Cum a putut un duce de Normandia, în secolul al XI-lea, să conceapă ideea de a se face rege al Angliei? Bine, aţi putea zice că oricine poate să conceapă orice. Dar în acest caz cred că era vorba de ceva mai mult. Avea el, genealogic, ceva drepturi la coroana Angliei?
Cu 12 ani inainte de Hastings avusese loc marea schisma, cand papa a rupt-o cu Biserica. In cei 100 de ani precedenti au fost facute de catre Roma diverse modificari in partea de doctrina, de liturgica, de organizare (inlusiv introducerea treptatat a celibatului preotilor). Toate inovatiile insa n-au trecut canalul Manecii, anglosaxonii aratandu-se reticenti, inclusiv la primatul absolut al papei.
Asa incat in 1054 avem o Europa vestica supusa papalitatii, mai putin insulele britanice. Lucrurile nu putea ramane asa. Papa s-a orientat rapid cum sa puna capat "neascultarii" engleze. Candidatul perfect a fost Wilhelm duce de Normandia: hraparet (doar era nepot de pirat), capabil, avand un ducat mic dar puternic in stare sa sustina partial expeditia de cucerire, dar fara sa fie prea mare ca sa nu mai poata fi controlat. (Daca de exemplu regelui Frantei ar fi fost seful expeditiei ar fi ajuns suveranul Frantei si Angliei, era prea mult. Pe cand asa, Wilhelm si succesorii sai erau o parghie impotriva Frantei, avand Normandia si Anglia. La randul lui si regele Frantei era un contrabalans pentru Anglia)
Moare Edward, apare o incurcatura dinastica, iata cassus belli. Papa Alexandru II il binecuvanteaza pe Willhelm si demonstreaza prin asta intregii lumi catolice ca el face si desface, ducii, regii si imparatii lui ii datoreaza puterea. Nu este oare papa vicarul pe pamant?
Hai, hai pleaca expeditia, castiga la Hastings, Anglia este pacificata si intra in sistemul european catolic. Biserica engleza este epurata de elementele indezirabile, iar feudalismul clasic este introdus cu succes in beneficiul aristocratiei normande si in defavoarea populatiei anglosaxone cucerite. Ca un fapt, in 1070 o buna parte din aristocratia si razboinicii anglosaxoni pleca pe 235 de corabii spre rasarit la Constantinopol, unde devin garzile de elite ale imparatului. Fiind ortodocsi au plecat acolo unde se regaseau.
Mai tarziu in 1185 Henric II este autorizat de papa sa cucereasca Irlanda, pentru aceleasi motive si in aceleasi conditii (irlandezii manifestau atunci un spirit rebel anti Roma. Curios cum de l-au iubit pe papa in ultimele secole avand in vedere renghiul care pe care papalitatea l-a jucat irlandezilor in secolul XII).
In secolul XVI aristocratia engleza (urmasii cuceritorilor) profita de aparitia protestantismului si se rup de Roma, in frunte cu regele. Nu mai aveau de ca sa-si datoreze puterea batranelului de la Roma. Iar urmasii cuceritilor anglo-saxoni au aplaudat schimbarea, resentimente latente aveau impotriva papalitatii de sute ade ani! In paranteza acelasi sentiment al insularitatii a fost speculat si cu ocazia Brexitului.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Un duce, in perioada de care vorbim, este practic un sef de stat; are autoritate pe teritoriul ducatului, are armata, baronii sunt vasalii lui; este ce e drept vasalul regelui, dar asta inseamna foarte putin, William a fost in razboi mult timp cu regele Frantei, si a avut numai de castigat din asta, de exemplu controlul asupra ducatului Maine. Asa ca orice duce se gandea foarte usor sa devina rege. William a facut din timp unele pregatiri, pentru cazul fericit ca ar avea ocazia sa pretinda coroana Angliei. Anglia avea un rege fara mostenitori directi, pe cand toate ducatele din zona erau ocupate. OK! Daca ducii sunt asa importanti, de ce este asa de bine sa fi rege? Este bine sa fii rege, numai daca esti SI duce, pe cat mai mult din regat, daca pastrezi pamantul pentru tine si impiedici formarea de ducate, si dai pamant baronilor dispersat prin toata tara; iar asta este exact ce a facut William, in Anglia.
Răspunde
Încurcate mi se par titlurile astea engleze. Apropo, mă uitam într-o zi pe hallo.ro să văd cum se traduce "peer". Am găsit: viconte (în Anglia); duce (în Anglia); marchiz (în Anglia); nobil( în Anglia). Până la urmă ce e peer-ul? 
Răspunde Pairii, adica egalii, sunt primii 12 lorzi ai Angliei, ai Frantei in anumite perioade. Pairii sunt lorzii englezi, de cateva sute de ani. Nu iti vorbeam despre titluri.
Daca ai buchinisti in orasul tau, ai face foarte bine si sunt sigur ca ti-ar place sa iți cumperi cartea pe care ti-o recomanda Gabicoo, Istoria Angliei de Andre Maurois, o iei cu patru sau cinci lei. Daca vrei sa intelegi mai bine dinamica evului mediu occidental, pusa in miscare de posesiunea asupra pamantului cu depturile aferente maxime, adica simplificat detinerea de ducate, poti sa citesti Regii Blestemati de Maurice Druon, o iei de la buchinisti ridicol de ieftin. Astea nu sunt lucrari stiintifice, sunt beletristica, citeste-le ca o sa-ti prinda bine.
"William a fost in razboi mult timp cu regele Frantei,... Asa ca orice duce se gandea foarte usor sa devina rege."
El a avut şi încercări de a deveni rege al Franţei? Asta nu prea înţeleg - dacă era aşa de puternic, de diplomat şi de înţelept, de ce nu a încercat să devină rege al Franţei. Pare mai logic şi mai la îndemână. Normandia era chiar acolo, o regiune în Franţa, cam cum ar fi la noi un judeţ. Nu-i trebuiau corăbii, nu mai trebuia să-şi asume riscul confruntării cu valurile, cu vânturile neprielnice şi cu ceaţa. El a ales ce a fost mai greu. Cel puţin aşa văd eu, dar probabil mă înşel.
Nu avea ce pamant sa ia, daca devenea regele Frantei, caci nu putea sa ia pamant din nici un ducat, de asemenea ducii nu l-ar fi recunoscut ca rege al Frantei, coroana Frantei nu era in discutie, caci regele Frantei, Henric, avea urmasi legitimi, nici macar nu putea face drumul cu o armata pana in Ile de France, ca sa il atace pe regele Frantei insemna sa isi atace suzeranul, oricum se batea deja cu regele Frantei in Maine, si multe altele. Iar valurile, desi un pericol real, erau ultima lui problema.
Ce vreau sa spun, e ca se gandeste usor, daca poate, daca are ocazia, sa devina rege. De fapt, pe oamenii astia ii interesa pamant, asupra caruia sa aiba drepturi extinse. Titlurile ii interesau daca veneau la pachet cu pamant din asta.
Evenimentul ăsta - Cucerirea Normandă - a avut un impact major asupra istoriei Angliei. Mă întreb cum ar fi arătat astăzi Anglia - şi poate lumea - dacă acel eveniment nu ar fi avut loc. Ştii cum e cu acest "dacă". Cum ar fi fost dacă Hitler (sau Napoleon) i-ar fi bătut pe ruşi. Cum ar fi fost dacă Alexandru nu ar fi murit aşa de tânăr, dacă Cezar nu ar fi fost înjunghiat, dacă Hanibal îi învingea pe romani... Cred că nici nu are rost să ne punem astfel de întrebări. Dar ni le punem.
Cei care avem Istoria ca formatie nu ne ocupam cu istoria contrafactuala. Este foarte greu sa iti dai seama care au fost faptele, si cum se explica; asa ca, sa iti dai seama care ar fi fost faptele cand schimbi ceva, e imposibil.
Genealogic avea drept de succesiune la tronul Angliei!
Wilhelm de Normandia era vărul lui Edward Confesorul regele Angliei. Edward nu avea mostenitori și potrivit legii salice acesta putea să desemneze drept succesor pe cea mai apropiată rudă a sa care era Wilhelm. Edward a fost silit să-l desemneze moștenitor pe Harold. Acesta a fost considerat drept Uzurpator și astfel s-a ajuns la conflict.
Asta e povestea pe scurt! Dacă vrei să afli mai multe recomand Istoria Angliei scrisă de Andre Maurois. O găsești in format PDF pe net. Eu am descărcat-o de pe Scribd când aveam cont plătit. Cred că o găsești și la liber!
Să fii iubit!
Ia sa vedem ce scrie in cartea la care faci trimitere, Andre Maurois, Istoria Angliei, Bucuresti, 1970. Cap. XI, Cucerirea Normanda, pg.91: ''Care erau drepturile lui Wilhelm la coroana Angliei? E suficient sa examinam genealogia lui pentru a vedea ca sunt nule. Ducele de Normandia nu avusese rude comune cu bunul rege Eduard decat o sora a buniculuisi, apoi, era bastard. De altfel, in secolulu al XI-lea, coroana engleza era electiva si numai Witan-ul putea sa o atribuie.'' Iar Harold era cumnatul lui Eduard, comform operei citate, aceeasi pagina, pg. 91.
Am tot auzit de Andre Maurois. Este el singurul care a scris o istorie a Angliei? Sau sunt mai mulţi dar el este cel mai bun? Sau cartea lui e singura tradusă în română?
Citește:
Adrian Nicolescu, Istoria Civilizației Britanice, 5 volume, Editura Institutul European, Iași, 1999.
Asta e cea mai bună!
Eu am zis de Andre Maurois pentru că e o lucrare clasică. O găsești la pret mic în anticariate sau în format PDF pe net.
Este o carte buna, dar mai ales ca sursa de informatii. Insa nu prea are tangente cu mecanismele ascunse ale istoriei. Astea le descoperim singuri.
In secolul XXI unii se autoproclama imparati internationali ai romilor si tu te miri ca in urma cu 1000 de ani un duce obscur voia sa fie regele Angliei?
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
