Cine sunt eu? Cine eşti tu? Am visat foarte realist că sunt ceva ce nu sunt şi am realizat că în diferite circumstanţe puteam să fiu şi o prostituată, şi o drogată, şi o violonistă, şi o comunistă, şi o psihopată, şi o actriţă, şi o criminală, şi o ingineră la NASA, şi o mamă a zece, şi un bărbat trans, şi să nu fiu deloc... Iar dacă am impresia că am găsit ceva ce n-aş putea fi, în principiu, este doar pentru că pe moment nu am reuşit să-mi imaginez nişte circumstanţe potrivite. Atunci ce e acel ceva care mă face eu? Există? Cine sunt Eu, dacă ideile şi faptele nu-mi aparţin? Sau poate există doar eu-ri de moment, ca nişte costume de închiriat? Doar sunt... fără eu? Stai, ca pe asta parca o stiam, ca am tot raspuns cu "doar sunt", dar constientizez ca nu pe deplin constient. 
V-am ametit? Scuze. Idei?
Ordonare:
După relevanţă
Cine esti? Cine sunt?
E greu de zis.
Hitler poate nu ar fi ajuns asa cum il stim, de fapt nu am fi stiut de el deloc, daca ar fi fost acceptat la academia de arta. Ar if devenit un pictor profesionist, si cam atit.
La fel e si cu noi. Experientele, oamenii, circumstantele ne amprenteaza intratit incit ne schimba de nu mai suntem noi. Ne schimbam, ne modelam, desi poate nu am dori asta. Si atunci, chiar avem un eu adevarat, o adevarata personalitate?
Iarta-ma ca aduc din nou in discutie ideologia crestina. Ea spune ca nu putem fi, nu putem exista, nu putem trece neatinsi prin lume decat prin Isus Hristos. Doar in El te regasesti, dincolo de orice lucru sau intimplare din lumea asta, doar cu El in viata poti spune: "Eu sunt!", doar cu El iti poti gasi adevarata personalitate. Si crede-ma ca nu e doar o ideologie. Dar e rar vizibila chiar si printre credinciosi. Cind mi s-a intimplat acest lucru, sa realizez, sa descopar cine sunt, eram deja de sapte ani crestin. Si am realizat cel mai bine asta cand am pierdut totul. O boala cumplita, necunoscuta, nu ma lasa din cauza durerilor nici sa maninc linistit, nici sa ma spal, nici sa duc o viata normala, si atunci, in patutul meu, am realizat ca, indiferent de ce se intampla in jurul meu, eu exist, si imi era suficient acest lucru, si asta a fost ceea ce mi-a dat forta de a face fata situatiei in care eram. Si chestia asta a fost atit de profunda incit timpul parca s-a oprit in loc in acel an si jumatate, dupa doi ani, la 29 de ani, daca ma intrebai citi ani am, iti raspundeam rapid ca 27 
. Asta pana ce m-am obisnuit din nou sa realizez ca timpul tutusi curge. Chestia asta e un argument forte pentru mine in favoarea existentei lui Dumnezeu. E ca si cand treci cu cineva prin viata alaturi, nu de unul singur, mai mult chiar, acel cineva face parte din chiar fiinta ta.
Răspunde
Jucam mai de mult cu copiii in fata blocului un joc in care trebuia sa definim cate ceva prin ceea ce NU este. Nu numai ca era infiorator de aproape de realitate dar era si foarte amuzant.
Răspunde 
Daca-l intreb pe nutritionist, imi zice ca sunt ceea ce mananc; daca-l intreb pe psiholog - sunt ceea ce gandesc. Dar sunt convins ca nici nutritionistul, nici psihologul nu stiu cine sunt ei insisi. Poate intreaba si ei pe altii: Hei, stiti cumva, din intamplare, cine suntem noi? Pana la urma eu cred ca parerile celor din anturajul nostru conteaza. Ele ne ajuta sa intelegem cine suntem in realitate. Daca sunt vorbit de bine, ala sunt; si invers. Bârfa, asa blamata cum este, il ajuta totusi pe individ sa stie cam in ce ape se scalda; cine este el de fapt.
Puteai să fii oricare din acele lucruri enumerate, însă eşti TU şi eşti rezultatul vieţii, educaţiei pe care le-ai primit la momentul respectiv, la fel cum sunt si toate celelalte personaje. Ideile şi faptele îţi aparţin şi ele sunt cele care te fac 'tu', te definesc şi te deosebesc de ceilalţi.
Sunt oaia ratacita dar cateodata realizez ca turma ii ratacita si merge spre pierzanie. Sunt cine vreau eu sa fiu si nimeni nu ma poate opri, daca vreau sa fiu un cersetor sunt un cersetor daca vreau sa fiu un om de succes lucrez din greu pana am succes... Avem dreptul sa alegem ce vrem sa fim si nimeni nu ne poate lua acest drept.
Asta mai ma intreb si eu uneori, cine sunt si ce scop am,, dar am ajuns la concluzia ca fiecare om e unic cu ceva anume, asta ma diferentiaza pe mine de vecinul, de exemplu, prin ceva anume/
Tu doar exemple negative stii sa-ti dai? Nu prea iti iubesti viata?
Recomand un episod dintr-un anime dacă ai răbdare deși știu că nu ești cu din astea. Mi se pare interesant. Desigur anime-ul conține în total vreo 8 episoade de 1-2 ore, ăsta e cel mai scurt.
http://9anime.to/watch/kara-no-kyoukai-shuushou.npyl/p921j
Subiectul din anime se apropie foarte mult de ceea ce am vrut să aflu. Mersi.
Ce-ti mai place tie sa faci reclama la animeuri, esti bun de promovator.
Nu e reclamă, wtf, doar că se filează bine pe subiect și chiar este înflorit într-un mod foarte frumos acolo.
Sa-ti dau mura-n gura? Doar am glumit
Pff, uitasem că tu ești cu glumele de șantier 
Ai noroc ca ne intelegem bine indiferent ca intre noi zace o rivalitate foarte mare,, ca iti intorceam inapoi replica, diavolisorule!
Prea multă filozofie. Fiecare om are personalitatea lui, ceea ce îl face să fie unic in univers, personal.
Poti sa fii si violonista si actriță daca ai mai multe job-uri.
Visul oricat de realist este el, rămâne doar vis.
It's time to wake up!
Doamne,ce profunda poti fi! Si ce ore imposibile! Si mie imi vin idei geniale la ore mici sau tarzii dar, mi-e greu sa ma intind spre laptop, iar pana dimineata uit.
Putem avea mai multe personalitati? Ca viata este o piesa de teatru, ca jucam un rol.ba dramatic, ba comedie?
Sunt ceea ce sunt...fiecare om e unic in felul sau, nici macar gemenii nu gandesc tot timpul la fel
Intr-un timp imi placea sa fac unele teste,, ce am fost intr-o viata anteriara'' Mi-a iesit ca am fost dansatoare si ca am avut 5 copii, desi in viata actuala nu prea le am cu dansul si nici copii nu am
Deci, e foarte posibil sa fi trecut prin ce ai scris tu acolo in alte vieti! Poate am fost chiar rude, si noi nu stim.....Cine stie!
Gata, deja miroase a creier ars, pe aici, merg sa deschid geamanul.
Era o idee, o curiozitate prea vie, ca să fie adormită la loc.
Eu sunt tu.
Bine, este doar o idee.
Cred ca il stiai deja dar este prea funny.
https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=D1VN5zICGeU
Omul este condus de 2 parti:minte si suflet.
Mintea este receptorul gandurilor si cel care analizeaza fiecare gand si vede care e bun si care e rau,in diferite contexte.
Sufletul in schimb esti TU! Sufletul este cel care simte rezultatul actiunilor mintii tale,acum depinde ce ganduri vrei tu sa receptionezi si posibil sa le aplici,trebuie sa vezi cu ochii mintii ca sa vezi ce este cu adevarat drept si ce nu este drept!
Dumnezeu a programat absolut totul! El a creat tot, chiar si teatrul asta numit "viata" la care tot EL a scris si scenariul.
Prin scenariu ma refer la tot ce se intampla, viata cotidiana, intamplari mai mult sau mai putin placute, tot! Nu te-ai intrebat vreodata cand s-a intamplat ceva fix cand ai avut nevoie:Oare cum s-a intamplat asta fix cand am avut nevoie?
Coincidenta si norocul sunt ceva ce doar noi vedem pe moment, pe cand tot ce se intampla este programat de la bun inceput.Acum depinde de fiecare ce roluri am primit,unul poate e inginer la Microsoft,altul poate e vanzator in piata,alta e cantareata,altul poate e gunoier si tot asa...
In cap avem ganduri bune si rele,normal ca tot omu' mai faci o greseala,mai faci o trasnaie,poate te supara cineva si ii faci un rau si tot asa,dar ideea e sa nu te lasi dominat doar de gandurile rele,sa ai o masura,sa ai si niste ganduri mai "omenesti" cum se zice chiar daca lumea in ziua de azi devine mai agresiva pe zi ce trece,atata timp cat faci asta esti ok si nu trebuie sa-ti faci nicio problema.
Dumnezeu este in cei care cred in El,el este Dreptatea,asta rezulta ca daca ai dreptate il ai si pe El.(bine,sa nu te gandesti acum ca tu esti Dumnezeu,nu vreau sa te fac sa crezi asta)
Bun,acum sa trecem la rezultat:El fiind in cei ce cred in El si au dreptate,automat sunt Fiii Lui.
Indiferent de ce rol ai avea,nu trebuie sa te pierzi,#rezista si ai incredere, te poti schimba intr-o persoana mai buna, iar cu gandul asta iti poti schimba intreaga viata si chiar mai mult.
Stiu ca pe unii ii sperie raspunsul meu dar stati fara griji, nu e nevoie sa fiti sfinti, trebuie doar sa aveti putina "omenie" cum se zice si sunteti ok.
Felul tau de a fi e unic.Nu exista doua persoane la fel,nimeni nu a mai fost si nu o sa mai fie asa cum esti tu.
Au fost,sunt si o sa fie persoane care sunt aproape de caracter cu tine,atat de aproape incat ai zice ca te regastesti aproape complet in ele,dar subliniez " aproape ". Cineva EXACT ca tine nu a existat,nu exista si nici nu o sa existe. Felul tau unic de a gandi,de a simti,dorintele, placerile.
Simtul umorului sau compasiunea, pot sa fie la oricine, dar fiecare le exprima intr-un mod unic, aia face diferenta.
"Nu exista doua persoane la fel, nimeni nu a mai fost si nu o sa mai fie asa cum esti tu (...) Cineva EXACT ca tine nu a existat, nu exista si nici nu o sa existe" - probabil, dar nu cumva pentru că nimeni nu s-a mai aflat în aceleaşi circumstanţe ca şi mine (numărul lor şi combinaţiile între ele fiind infinite), unicitatea lor fiind reflectată asupra mea?
Dar hai să ne imaginăm că totuşi toţi suntem ghidaţi de circumstanţe identice şi cu toate astea ne diferenţiem uşor între noi. Ce e acel ceva care ne diferenţiază? Nu ştiu cum să-l iau, cum să-i zic. Mă depăşeşte.
Pai,chiar daca trecem prin aceleasi circumstante toti, cum stim ca exista ceva unic in fiecare, stim deseamenea ca nu o sa facem fix aceleasi alegeri, sau daca le-am face, le-am manifesta intr-un mod diferit.
Chiar TU.
Nu esti mintea ta, nu esti emotiile tale, nu esti corpul tau.
Cand se "sting" toate astea, tu ramai.
E "ADN" ul tau spiritual sa zicem, aia face diferenta.
In viata anterioara am fost 2pac.
Ziceam sa nu mai intru pe site pentru ca in ultimul timp erau doar intrebari idioate, dar m-am logat pentru intrebarea asta.
Doar esti.
Ce spui imi aminteste putin de "Nava lui Tezeu". Doar ca vorbesti despre ganduri si aspiratii in loc de material fizic (daca am inteles bine)
Esti cine a vrut tu din trecut sa fie. Consecinta faptelor tale.
Suntem ca niste piese de domino. Ce faci azi influenteaza ce vei fi maine si tot asa pana cand nu vor mai fi piese.
Parere?
Mă mulţumesc cu "doar sunt". Alegerile, faptele fiindu-mi limitate de circumstanţe, nu simt că îmi aparţin cu adevărat, în întregime. E doar un Eu X în circumstanţele date, iar Eu-l în lipsa circumstanţelor, Eu-l "alfa", sau e prea bine ascuns, insesizabil, sau nu există.
Mă bucur că ai intrat. Sper că doar sunt-ul tău o va mai face. 
Nu vom scapa nicioadata de circumstante.
Imi amintesc de un citat interesant "Daca vrei sa aflii cum este cineva cu adevarat, ofera-i putere". Cam asta cred ca ne-ar aduce cel mai aproapte de 'eu-l alfa'.
Si eu. Sper ca voi mai avea discutii interesante cu sunt-ul tau
Hm,bine spus, daca vrei sa vezi cine sunt cu adevarat oferale putere, adica ceva de genul (oferi prostului putere)exact cum facem noi de 20 si ceva de ani,le oferim prostilor putere, si iata ce fac cu ea, ne-a vandut tara, de fapt ei nu au nici o putere, puterea pe care o au politrucii este o iluzie, ei vor sa aiba putere financiara, pe ei nu-i inereseaza sa evolueze spiritual, nu da 2 bani pe adevarata putere cea spirituala.
Neata' N0name, ce doreste sufletul tau mai exact, pentru ca m-ai ametit rau !
Ce e acel ceva care mă face Eu? Care este acea constantă, esenţă, care nu e dictată de circumstanţe? dacă există.
Esti un om si esti unic! Asa esti tu, trebuie doar sa-ti dai seama ca esti. Da-ti voie sa te cunosti si sa realizezi ca totul se intampla aici. In trecut sau viitor? Nici una dintre ele nu reprezinta o realitate.
Ştiu că ceva-ceva tot sunt, indiferent de ceea ce puteam fi, dar simt că oarecum nu e meritul meu sau vina mea, ci a circumstanţelor, înţelegi? Vreau să descopăr adevăratul eu? Cine sunt Eu...în esenţă?
Atunci ce te retine sa o faci? Go it!
Iti recomand sa citesti A patra cale- P. D. Uspensky. Si ai dreptate, cine esti tu depinde de circumstante, de influentele exterioare. Nu avem un "Eu" permanent, suntem o aglomerare de multe "eu"-uri care se tot schimba, daca esti atenta la diferitele situatii in care te afli vei observa asta. Acum iti place de o persoana, in urmatorul moment ai lua-o la bataie. Daca ai avea un caracter permanent si ai avea vointa in adevaratul sens al cuvantului ar fi oare asa?
In A patra cale despre asta e vorba, despre cum suntem luati de toate lucrurile exterioare, cum ne schimbam in fiecare moment datorita acestora si cum putem face sa nu mai fie asa. Cum putem crea ceva permanent 
Mă bucur că ai înţeles la ce m-am referit (în ultimul timp să fiu înţeleasă devine un lux tot mai mare pentru mine), dar sunt sceptică în privinţa acelui "crea" şi "permanent". Mă întreb cât de permanent poate fi, dacă trebuie creat, deci nu e preexistent, nu e eu-l de bază, ci tot o făcătură, o iluzie; şi doi, e şi el dependent de circumstanţe, căci în alte circumstanţe poate nici nu mi-aş da seama că lipseşte şi deci ar rămâne necreat.
Aşadar, în afară de adunătura de celule temporare cu un anumit ADN şi cu o anumită vârstă (deşi dependente şi ele de circumstanţe: de ceea ce mănânc, de ceea la ce sunt expuse) ce altceva aş putea numi cu adevărat "eu"?
Pai de fapt e cam asa. Cand te nasti nu ai un "Eu", nu ai o personalitate ai doar o esenta, conform invataturii. Cand te nasti esti pur si simplu. Spunea initiatorul ca omul dupa ce se naste e ca o foaie alba, iar apoi vin parintii, prietenii, rudele, societatea si fiecare vrea sa lase o urma pe acea foaie, fiecare incercand s-o modeleze dupa cum ii place si asta devine ceea ce esti tu, o gramada de mazgalituri dintre care nu stii care esti tu cu adevarat. De fapt acestea sunt doar lucruri care au rezultat din influentele exterioare. Scopul este ca tu sa depui un efort constient si sa vezi toate aceste manefestari a ceea ce nu esti, sa devi un observator obiectiv si dupa ce realizezi ca functionezi mecanic si nu esti toate lucrurile cu care te identificai ceva in tine incepe sa se modifice. Deci acea creare a unui "Eu" permanent nu se face la intamplare ci e rezultatul unei munci-care nu dureaza putin-constiente. Oricum, desi eu practicam invatatura sunt doar un incepator pe cale, nu pot stii cum sta treaba cu obtinerea permanentei pentru ca sunt prea departe de ea. Cert e ca de munca cu care trebuie sa inceapa o persoana care urmeaza calea m-am convins singur ca da rezultate si ca nu sunt doar filozofii ca in majoritatea cazurilor. Am inceput sa invat lucuri despre functionarea mea si sa pot opri-uneori- anumite manifestari mecanice. Si e permanent deoarece nu a fost "creat" sub influenta legii intamplarii, ci e o "constructie" constienta. Si da, e denpendent de circumstante pentru ca la inceput nu poate fi altfel. E o intamplare ca tu ai realizat impermanenta ta. Acum tine de tine daca vrei sa lasi lucrurile asa sau stiind asta o sa incerci sa te "transformi". Astea sunt explicate mai pe larg si mai bine in carte. Oricum cel mai bine e sa te convingi singura de veridicitatea informatiilor punand in practica-cum scrie si in carte.
Îmi place optimismul din ideea asta, o face luminoasă cumva.
Tocmai am terminat de vizionat Doctor Strange (nominalizat la Oscar pentru efecte vizuale), se sincronizează cumva.
Mda? Trebuie sa-l vad si eu . Apropos, s-a facut si un film care mi s-a zis ca e facut dupa a 4-a cale. Poate ca l-ai vazut sau te-ar interesa ca iti ia mai putin sa vezi un film decat sa citesti o carte. Filmul e Matrix, prezinta ideile din a 4-a cale, dar unele lucruri "mascat", simbolic.
Si as avea o intrebare, daca imi permiti.
Cati ani ai?
Parcă ne-am lămurit, doar sunt.
Ani, chestii, trestii, astea-s prea relative şi irelevante.
Pentru tine esti ceea ce simti, pentru ceilalti esti produsul aparentelor, in realitate, esti opera de arta a naturii. Esti apogeul evolutiei, esti singura stare in care universul isi realizeaza propria existenta. Esti rezultatul combinatiei dintre instinctele primare si cuget, ceva ce nu poate exista dar nici nu poate muri. Esti tot ce e mai frumos dar si ce e mai urat in natura, toate adunate intr-un singur corp, blestemata sa te lupti incontinu cu tine insuti, sa te urasti si sa te iubesti simultan, sa te intrebi ce esti si de ce esti, sa iti doresti constant mai mult de la tine si ceilalti in timp ce constientizezi ca nimic nu conteaza.
Ce te defineste? Chiar lucrurile pe care tu, ca individ, le pui la indoiala. Aceleasi lucruri pe care, de cele mai multe ori, nici macar nu le alegi; nationalitate, religie, etnie, sex, etc. Esti unul dintre oamenii care blameaza religia pe aici neintelegand ca religia ofera identitate. Ca si patriotismul. Ca si apartenenta la un club de fotbal. Pentru ca indivizii au nevoie sa apartina de ceva, au nevoie de iluzia ca ar conta, ca si ei au adus schimbarea, ca exista un sens bine definit. Pentru ca in momentul in care nu imbratisezi iluzia sfarsesti singura in fata unei oglinzi intrebandu-te cine esti si ce rost au toate sacrificiile pe care le faci zilnic... In realitate, raspunsul la aceasta intrebare nu ar trebui sa-l gaseasca nimeni, niciodata.
Lipsa de sens nu mă tulbură deloc, doar sunt curioasă ce rămâne din mine, când mă dezbrac de toate straturile create de circumstanţe. Mai rămâne ceva? Căci până şi ajungerea unui anumit spermatozoid la un anumit ovul este tot un şir de circumstanţe independent de mine, nu am ales când, cine şi dacă să mă nasc, deci nici culoarea pielii, naţionalitatea, sexul... Când despic totul până la capăt, nu găsesc nimic ce mă face "eu". Poate doar o fină umbră de personalitate, care aş putea specula că n-a fost tocmai circumstanţială, dar de ştiut, nu ştiu.
Oricum, interesant răspuns, înviorător cumva prin poetismul său, mersi.
Puterea pe care credem ca o avem in a ne contura destinele e infinit mai mica decat puterea pe care credem ca o avem la fel cum reusitele din viata sunt intr-o mai mica masura rezultatul eforturilor noastre cat sunt binevointa sortii. Chiar zilele trecute discutam cu un tip care a reusit in viata si se batea cu pumnii in piept cum s-a realizat el prin munca si ca norocul nu a avut nici o legatura. Un tip atragator fizic (noroc), cu o capacitatea intelectuala peste medie (noroc), nascut intr-o familie instarita si completa (noroc), care nu s-a confuntat niciodata in viata lui cu o tragedie sau problema grava de vreun fel (noroc), caruia toata viata i s-au oferit, in repetate randuri, atat sansele cat si mijloacele de a reusi (noroc) povesteste mandru cum tot ce a realizat el, a realizat pe propriile puteri... Si sunt sigur ca atunci cand va intalni un copil orfan, care nu numai ca a fost blestemat sa nu aiba parte de afectiune vreodata dar nici nu avea cum sa reuseasca in viata, se va simti superior fata de el, pentru ca el a reusit prin propriile puteri pe cand copilul orfan nu va reusi niciodata. Pentru ca viata asta este, o iluzie. Ne hranim constant cu iluzii, suntem hraniti cu el si hranim la randul nostru. Eroul despre care vorbesc este sigur ca toate lucrurile bune care i se intampla i se datoreaza lui. Pentru ca asta a ales el sa fie! Tu vorbesti despre realizarile si alegerile care te definesc pentru ca asta te-a invatat societatea, sa te identifici cu ce ai facut, cat ai strans si ce ai ales. Ce esti tu este la fel de usor de deslusit ca si scopul pe care il ai in viata... Cum scopul ti-l determini singur si tu alegi ce vei face in viata, la fel si ce esti tu ramane sa hotarasti singura. Poti fi un creier captiv intr-un corp, poti fi bucuria din ochii celor dragi, poti fi motivul pentru care celorlalti li se face pielea de gaina. Atunci cand te dezbraci de toate straturile de circumstante, esti ce simti ca esti! Si daca esti sau nu acelasi lucru si in realitate e irelevant, pentru ca tu intelegi doar ce poti simti.
Da, m-ai ametit.
pentru ca nu prea mai am aer.
dar nu conteaza! cine dreacu are nevoie de aer?
cine esti tu? esti o fiinta superba, ezoterica si serafica ce ne mananca iarba si copacii si ne lasa fara oxigen.
da, puteai sa fii o drogata, prostyituata si ce ai mai zis tu acolo, dar in schimb ai ales sa fii o zeita suprema vegana!
si pentru asta iti multumim!
asfixierea e cea mai dulce moarte!
dar indulcita doar cu miere!
sau mierea nu e vegana?
apropo, apelez la intelepciunea Mariei Tale de zeita atotstiutoare si irefutabila, te rog arunca un ochi aici:
http://9gag.com/gag/aQ9EzY2/too-slimy-to-be-caught
cum explici ca nici macar plantele nu sunt vegane?
later edit: dumnezeule! sa-mi fie cu iertare lipsa de perspicacitate! m-am exprimat gresit mai sus, cand am zis sa arunci un ochi, pentru ca ochiul tau de zeita e omniprezent! tu vezi tot!
oare din ce cauza am facut greseala asta imensa? oare din ce cauza mi-a lipsit aceasta judecata ce necesita analiza si complexitate sinaptico-neuronala?
gata stiu! e de la prea multa carne, asa cum ai zis-o de fiecare data pe site! mereu ai dreptate!
Spiritul tau se afla intr-o stare somnolenta si a devenit abordabil pentru demonii meschini.Trezeste.te!
Sper ca tu nu faci parte din sleahta asta unde e pusa alde Coquina si alti filosofi ai lumii contemporane.
Corpul omului se schimba in totalitate periodic. practic tu nu mai esti cea de acum 20 de ani. pana si adn-ul sufera mutatii. poate esti ceea ce simti, oricum restul nu prea conteaza. in fine, ma bucur ca-ti pui problema, s-ar putea sa devii mai intelegatoare fata de ceilalti.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
