Credința e modul omului de-a substitui cunoașterea, gândește-te că în viața cotidiană ești aproapele mereu expus la diverse pericole și nu poți controla fiecare circumstanță. Unii acceptă asta, alți pun acest lucru pe baza unei puterii supranaturale care le face favoruri și le protejează.
Problema e când iti trebuie dovezi la ceva, adevarul nu poate fi spus sau aratat si de cele mai multe ori nici nu existã.
A 2-a problema e ca majoritatea interpreteaza total gresit Zeii sau Dumnezeii, facand cu adevarat referire la un singur nume, un simbol(foc,apa,pamant,aer) o Planeta si Energiile din jur, nu taca-paca sa existe forte supra-naturale care pot muta muntii.
Credinta in Dumnezeu a fost mereu bazata pe cunoastere, un om nu isi poate dezvolta o adevarata iubire pentru El, decat dupa ce incepe sa il cunoasca tot mai mult. Un om ar trebui sa simta ca se stinge daca nu ajunge la anumite raspunsuri. Omul trebuie mereu sa iasa din zona sa de confort, sa gandeasca, sa se contrazica. Trebuie sa incerce mereu sa vada mai mult si mai bine lucrurile.
O credinta oarba nu ii va fi niciodata de folos unui om, nu va putea castiga prea multe prin ea.
Un om ce se limiteaza doar la coaja moarta a unui copac nu va putea niciodata sa se bucure de esenta acestuia. Oricat de mult s-ar bucura un om de cele oferite de o simpla coaja, ar trebui
sa nu piarda din vedere ca daca se rezuma doar la batutul intr-o coaja moarta nu se va alege cu nimic de folos sufletului sau si ceva in el va ramane mereu pustiu.
Nu e nevoie să crezi în ceva care nu există, trebuie să crezi ce e mai bine pentru tine și pentru viața ta