anonim_4396
| Anonim întreabă:

Cat de greu va este sa va "dezlipiti" de trecut? Considerati ca este foarte important in viata voastra sau ruperea se face greu din alte motive? Care ar fi acele motive, in cazul in care exista unele?

28 răspunsuri:
| Klepto a răspuns:

Cum sufar de sindromul Sponge Brain Fat Ass si nu pot sa uit, nici n-am cum sa ma dezlipesc si chiar nu vreau.
"The past is our definition. We may strive with good reason to escape it, or to escape what is bad in it. But we will escape it only by adding something better to it" cu talanga asta o sa mor de gat.
Tot raul spre bine nu?
Da, consider ca daca nu invat din trecutul meu, o sa repet aceleasi greseli si tot mine n-o sa-mi fie bine.
Lumea care ma cunoaste, ma stie cu zambetul pe buze, glumind, razand, ei nu imi stiu trecutul, dar oricat de greu a fost tot am un zambet.
Mi-a fost greu si inca imi este greu sa ma debarasez de unele lucruri, dar cand ceva iti face rau, ce faci?
In fiecare zi moare o parte din trecut si a doua zi se naste o noua parte.
Trecutul o sa ramana cu mine, sunt amintiri frumoase si urate, dar acestea ma definesc, fara ele nu as fie eu.
Motive? Destule, invat din greseli, oricat de mult ma doare sa vad chiar si un lucru din trecut care m-a afectat negativ, nu il arunc, il pastrez.Atarna un inel de boxa mea de o luna si ceva, ma doare cand il vad, dar nu ma indur sa fac ce trebuie inca, in timp, cand o sa fiu pregatit.
Fiecare este atras de trecut, acolo unde totul este controlat, unde totul este stiu, unde nu exista surprize si sti la ce sa te astepti, dar every day is a gift, because it's the present.
"Apucam" amintirile frumoase din trecut si vrem sa le retraim, nu le dam drumul, le pretuim.

| Anonim explică (pentru Klepto):

Ca sa zic pe scurt: e al tau si faci ce vrei cu el happy.
Sunt o groaza de motive atat sa-l tii aproape de suflet, cum sunt tot o groaza sa-l dai un pic mai incolo.
Acum, eu iti zic ce compromis am facut eu cu dragele mele amintiri: le tin la loc de cinste pe cele care nu-mi fac rau si-mi folosesc, restul pot sa se duca. Sunt constientienta ca am devenit ceea ce sunt datorita intamplarilor si trairilor din trecut, dar sunt la fel de constienta ca nu pot merge libera mai departe, catre noi intamplari si trairi, daca stau si ma tot agat de cele din trecut. Le pretuiesc prea mult si chiar n-as vrea sa vina o zi in care sa zic "Ele m-au adus aici si tot ele m-au tras inapoi"... cam cum iti suna treaba asta?

| Klepto a răspuns (pentru anonim_4396):

Da, inca mai pic, inca mai am de lucrat, dar acum ma si ridic.
Am avut parte de Nirvana, dar am fost zdruncinat, nu pot sa inchid o rana deschisa dintr-un trecut apropiat, ma chinuie, imi face rau, dar nu pot sa trec peste inca, nu sunt capabil sa separ cele bune de cele rele.
Ce am eu nevoie nu se gaseste in magazin, as vrea uitare, nu ma multumesc cu acceptarea unor lucruri.
O sa ii dau de cap intr-o zi, nu-mi fac griji, pana atunci tot pe metereze.
Suna foarte bine compromisul tau, dar nu merge si la mine, sunt constient imi fac rau, dar nu este ceva voluntar.

| Anonim explică (pentru Klepto):

Atunci du-te tu la ea si trateaza problema dupa cheful tau, nu dupa al ei. Ia-o tu pe ea la intrebari, sa vezi ce bine te simti dupa. Daca tot stii ca vei mai avea "intalnirea" asta cu ea, fa-I si tu o surpriza si arata-I ca esti deschis la discutii.

| мιнαɛℓα36 a răspuns:

Neah, m-am despartit de trecut definitiv si irevocabil! Mi-a fost usor. Nu ma mai intorc acolo! Am doar cateva amintiri pastrate undeva intr-un coltisor, asta nu inseamna ca inca ma mai leaga ceva. Si nici nu inseamna ca trecutul ar fi fost urat. Dimpotriva.

| Anonim explică (pentru мιнαɛℓα36):

E urat acum laughing LOL! Ce poza tare!

| Florian1994 a răspuns:

Salut! happy
Este destul de greu sa te desparti de trecut, mai ales daca avem in spate momente mai triste, care ne-au marcat in mod negativ, care au avut o incarcatura emotionala foarte puternica asupra noastra.Trecutul are valoare in viata noastra daca noi ii dam importanta, daca noi dorim acest lucru.Ne poate afecta daca ii dam prea multa atentie sau nu ne poate deranja cu nimic daca nu sapam prea adanc.Pai consider ca ne rupem de trecut cand vrem un nou inceput,vrem sa lasam in urma ce a fost si ne dorim lucruri mai bune, de cele mai multe ori bazate pe proiectiile noastre din minte, sau pe dorinte, vise, nereusite pe care vrem sa le transformam in reusite.etc,sper ca ti-am fost de folos. Weekend placut! happy

| Furculingură a răspuns:

A te dezlipi de trecut nu inseamna a uita de unde ai plecat.Sunt doua chestii total diferite. Ma rog, e doar parerea mea.

| Anonim explică (pentru Furculingură):

Chiar sunt doua lucruri diferite.

| Mădă0611 a răspuns:

Eu nu ma dezlipesc de trecut, iubesc melancolia si doar el mi-o poate oferi.

| Chαяtreux a răspuns:

Motivul adevarat cred ca este faptul ca trecutul ne-a facut sa ajungem ceea ce suntem in prezent.

| dragos9234 a răspuns:

Nu imi este greu deloc.
Nu imi pasa de trecut, gandul la viitor imi conduce viata.

anonim_4396
| Anonim explică:

Nu stiu daca am putut vreodata sa ma despart de trecut. Nu mi-am continuat viata privind in urma sau traind din amintirea trecutului, insa nici nu ma pot preface ca nu s-a intamplat. Intotdeauna imi voi aminti lucrurile placute si cele mai putin placute din viata mea, dar intr-un mod detasat. Mi-e mai greu sa ma dezlipesc de trecut in cazul unei drame emotionale evidenta si dureroasa, dar dezlipirea asta de care spui tu este importanta pentru a o lua din nou de la capat. Eu n-am reusit mereu, pentru ca lucrurile nu tin intodeauna numai de mine, dar in general incerc sa traiesc numai in prezent si sa gandesc un viitor asa cum trebuie pentru mine si pentru ai mei.

anonim_4396
| Anonim explică:

Nu ma dezlipesc prea usor, asta ar insemna sa uit de unde am plecat si n-ar fi corect fata de mine.Nu i-am dat importanta trecutului, dar nici nu mi-am impus sa-l "car" dupa mine.Sunt momente de care imi amintesc voluntar sau involuntar, fiecare amintire are o doza de invataturi, trairi placute, frustrari...Singurele motive pentru care m-as rupe de trecut, cred ca ar fi accentuarea ignorantei.Pentru cei cu un trecut mai tragic, dezlipirea asta cred ca e uneori benefica, daca nu esentiala in progresul individual.

anonim_4396
| Anonim explică:

Ca sa citez pe cineva dintr-un joc PC: «The past is dead and buried»

| Xenya a răspuns:

Trecutul face parte din noi si este imposibil sa renuntam la el pentru ca ne-am autodistruge!

| Anonim explică (pentru Xenya):

De ce m-as autodistruge? N-am nici cea mai mica intentie sa-l uit, doar sa nu-l retraiesc de 1000 de ori.

| Xenya a răspuns (pentru anonim_4396):

...pai din trecut si din greseli invatam..deci uneori este bine sa ne mai aducem aminte si de trecut.

| Anonim explică (pentru Xenya):

Da, asa e, din punctul asta de vedere... zicea cineva cu un nume care-mi scapa: viata trebuie traita privind inainte, dar poate fi inteleasa doar privind inapoi.

| Xenya a răspuns (pentru anonim_4396):

Buna!
Cine a spun acel citat a avut perfecta dreptate.

| Anonim explică (pentru Xenya):

Dar ti-am zis deja ca nu intentionez sa-l uit.

| Jυsтℓσяγ a răspuns:

Intotdeauna am considerat ca „Trecutul" ca si fenomen este mult prea subapreciat.
In primul rand ca trecutul este esential si ineluctabil. Fara el, ne-ar lipsi identitatea, nimic nu ne-ar mai fi familiar iar prezentul n-ar avea nici un sens.Amintirile formeaza trecutul, trecutul ne-a dezvaluit ceea ce am fost odata astfel ajungand ceea ce suntem in prezenti si ceea ce ne va caracteriza in viitor.Acestea ne sunt adev. origini, amintirile noastre ce, impreuna (toate aceste informatii), constituie un trecut vast plin de decizii si actiuni determinante in istoria omenirii.
Lasand la oparte memoriile inscrise, amintirile sunt primul si singurul nostru trecut (lasand la o parte fenomenul spatiu-timp, care aici nu ne priveste) de care trebuie sa fim constienti.
Cat despre mine, ce pot spune... ador sentimentul de Nostalgie.
Definitia din Dex pentru. nostalgie: Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. ♦ Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat.

-Numai bine.

| SatanLovesYou a răspuns:

Hmm...Am avut niste intamplari nefericite in trecut, deci da, m-as dezlipi cu drag de aceste amintiri, dar ura si nevoia de razbunare persista, deci inca nu pot uita. Insa, in legatura cu anumite conceptii, ma bucur ca am scapat de ele. Desi, cum a precizat si Mada0611, unele amintiri legate de copilarie imi induc starea de melancolie, dar si amintirile vag ilustrate, chiar si peisaje amintite in toata splendoarea lor.

| DinnAdinnA a răspuns:

Nu as zice ca ma deslipesc usor, dupa 1 luna si jumate, cam asa.
De exemplu : cand pastrezi niste mesaje in telefon, TREBUIESC STERSE dupa un anumit timp.Asta ar demonstra ca tu ai trecut peste tot, si ca accepti ca trecutul nu se mai repeta, arata ca ai trecut peste.
Mereu te gandesti la trecut, la ce s-a intamplat si daca o sa se mai repete vreodata.Ti'e dor de unele clipe. Insa trebuie sa accepti ca nu o sa mai fie, CA NU SE MAI REPETA!

| killmereb a răspuns:

Nu putem trai in trecut..este foarte bine sa evoluam sa acceptam tot ceea ce-am facut dealungul timpului, cum schimbam tipul cartilor dealungul timpului asa trebuie sa ne schibam sa trecem peste.dar inspre bine.

| iuliaa9974 a răspuns:

Nu îmi este greu deloc. Mă mișc repede în timp. Adică, îmi place să colectez amintiri, dar nu stau o căruță de ani să savurez clipa sau ceva gen. Mă duc, îmi văd de treabă, mă întorc, trec mai departe, și tot așa. Simplu, nu? Cu cât ne mișcăm mai repede cu atât se termină mai repede. Mă rog, suntem diferiți, eu una, așa văd lucrurile.

| LifeisALL a răspuns:

Motivul e ca trecutul ne-a facut cine suntem.

| victor3331 a răspuns:

PArerea mea e ca gresesti putin nu trebuie sa te rupi de trecut ci sa te impaci cu el sa l dizolvi sa l absorbi si sa l intelegi numai asa poti invata si progresa.E clar ca poate fii greu acum depinde de om si om dar o data ce invati sa accepti viata asa cum e o sa ti mult mai bine

Întrebări similare