Cum poate fi explicat faptul ca fizica cuantica are legi in timp ce creierul omului nu este supus nici unei legi avand libertate de alegere?

Nu m-am referit la ce ai comentat tu aici. M-am referit la nivelul superior de gandire al omului si nu la nivelul fizic din carne sau legile fizice si biologice care stau la baza functionarii creierului. Ma obosesti cu ignoranta ta. Eu am terminat cartea de scris pentru ca am atins suficient de multe aspecte ca sa am o parere generala realista privitor la descoperirile stiintifice comparativ cu adevarul consemnat in Biblie. Am scris aceasta carte ca sa-mi fie de folos si nu ca sa ma laud sau sa-mi etalez cunostintele sau ca sa caut slava sau prestigiul meu sau in scop comercial. Cunostinta laica strict stiintifica ce ignora dragostea sau pe Dumnezeu, mandria, faima sau banii nu-i folosesc nimanui dupa ce moare. "Cunoştinţa însă semeţeşte ( cauzeaza trufie sfidare obraznicie dispretuire din partea celui ce crede ca cunoaste ceva ), iar iubirea zideşte. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El." ( 1 Corinteni 8:1-3 ). Consider ca cunostinta sau stiinta cu adevarat valoroasa ar trebui sa-i foloseasca unui om in viata prezenta de zi cu zi si chiar si dupa ce moare. Un om care se increde in stiinta laica ignorand dragostea sau pe Dumnezeu e ca si cum se inchina unui dumnezeu al hazardului si asteapta ca acest dumnezeu sa-i dea de toate si sa-i spuna tot ce e bine sau rau sau tot ce e adevarat sau neadevarat sau ce trebuie sa faca DAR care in realitate e neutru sau indiferent daca el ca inchinator traieste sau moare daca iubeste sau e iubit sau daca e fericit sau trist SI nu-i vrea nici bine si nici rau sau care ii vrea si bine dar si rau si care nu-i promite decat moartea a doua sau inexistenta vesnica iar daca ar mai trai candva dupa moarte ar intalni acelasi fel de stare de lucruri adica: bine amestecat cu rau, razboaie si conflicte interminabile pe Pamant sau in cosmos pe alte planete, imitatii contrafacute ale paradisului terestru, o imitatie contrafacuta a fericirii si bucuriei sau falsitati sau falsuri sau dumnezei falsi. Stiinta fara dragoste sau fara Dumnezeu este ca un dumnezeu fals sau ca un idol. Tu nu ai decat sa ignori sa fi obraznic sa infrunti sa sfidezi sa dispretuiesti cat vrei si ce vrei. Nu ai decat sa crezi ce vrei. Daca tu crezi ca-ti folosesc la ceva ignorantele astea, este strict problema ta. Mult succes in ceea ce cauti!

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Ultima dată când mi-am pus întrebarea aceasta am stat mult timp treaz, gândindu-mă de ce, și nu am găsit nimic logic, doar faptul că așa trebuie să fie. În univers, parcă există legi ale opuselor, mereu existând pozitiv-negativ, mișcările de spin sunt mereu în sens opus, etc... Pentru ca universul să existe, parcă este nevoie să existe aceste elemente contrarii. Este doar o observație, dar care m-a făcut să mă gândesc că încă de la începutul universul, a trebuit să existe o conștiință, care să reprezinte elementul de haos, astfel existând armonie, și haos. Nu am putut niciodată definii această primă conștiință, decât ca pe un dumnezeu, și așa cum legile fizicii nu au dispărut niciodată, la fel nu a făcut nici conștiința. Teoretic, creierul nostru e doar evoluția unei entități conștiente, care a trebuit să existe, ceea ce face creierul să nu se opună legilor fizicii, și într-un fel să fie o lege proprie căreia i se supune..."

"încă de la începutul universul, a trebuit să existe o conștiință, care să reprezinte elementul de haos" - aici apar multe mistere: astrofizicienii urmaresc Universul: formuleaza niste teorii si dintr-o data vad ceva ce le strica teoria sau le-o rastoarna. Asta nu pot sa numesc decat ca ceva sau cineva "SE JOACA" prin Univers. De exemplu anomila din Univers sau "marele magnet".

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marele_Magnet

"creierul să nu se opună legilor fizicii, și într-un fel să fie o lege proprie căreia i se supune..." - creierul se supune legilor fizicii si in acelasi timp nu se supune datorita libertatii de alegere. Deci este ceva ce APARENT este in contradictie. In fizica cuantica o particula NU are optiuni sau posibilitatea sa aleaga: unde are drumul mai liber pe acolo se duce. Asa se intampla referitor la curentul electric: pe unde gaseste drumul mai liber sau calea mai scurta, pentru a inchide circuitul, pe acolo se duce. La fel se intampla si cu fulgerul: pe unde are calea mai usoara sau mai scurta spre pamant pe acolo se duce. La fel fac si animalele: pe unde au drumul mai liber pe acolo se duc fara sa stea pe ganduri sau daca vad iarba undeva nu se uita prea bine ca in fata lor este un gard si baga capul sau intra prin gard fara sa ocoleasca. Insa omul sta pe ganduri si evalueaza optiunile sau alege uneori sa mearga "contra vantului" sau "sa sara gardul" sau "sa intre printr-un parapet ca asa se simte uneori mai distrat si viata i se pare mai palpitanta astfel" sau ocoleste un gard ca sa intre mai usor sau incearca imposibilul.

"Cuantica este nascocita de catre creierul omului. Legile lui, greselile lui." - desigur! insa fotonii sau particulele elementare si animalele nu stau pe ganduri sau nu premediteaza nimic sau nu nascocesc legi si nu nascocesc nimic ci se supun neconditionat unor legi fizice sau biologice. Omul din suparare ajunge de nu se mai supune nici unei legi fizice sau biologice sau omenesti si nu mai mananca nu mai bea sau din contra se apuca si bea pana nu mai stie de el sau devine chiar terorist si nesupus nici unui acord pe care cu putin timp in urma l-a semnat. Un om zice despre un om: "e un om bun". La un moment dat acel "om bun" isi iese din fire sau face niste rationamente sau premediteaza si face ceva ce e total diferit de modul lui obisnuit de a face lucrurile si: se imbata sau bate sau fura, etc. Iar omul care l-a catalogat un "om bun" zice: "nu stiu ce sa mai cred despre acel om, nu mai inteleg nimic, nu pot sa inteleg un astfel de om, ieri il credeam intr-un fel iar azi vad ca e total pe invers cum ma asteptam, la asta nu m-am gandit sa fie in stare acel om pe care-l credeam om bun sau linistit sau pasnic sau moral". Omul este atat de imprevizibil sau impredictibil incat fara sa fie constrans de nimic sau fara sa fie iubit x suparat de nimic poate alege sa faca rau sau bine poate alege sa fie nerecunoscator sau sa fie recunoscator. Omul este imprevizibil pentru ca are libertate de alegere pe baza careia opteaza sau alege legile dupa care se ghideaza la un moment dat in viata. Si animalele sunt imprevizibile dar imprevizibilitatea lor nu se datoreaza unor rationamente sau premeditari ci animalele actioneaza mereu sub impulsul momentului. Insa faptul ca fizica cuantica nu este inteleasa deplin de om NU inseamna ca fizica cuantica nu are niste legi fizice precise de la care nu se abate.

Răspunde

Raportează

Evaluează