Care sunt fricile voastre cele mai mari?
Pun întrebarea asta pentru a demonstra ca nimeni nu e perfect și fiecare are câte un punct slab! Răspundeți sincer fără teama
Ordonare:
După relevanţă
Oh, de aceea ai pus intrebarea asta! Credeam ca ne rapesti pe toti, ne inchizi undeva si ne pui sa ne infruntam fricile 
Mi-e scarba de paraziti: gandaci si alte chestii.
Dar tu ce raspuns dai?
Răspunde
1. Frica de a mă scula într-o dimineață mort.
Când dimineața pe răcoare te trezești fără efort, Și nimic nu te doare, Să fii sigur că ești mort. (Zeno Turdeanu).
2.Frica de a fi incapabil să termin ceea ce am de terminat înainte să mă termin.
3. Frica de a nu rămâne fără nici o frică, ceea ce m-ar face vulnerabil.
Cu sinceritate scriind, îmi e teama sa ofer un răspuns acestei întrebări deoarece lumea va vedea cat sunt de imperfecta și astfel îmi voi strica reputația. De asemenea, astfel, îmi voi expune punctul slab în fata dușmanului care pe viitor va profita de ele și se va folosi ori de cate ori dorește pentru a ma intimida.
Ai citit cumva arta razboiului?
Răspunde
Deloc.
Dar ma tentează recomandarea ta. 
Pai incep cu una simpla, fobia de gandaci, din aia mari de bucatarie in general, la fel si viermii etc.Imi este frica de inaltime.
Cand eram foarte mic imi era frica cand ma duceam acasa ca mi se va intampla ceva gen sa fiu batut sau violat sau chiar omorat.Imi era frica sa raspund la usa la necunoscuti, frica de tigani ca ma vrajeau ai mei ca ma dau la tigani daca nu-s cuminte ..Frica de a fi umilit in public si de oameni sa rada de mine, frica de unele animale cand eram mic, frica de a ma inneca pentru ca am vazut copii mici inecati, un vecin de varsta in clasa generala a murit taiat cu sabia, altul a murit ca a primit un bulgare de zapada cu gheata in cap...imi era frica de foarte multe chestii, in general de pericol.Frica sa nu fiu acceptat de semeni,frica de droguri(pana am ajuns sa le experimentez).
Crescand am inceput sa cunosc lumea si natura ei si am realizat ca frica este o forta si iubirea este opusul ei si ca toti simtim frica,chiar daca nu recunoastem dar o putem combate prin iubire,acceptare,intelegere, incredere in sine si in cei din jur s-a.m.d Nici moartea nu trebuie sa ne sperie, pentru ca e inevitabila si atunci trebuie sa o acceptam chiar daca este greu de conceput.
Dar ca sa nu filozofez aiurea o sa iti zic frica cea mai mare pe care o am acum si anume frica ca pana sa mor nu am lasat ceva in spate, o mostenire, nu neaparat bunuri materiale, imi este frica de a ajunge un batran pe patul de moarte care regreta ce a facut sau nu a facut.Trebuie sa ne traim viata cat putem de bine, sa incercam sa facem diferenta intre bine si rau, sa experimentam si durere si placere.Frica nu te poate afecta daca tu refuzi sa te lasi speriat, frica de necunoscut este pe pamantul asta de cand a pasit primul om.As putea scrie pana maine despre psihic, mental si cum putem sa combatem frica prin strategii, dar la urma urmei depinde de constiinta fiecaruia, nu sunt responsabil eu decat de viata mea si cum o traiesc.
Stii, citind raspunsul tau, si eu am o mare parte din acele griji si preocupari. Evident, fiind o fata, e periculos in aceasta tara 'dezvoltata si corecta' sa merg tarziu singura prin oras. Alteori am mers si insotita, dar tot dadeam peste dubiosi si imi juram sa nu mai ies in oras dupa ora 22 - atunci ies toate gunoaiele pe strazi...
Sti, cand iti expui fricile, altora, acestia le pot folosi impotriva ta. Asta asa ca pentru viitor, daca va intreaba cineva de ce va e frica Le spuneti ca de nimic
Asta e buna in viata se zi cu ci dar crede ma ca aici nu le folosește nimeni împotriva ta)))
Ma lupt cu frica in fiecare zi. Ma refer la faptul ca ma lupt sa nu o mai am. Nu mi-e rusine de cine sunt si ceea ce fac. Stiu ca oricine da din el cel mai bun in fiecare zi. Sa-ti fie frica pare o slabiciune, dar e slabiciunea ta. Frica e ceva ce vine din interior, din cauza experientei sau ne-experientei in tema respectiva, cum ar fi frica de necunoscut, de cuvintele oamenilor, de a fi ranit. Noi alegem sa ne fie frica la fel cum noi alegem sa fim raniti, sa ne raneasca cuvintele. Noi suntem in controlul nostru, nu a fricii. Noi trebuie sa ne iubim, sa ne respectam iar atunci cand facem asta nu ne mai intereseaza ce crede lumea despre noi pentru ca stim ca asta este o perspectiva.
Daca iti asculti frica nu progresezi.
Imi e frica sa merg pe strada
Doamne fereste, dar se mai intampla ca in Romania sa pice diverse lucruri din cer : cate un radiator ruginit, tencuiala de pe blocuri, stalpi subrezi, uneori si turturi de gheata...
Eu cand merg ma uit numa in sus oameni buni!
Mi-e frica de a nu fi destul de buna in ceea ce fac
Oooo
Eu nu pot zice ca imi e frica de serpi, imi e chiar mila de ei, nu mai au unde trai, peste tot li se distruge habitatul, dar nu pot spune ca ii ador pentru ca nu ii pot dragali... Nici pe paianjeni nu ii pot dragali, dar ii plac mai mult
Adica vedeam si video-uri cu o tipa ce avea multi serpi in casa prin reptile si erau tare simpatici si imi placea sa ii vad, dar sa tin la mine serpi sa ii cresc ar fi cam greu...
Mi-e frica de durerea emotionala, mi-e frica de conceptul ''mediocru'', mi-e frica de mine
Frica de a intra in spital, frica de a face analize, frica de gandaci, frica de viitor
-
anonim_4396 întreabă:
10 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
