuta din proprie initiativa, la momentul oportun si in contextul oportun. Faptele bune facute fortat sau in contextul gresit (am furat ca sa dau altuia) nu inseamna ca esti un om bun. Faptele rele pot insemna lucruri bune facute intr-un context prost, gen asta de mai sus.

Un om bogat nu inseamna ca e un om rau sau ca a luat bunurile pe ne-merit. Daca el vrea sa dea din avutia lui, sigur. Dar sa iei de la ei, chiar daca nu simte contravine oricarui principiu, pentru ca atunci categorisesti oamenii in functie de bunurile sale materiale, nu in functie de principii.

Ori situatia materiala poate fluctua. Deci un om poate fi vulnerabil si invulnerabil la efectele furtului in functie de timp, ceea ce e ridicol.

E ca si cum ai zice ca daca ai peste 2000 eur salariu poti fi furat in autobuz ca sa manance si gura lor mancatz-as

Iti evaluez raspunsul ca inteligent pentru ca ai fost consistent cu propria filozofie.

De ce sa fur cand as putea sa-i dau de la mine? Infometez pe unul si hranesc pe altul? Ce am rezolvat?
Ce gandire de cacao!

In cazul in care nu ai bani sa ii iei ceva de mancare tot este o idee gresita, ii oferi un exemplu negativ.
Mai bine ii ceri cuiva de pomana sau te duci la cantina saracilor.
Romania nu este o tara in care se moare de foame din fericire, poate se rabda mai mult decat in alte tari dar nu se ajunge chiar la inanitie.