De unde știm ce realitatea obiectivă? Sau cum putem fi obiectivi, dacă creierul nostru îmagazinează informația pe criterii subiective? De fapt însași relația obiect-subiect, haos-ordine sunt concepte de natură umană. Nu e realitatea obiectivă un oximocron?
In enuntul intrebarii folosesti termeni din filosofie si psihologie, (concept, solipsism, haos-ordine...), ...si doresti un raspuns racordat la fizica.
acum 17 ore | Sebastian695 explică (pentru Lioana):
"Eu mă refeream la obiectivitate în fizică"
Este ca si cum mi-ai cere sa-ti explic punctul din matematica (unde acesta este zero dimensional) folosind fizica, (in care acesta este bine definit).
Prin oricate "filtre subiective" ai trece Gravitatia, aceasta actioneaza LA FEL, si pentru un fizician, ca si pentru un locuitor analfabet al Patagoniei.
Inertia, idem.
Forta electromagnetica si principiul excluziunii mentin atomii din corpul tau intregi, LA FEL ca atomii din corpul unei pasari, prevenind colapsul materiei in ea insasi.
Viteza luminii in vid este o constanta fizica universala, INDIFERENT de cat solipsism folosesti in definirea unei realitati proprii.
Cred ca am fost clar:
https://www.tpu.ro/go-to-answer/16727764/
...CA ORICE Senzatii, Perceptii si Reprezentari folosesti pentru a pune in imagini Universul tau, exemplele mele din fizica raman la fel, pentru tine, ca si pentru ORICINE.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ca sa te asiguri de obiectivitate ai nevoie de constante universale cum e viteza luminii, devinitia secundei si chiar a kilogramului mai nou. Apoi, de la constantele universale inferezi catre celelalte dimensiuni ale realitatii care pot fi descrise prin unitatile de masura mentionate anterior.
Am rezolvat cam toata filosofia pana la Kant in 30 sec.
Răspunde
Poti fi obiectiv doar atunci cand problema nu are nici o legatura cu tine, cand nu esti implicat, cand privesti din afara lucrurile.
Răspunde 
Obiectivitatea apare cand te uiti la problema din mai multe puncte sau de la distanta ( nu esti implicat ). Desigur, nu e o obiectivitate perfecta, dar e mai obiectiva decat subiectivitatea ( sper ca are sens ).
Tot ce este în jurul nostru poate fi un paradox/oximoron. Subiectivitatea va veni întotdeauna cu obiectivitatea ca niste surori gemene ce se disting dupa cum vrem noi sa ispitim realitatea și trăirile spațio-temporale. Putem fi obiectivi prin adaptarea la elementele din mediu, care intra în contact cu noi și care ne îndrumă spre ținte asemănătoare cu ale altor oameni dar cu un context total diferit. Tindem întotdeauna să denaturam conceptul de umanitate prin propria noastră apariție prin a defini scopul nostru generalmente actual.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
