Am o întrebare filozofică, în special pentru cei mai cinici dintre noi. Să presupunem că avem 3 oameni: Ion, Gheorghe și Matei.

Matei este cel drept dintre ei. În sensul în care chiar și dacă are ocazia să fure sau sa savarseasca orice altă nedreptate fară să fie pedepsit acesta refuză fiindcă ține mai mult la dreptate decât la compromisuri nedrepte.

Ion este "observatorul", dacă vreți. Ion îl vede pe Matei, știe ca acesta poate sa profite în mod egoist și nu o face. De asta Ion îl numeste prost pe Matei. Ion spune că Matei este prost, fiindca are ocazia sa fure, să înșele sau sa faca orice alta nedreptate dar nu o face.

În schimb Gheorghe are șansa să faca nedreptati si profita din plin de aceasta sansa. Ion îl numește deștept pe Gheorghe deoarece e "descurcăreț" și nu se lasă oprit de niste virtuti sa obțină ce vrea el.

Dar apare un paradox totuși. Sau mai bine zis o contradicție! Deoarece daca Gheorghe este gata să înșele și sa fure atunci e inevitabil că îl va înșela și pe Ion. Dar Ion îl lăuda pe Gheorghe. Altfel spus, Ion îl lăuda pe cel care urmează să-l înșele sau să-l fure.

În schimb Matei, fiind drept, nu îi va face niciodată nimic rău lui Ion. Dar totuși Gheorghe este preferat de Ion în detrimentul lui Matei.

Aici se vede logica contradictorie a celor care laudă nedreptatea. Nu ar fi mai logic să-i lauzi pe cei drepți deoarece doar în compania lor nu vei avea tu însuți de suferit?

Nu este mai logic să vorbești împotriva celor nedrepți și egoiști, împotriva celor care își urmează proprile interese egoiste și nedrepte deoarece în prezența acestor oameni tu însuți vei avea de suferit?

Și totuși mult prea mulți oameni laudă nedreptatea. De ce? "Bravo lui că a furat! Bravo lui ca ia mită! Bravo lui că "se știe descurca"!

Ce logică are să lauzi ceea ce-ți face ție rău? Oare ai putea să nu fii ipocrit și să-i lauzi chiar și atunci când tu însuți ești victima nedreptății lor? Ce om normal la minte și-ar lăuda propriul agresor? Și atunci ce logică are să lăudăm agresorii altora?

Critica sau lauda adusa hotilor nu te salveaza de o viitoare spargere. Deci este irelevant.

Când ai o posibilitate de avansare în viață sau carieră, poți alege calea ușoară sau poți alege calea grea - cam la asta se rezumă conflictul intern al oamenilor. Și gata.
Însă faptul că calea ușoară este urmată de compromisuri, rușine, dezumanizare, și calea cea grea este cea corectă, pentru că îți asigură o creștere ușoară dar sigură, bazată pe propriile puteri- sunt detalii pe care doar cei mai atenți, citiți, și precauți dintre noi le observăm.
Dacă ambele căi îți asigură popularitate, avuție, și relații, ce contează pe care o mai alegi, când la final rezultatul e același? Ba mai mult, în anumite societăți, cele mai corupte de obicei, să fii corect muncind din greu poate chiar să nu aducă niciun avantaj: doctorii pleacă în alte țări să lucreze, doctoranzii se angajează în corporații și continuă să locuiască la cămin, iar videochatistele conduc bembeuri și au apartament cumpărat într-un an.
Cu cât o societate e mai coruptă, iar cetățenii cedează presiunii devenind și ei corupți sau rămânând indiferenți, cu atât devine mai coruptă, iar corupția înseamnă lipsta productivității în condiții corecte: adică lucrurile normale nu mai aduc niciun avantaj, iar anormalul devine normal.

Însă în ce privește oamenii corecți... de multe ori să fii bun nu e de ajuns, dacă permiți ca lucruri rele să se întâmple în jurul tău. Un om corect nu e niciodată slab, influențabil, indiferent, nepregătit, tolerabil cu incorectitudinea. Dacă faci astea, înseamnă că nu ești cinstit, doar inofensiv, iar a fi inofensiv nu e chiar o virtute, pentru că naivitatea nu poate naște virtute.

Observatorul joacă în prim scenariu rol de observator obiectiv, în al doilea, rol de observator posibil subiectiv. Dacă Gheorghe e șiret și știe să fure fără să fie prins el poate să rămână cu eticheta de „deștept" chiar dacă îl fură pe Ion. Dar Ion poate deveni subiectiv sau poate nu. Sunt și unii care laudă hoții pentru că îi învață unde au greșit de au fost hoțiți. După vor fi mai precauți. Chiar și așa, aici depinde de modul de hoție. Dacă e hoție realizată prin forță, aceasta fiind promovată, se poate crea haos. Dacă e hoție prin șiretlic (care e foarte comună) atunci nu are alte consecințe decât că îți pierzi unele bunuri, păcălit fiind. E un joc de inteligență pe care unul dintre cele 2 personaje le pierde. Cel care pierde poare învăța să evite alte sute de șiretlicuri (ceea ce e un lucru pozitiv) sau poate doar să plângă și să condamne fără să învețe nimic.

Ei bine, ii incurajezi comportamentul deviant. Asta se intampla atunci cand compasul tau moral este defect si consideri furtul, escrocheria ca fiind o valoare.

Aici daca gasesti un portofel de bani pe jos se spune ca l-ai gasit nu l-ai furat, si lumea il lauda pe om pentru norocul lui. Oare o fi asa? Daca pierdea el portofelul? Si mie mi-au firat telefonul si pun pariu ca familia era fericita pentru aia 1000 de lei cat costa. Dar am descoperit cine sunt si i-am pus pe toate conturile de Facebook, si acum sunt hoti. Cum au zis multi preoti: ce e normal va deveni ciudat si ce e rau va deveni normal.

Pentru că vorba aia... "toate ca toate, dar până te iei de mama!"

Din punct de vedere evolutionistic, se laudă supraviețuirea, superioritatea, inteligența. Aceste lucruri duc la cel mai rapid progres individual sau în societate, multe se bagă sub preș, și se uită de ele.

People are retards.

Ion îl laudă pe Gheorghe pentru că ei sunt la fel.
Și Ion ar face aceleași lucruri ca și Gheorghe. Altfel n-ar avea cum să-l laude pentru ceva care i s-ar părea inacceptabil.
Nu e nici o logică contradictorie. Nu e nici o ipocrizie.
Ion știe cine e Gheorghe pentru că sunt la fel, și va știi mereu să se ferească și va fi permanent suspicios față de Gheorghe, chiar dacă îl laudă.
Există și un proverb "Corb la corb nu-și scoate ochii"

Este logica prostului satului și a ignorantului egoist. La noi în țară numărul lor este covârșitor, iar asta se răsfrânge asupra bunăstării.