De ce vrea omul sa aiba tot timpul dreptate, chiar si cand nu are?
De ce se devine avocat atat de bun cand e sa isi tina partea? Ce anume il motiveaza sa faca asta, cand pana la urma nu are nimic de castigat? Sau, ce castiga?

Doar prosti vor, un om inteligent vrea sa ajungeti la o concluzie, intelegere

Pe unii asta ii fac fericiti, cum pe altii ii fac fericiti banii, femeile etc.

Nu toti vor sa aiba dreptate. Considerandu-ma o persoana perfect rationala pot afirma ca omul rational isi expune ideile neiesind din zona bunului simt, fiind constient ca eventualele pareri ale interlocutorului nu-i aduc nici un fel de dauna. Pace

Oamenii în general sunt prea fuduli ca să recunoască atunci când nu au dreptate.
Nu câștigă nimic, din contră, un om care se contrazice aiurea are doar de pierdut, dar nu îi pasă.
O chestie pe care am observat-o de-a lungul timpului este aceea că fix oamenii mici, de nimic, sunt cei mai fuduli și mai mândri.
Frustrarea e de vină. Cu cât un om e mai "mic" și nerealizat cu atât devine mai orgolios și se crede superior, nu acceptă să fie contrazis nici dacă știe clar că nu are dreptate.

Cine vrea tot timpul sa aiba dreptate?!
Aaa, poate nevasta-mea
Trebuie sa fie un echilibru! Vedeam ca cineva zicea ca din cauza fricii de ridicol...insa,cand nu ai dreptate si insisti...tocmai atunci pici in ridicol.
O fi din vremuri de demult
Cand iti taiau aia capu' sau te aruncau in vulcan daca nu multumeai pe mai mari si se chinuiau sa ii faca sa creada ca au dreptate si nu trebuie executati
-"Esti vrajitor! Ardeti-l pe rug!"
-"Nu, nu doar fac si eu niste bani cinstiti, credeti-ma!"

Hei, am fost in situatia asta.am avut chiar de pierdut. Pe lângă ca era evident ca nu aveam dreptate. Dar imi era frica sa raman singura cu vina(ceea ce facusem imi stricase relatia). Tot speram ca el, care stiam ca ma iubeste, imi va da dreptate si va mai lasa inca o data de la el, dar nu a mai putut nici daca a mai vrut. abia acum inteleg. Si pentru ca m-am luptat sa am dreptate, si nu ca sa salvez ce se mai putea, am inrautatit mai mult, am facut mai mult rau, am distrus de tot cand se mai putea salva daca pur si simplu acceptam ca nu am dreptate si incercam sa ii las timp sa fie linistit.multi zic ca era inevitabil sa nu ne racim de tot, dar cunoscandu-l pe el si cat tinea la mine si cat a tras de noi, stiu ca daca aratam un minim de respect si macar daca ii dadeam dreptatea pe care o avea oricum, ar fi fost altfel.deci iti zic sincer ca dupa luni de zile ceea ce m-a facut pe mine sa lupt pentru dreptate era frica de a ramane singura cu vina, fapt care s-a intamplat si pe care il suport la limita. Ai grija, sa ai dreptate nu e mai important decat sa fie bine. lectie invatata.