Curiozitatea apare pentru ca in primul rand trebuie sa interactionezi cu lumea exterioara mintii tale, inca de cand esti mic. si atunci esti inevitabil curios sa vezi ce se poate face cu lucrurile din jurul tau. in momentul in care copilasul percepe spatiul din jurul lui (nu mai stiu la ce varsta se intampla chestia asta, cineva din psihologie ar putea sa-ti spuna asta. eu stiam ca undeva in jurul varstei de trei ani percepe copilul volume, arii etc) incepe sa-si puna intrebari (chiar daca nu le exprima concis) in legatura cu ce se poate organiza in acest spatiu. cred ca toti, cand eram mici, aveam tendinta sa construim cate ceva din lucrurile din jurul nostru. mie imi placea sa constuiesc cladiri cu ajutorul pieselor de remmy, mai putin din carti de joc, nu reuseam sa le stabilizez prea mult pe cele din carti de joc. alti copilasi construiesc in nisip, practic lumea din jurul nostru ne invita cumva sa fim creativi si sa incercam sa facem si noi ceva cu ajutorul instrumentelor din jur.
dar de cele mai multe ori curiozitatea profunda a unui copil dispare in timpul cresterii. de fapt nu as spune ca dispare, ci o ingropam in noroi: munti de emotii negative, nshpe mii de chestii stresante sub care mintea noastra incepe sa cedeze, capacitate f scazuta de detasare de sarcinile aiurea pe care singuri ni le autoimpunem, perioade depresive, anxietate, etc etc. toate astea se astern peste curiozitate, pe care o privim ca pe un act nepotrivit pentru un matur. ei bine din contra, curiozitatea potenteaza rezolvarea multor probleme din jurul nostru, daca nu e invaluita de prea mult noroi. nu exista nimeni fara curiozitate
ca nu e curios de aceleasi lucruri, e rau? nicidecum, de-asta exista diversitate, sa ne uitam unii la altii si sa invatam, pentru c fiecare are propriul obiectiv prin care priveste lumea.
daca te intereseaza mai multe despre curiozitate si descoperire, poti sa cauti pe internet cartea lui alexander grothendieck, 'recoltes et semailles', un geniu al matematicii, cu acelasi efect unificator in mate ca si einstein in fizica. si nu, nu vorbeste despre amtematica aia hidoasa din liceu, ci vorbeste de procesul de descoperire la el insusi. e fantastic ca un geniu de talia lui a lasat mostenire intr-o carte modul in care simtea creativitatea si cum reusea sa aiba viziune intr-un domeniu in care iti trebuie o larga paleta de constiinta ca sa cotrolezi conceptele si faptele care tot apar la fiecare pas. daca nu o gasesti, ti-o pot da eu, imi dai un mesaj privat si ti-o trimit pe mail.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Din dorinţa de a afla, de a cunoaşte. Iar lipsa de curiozitate, cred că e egal cu respingerea, ceva gen ''scepticismului''.
Răspunde
Curiozitatea o avem din fire (o avem in codul nostru genetic) si se manifesta variabil functie de inteligenta individului. Celelalte specii tocmai de aceasta nu au evoluat, experiente facute pe animale in special pe cimpanzei au demonstrat lipsa curiozitati si tocmai aceasta a facut sa evolueze limitat doar pana acolo incat sa poata perpetua.In schimb omul avand in dotare curiozitatea este in ascensiune cu el insusi, curiozitatea fiind factorul principal al evolutiei lui, limitarea fiindui inutila si lipsita de interes.Omul curios fiind are inclinatie catre cercetare dezvolandu-si mai departe creatia si dorinta de a cunoaste mai mult, diversificarea cunoasteri il face vizionar in viitor si ambitios spre proiecte mai mari. Curiozitatea il face sa-si caute trecutul sa-si cunoasca originea si sa isi proiecteze mental viitorul, si avem multe exemple cand multe idei gandite si imaginate in urma cu sute de ani sau realizat si multe imaginate acum o sa fie realizate in viitor si atat de puternic se manifesta aceasta curiozitate incat a pasit dincolo de habitatul lui, in spatiu. Lipsa de curiozitate nu ii este cunoscuta omului la modul general vorbind.
Curiozitatea apare atunci cand nu cunosti ceva si vrei sa afli. Lipsa de curiozitate apare atunci cand ai cunoscut ceva si nu doresti a mai cunoaste cu alta ocazie, pur si simplu ramai indolent.
@max, ti-am acordat un vot nefolositor din greseala, insa intentia mea a fost sa apreciez raspunsul tau cu votul folositor. Scuze!
Nu pot intelege cum este posibil sa apreciezi un raspuns cu un vot, iar in acelasi timp sa dezapreciezi acel raspuns cu un alt vot. Eu am facut aceasta greseala a doua oara, dar probabil nu sunt singurul...
Curiozitatea izvoraste din dorinta de schimbare, dorinta de nou. Lipsa de curiozitate apare cand esti nepasator si viata pentru tine inseamna indiferenta.
Din firea omului (unii se nasc mai iscoditori decat altii), din indoiala si neacceptarea stiintei oficiale(rebeli in sens pozitiv), dorinta netarmurita de a cunoaste tot mai mult, dorinta de a face bine, pe scurt a celor care se conduc dupa principiul ca niciodata nu stii prea mult.
Lipsa de curiozitate este apanajul celor marginiti, multumiti cu ce stiu, indiferenti fata de nou si chiar respingandu-l. Numai bine!
Cu placere, stiu ca e mare, dar citesti cand ai timp. o sa gasesti marturisiri pe care nu le prea gasesti prin alte parti
Curiozitatea izvoraste din domeniile tale de interes. Daca un anumit lucru te intereseaza, esti curios in legatura cu el, iar daca nu te intereseaza, nu esti curios. Aceasta din urma e lipsa de curiozitate.
De exemplu daca pe tine nu te intereseaza gradinaritul, nu vei fi niciodata interesat sa afli noi tehnici. In schimb, daca te intereseaza politica, mereu vei dori sa fi la curent cu noutatile din parlament, noi legi, noi alegeri, noi dispute etc.
Instinctul din tine starneste curiozitatea; felul tau de a fi.
Uneori nu trebuie sa gasim niste explicatii incurcate, logice sau stiintifice;
Curiozitatea se naste din dorinta de cunoastere.Lipsa curiozitatii poate fi si un semn al ignorantei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
