De ce cantitate de combustibil are nevoie un vehicul de 100kg pentru a ajunge la viteza luminii? Scopul acestei intrebari este de a ma ajuta sa inteleg de ce trebuie o cantitate infinita de energie pe masura ce te apropii de viteza luminii.

M=m'/radical din 1-v^2/c^2
unde m'=masa initiala
m= noua masa
v=viteza mobilului
c= viteza luminii

Masa corpului creste in functie de factorul de proportionalitate, la viteze mari raporul V^2/C^2, unde v = viteza mobilului si c= viteza luminii tinde spre 1. in acest fel daca trecem la limita in factorul de proportionalitate care este : Radical din 1-v^2.c^2, obtinem radical din 1-1, deci zero.

Deci trecand la limita in relatia initiala, obtinem m=m'/0, iar raportul acesta este egal cu infinit, cu alte cuvinte in momentul in care viteza mobilului tinde spre viteza luminii, masa acestuia tinde la infinit.

http://i.imgur.com/uVOPS3z.png
Un corp cu masa infinita are nevoie de o cantitate infinita de energie pentru a fi deplasat.

Pentru ca te pisi contra vantului trebuie sa sustii viteza n si sa accelerezi cu n+1 ( sau infinit ) e vorba de actiune si reactiune. Nu-s importante masele depinde cum le privesti. Eu nu cred in legile fizicii, fizica e doar un derivat de ordinu n ( cine stie al catalea ) dar sa construit pe el masiv ceia ce e ok, de ce ai vrea sa ajungi la viteza luminii crezi co sa te intorci in timp? e o prostie si ce poti sa faci cu ce te ajuta asta?

Nu sunt fizician, dar dupa parerea mea daca nu era fizica nu era posibila aselenizarea pe luna, statia spatiala internationala s.a.m.d.
Nu am pus intrebarea asta pentru ca vreau sa ma "intorc in timp" ci pentru a intelege mai bine formula E=mc2 si cum se poate deduce din ea tot felul de lucruri.

Depasirea vitezei luminii
Viteza luminii in raport cu un reper fix se poate depasii usor, universul face asta demult, trebuie doar sa cumulam vitezele.
1) Sa presupunem ca un volum de materie dintr-o galaxie se deplaseaza in directia de expansiune a universului din acest volum face parte un quasar ce arunca materia cu viteze colosale in aceeasi directie. Daca adunam viteza de deplasare a galaxiei cu viteza de deplasare a quasar-ului si cu jetul acestuia fata de un punct fix putem depasi usor viteza lumini, sau de ce nu sa dam exemplu unei gauri negre in care rata vitezei de implozie depaseste viteza de deplasare a luminii.
Alt caz ar fi daca intr-o racheta s-ar aprinde un bec viteza acelei lumini fata de un punct fix ar fi viteza rachetei plus constanta vitezei lumini plus eventual viteza de deplasare a pamantului in spatiu, racheta avand deaja imprimata inertia vitezei de deplasare a acestuia.
Pentru depasirea vitezei cu o naveta spatiala sau un satelit propun urmatoare idee.
2)Stim ca viteza unui electon este aproximativ 99% din viteza luminii si ca frecarea in spatiu e aproate de 0.
Un satelit sau nava pus pe o pista circulara maglev (suspendata magnetic) poate fi acelerata in functie de materialele din care e facuta naveta pana la viteze procentuale din viteza luminii.
Pe aceasta pista circulara punem o alta pista circulara pe care s-o invarta prima pista, apoi a treia pista, a patra si cate e nevoie pentru a multiplica viteza de deplasare a navetei situata pe ultima pista cu cat vrem peste viteza lumini singura problema ar fi costurile alimentarea cu energie a ultimelor piste (ce se poate face de la una la alta dar daca se depaseste viteza de propagare a electonului e posibil sa fie nevoie de surse proprii incluse in pistele centrifuge ce depasesc viteza electronului)
La lansare nava poate fi prinsa de sine paralel cu acestea si desprinsa de ele printr-un camp magnetic si catapultata in spatiu, singura problema ar fi calcularea directiei si oprirea navetei la destinatie in timp util dar si acolo se poate face ceva asemanator cu un camp magnetic pentru deceleratie.
3) Alt mod de depasire a vitezei prin multiplicare ar fi o roata (ex. roata de bicicleta). la baza ei o rotatie a axului reprezinta apoximativ 3 cm, la marginea ei aproximativ 1 m cu cat ne departam de centru cu atat creste distanta.
Daca invartim centru intr-un camp magnetic suspendat in vid (in spatiu) centru se va invartii cu viteze procentuale din viteza luminii iar extremitatile vor avea o viteza factoriala crescand de 10, 100. 1000 de ori sau cat vrem in funtie de rezistenta la rupere a materialului, realizant o distanta parcursa mult mai mare in aceai timp de rotire ca si a axului.
Si aici se poate in loc de roata sa avem decat axul si o raza sau doua pentru contracararea greutatii iar cercul exterior sa fie cuprins de camp magnetic pentru a permite cresterea rezistentei la rupere a barei de care e legata naveta.
Se poate creste sau micsora viteza si prin deplasarea navetei mai aproape sau mai departe de ax pe bara ce leaga axul rotii de marginea exterioara a acesteia.
Acesta este si principiul de functionare al unei gauri negre (sau al giroscopului sau al titirezului), masa se roteste in jurul unui centru gravitational, cu cat ne apropiem de centrul masei cu atat creste viteza de rotatie in jurul axei gravitationale pana ce aceasta poate depasii viteza lumini.
Daca naveta necesita protectie impotriva microparicolelor se poate crea un camp magnetic (ne putem inspira din campurile magnetice folosite la reactoarele cu fisiune)
In rest pentru acceleratie sau schimbare de viteza se pot folosi motoarele inertiale, motoarele cu propulsie ionica, motorul EM cu microunde sau si metodele clasice sau una din cele 15 metode antigravitationale descoperite pana in present https://www.youtube.com/results?search_query=anti+gravity+method+1+of+15