| sabin89 a întrebat:

"Dragostea este un tiran care nu cruță pe nimeni" - Vă sună cunoscut? Știu că nu prea e bine să generalizăm, dar în acest caz chiar putem generaliza: nu cruță pe nimeni! Ați fost cruțat până acum? Sau știți pe cineva? Interesant este că, pe de o parte, nouă nu ne plac tiraniile, însă, pe de altă parte, căutăm dragostea; și o căutăm cu ardoare. Muzica, pe toate meridianele lumii, numai despre dragoste ne spune. Ca să-l parafrazez pe Caragiale, urâm tiraniile, dar îl iubim pe tiran. De ce așa? Găsiți vreo explicație?

Răspuns Câştigător
| EliLeli a răspuns:

Si sunt tare dezamagita si ma doare cand ma gandesc la cate sacrificii nebunesti ajungem sa facem si la incarcatura emotionala pe care ajungem sa o creeam si care ne pot genera boli... Boli de care ajungi sa te scapi ori cu greu, ori sa le duci toata viata.
Ma gandesc iarasi cati s-au sinucis dintr-o nebunie ca asta... Ca au suferit, ca au avut un soc cand au fost inselati, ruinati sau parasiti.
Si multe femei care ajung sa isi dedice trupul sau sa ajunge sclave sexuale pentru poftele tampite si nesanatoase al unui nimenea pe care l-a facut "iubirea vietii ei, iubi meu".
Si asta duce la multe probleme, sau la sarcini...La copii pe care nu esti pregatit sa ii ai sau nu ii doresti.

In fine sunt multe...Trist si trist... Educatiile si informatiile de genul lipsesc cu desavarsire in scoli si acasa.

| sabin89 explică (pentru EliLeli):

Tiran, ne tiran, dragostea își vede mai departe de treabă (că tot ne permitem metafore). A fost dintotdeauna și va continua pentru totdeauna; cu bune, cu rele. În textul unei melodii (nu-mi mai aduc aminte titlul și nici interpretul) se spunea ceva de genul: De asta lumea continuă să meargă (să existe), pentru că dragostea se învârte în jurul lumii. Și cam așa e. Ea leagă și ea desleagă. Închipuie-ți cum ar fi o lume fără dragoste. N-ar mai avea niciun farmec. Și niciun rost.

| Sophieka a răspuns (pentru sabin89):

Fara iubire. Cred ca dragostea e fata de oameni ca si atractie fizica si iubirea este acest sentiment puternic de empatie, respect si bunatate fata de Divinitate, de noi, de oameni, animale si mediul inconjurator.

31 răspunsuri:
| sabin89 explică:

Poate vi se pare ciudat că supun dragostea unei dezbateri filosofice. Dar eu cred că se pretează la așa ceva. Câte cazuri de dezamăgiri și dureri provocate de dragoste știu numai eu...Și în mod sigur știți și voi; inclusiv cele cu care ne-am confruntat chiar și noi! Putem să le adăugăm și pe cele scrise pe acest site, la categoria D&S. Chiar și muzica, despre care am amintit în întrebare, ne spune mai mult despre partea tristă a idilei: "te-am iubit, m-ai părăsit" - ceva de genul. E clar că fenomenul merită analizat la rece (în măsura în care putem fi reci) și să vedem unde se greșește.

| Holiday a răspuns:

De fapt nu dragostea creaza dramele, ci ideea tampita ca daca tu iubesti trebuie ca si celalalt/ceilalti sa te iubeasca.
De fapt premiza e si mai eronata, nu doar ca trebuie sa te iubeasca, dar trebuie s-o faca "pentru totdeauna".

| sabin89 explică (pentru Holiday):

Cam greu de suportat o situație în care unul iubește și celălalt nu.

| Hammurabi a răspuns:

De ce aș accepta ideea că dragostea este un tiran?
Pentru mine nu a fost niciodată.
Și nici noțiunea de "a cruța" nu e ok atât timp cât are sensul de a ierta de o chestie negativă.
Cum pote fi dragostea o chestie negativă?

| sabin89 explică (pentru Hammurabi):

Ești un om norocos dacă nu ai simțit-o niciodată ca un tiran. Înseamnă că ai avut întotdeauna discernământ și ai știut ce să alegi.
Cât despre "a cruța", ăsta e termenul pe care l-a folosit scriitorul respectiv. Eu îl înțeleg în sensul că nu scapă nimeni ne atins de loviturile ei. Cred că ești de acord și tu că există foarte multe dezamăgiri în dragoste, chiar dacă la tine nu au fost. Și dezamăgirile sunt urmate de ceva durere.

| CostinAlamariu a răspuns:

Da îmi sună cunoscut. Îmi dă impresia că e din Habanera de Bizet dar nu sunt sigur. Dragostea adevărată nu e un tiran, dar patimile și obsesile noastre într-adevar pot fi numite tiranii

| sabin89 explică (pentru CostinAlamariu):

E posibil să fie și în Habanera, dar eu nu-mi aduc aminte. O știu doar spusă de Pierre Corneille.
"Dragostea adevărată nu e un tiran, dar patimile și obsesile noastre într-adevar pot fi numite tiranii" - Asta ar trebui scrisă cu litere de o șchioapă, să o citească mulți.

| Sophieka a răspuns:

Lipsa constientizarii de valorizare si iubire de sine...Atunci cand punem pe cineva pe primul loc inainte de noi.

Iubirea de sine nu inseamna aroganta nici fata de noi, nici fata de altii...Ci respect, pretuire, ascultare, ingrijire fata de noi insine si reguli pe care sa le facem pentru altii, pentru o buna functionare a relatiei dintre ei si noi.

Repectul si grija reciproca si comunicarea deschisa si sincera sta la baza tuturor formelor de relatii dar din nefericire, cam lipsesc cu desavarsire.

Iubesc tiranul cei care de desconsidera, care se simt mai prejos pentru ca tiranul e smecher si are o incredere puternica ca e bun si ca e superior fata de ceilalti... Ceea ce ii aduce faima si admiratia fraierilor.

| IceRope a răspuns (pentru Sophieka):

"Lipsa constientizarii de valorizare si iubire de sine", zici tu atât de plastic. Ei, na! Păi, ce facem, cuantificăm dragostea mai nou? Ori nu ai înțeles postarea lui Sabin, ori... Lasă, e clar că ai înțeles exact nimic. laughing

| sabin89 explică (pentru Sophieka):

Interesantă observația. Chiar și religia spune să te iubești întâi pe tine (ca să-l poți iubi pe aproapele ca pe tine). Sunt sigur că și unii adolescenți/tineri de pe site, care se confruntă cu drame de acest fel, vor arunca un ochi pe acest topic. așteptând o idee sau un sfat care să-i ajute.
Ceea ce ai scris aici tu poate fi unul dintre aceste sfaturi bune. Părerea mea.

| sabin89 explică (pentru IceRope):

Chestia că să te iubești mai întâi pe tine mi se pare o idee de luat în seamă.

| Sophieka a răspuns (pentru IceRope):

Da.

Ai dreptate. E bine ca ai observat si mi-ai atras atentia (chiar si in felul in care mi-ai scris).
Am uitat de prima parte si de subeict si am ramas focusata pe iubirea fata de un tiran. La un tiran faceam referire ca poate fi oricine, nu doar strict partenerul de viata. Ci politicienii, vedetele si alte persoane pe care ii "admiram".

Sa stii ca nu am zis plastic deloc... Pana sa ajung la aceste concluzii si sa raspund in felul asta, am trecut si eu prin multe si lungi suferinte tampite, si de multe ori, am iesit sifonata din relatii si de amicii si de iubire, in care nu am cauzat rele pentru care sa ies in felul asta...Dar au fost lectii, lectii bune care m-au slefuit si m-au facut sa imi dau seama de multe si de respectul si iubirea fata de mine. propria mea importanta, propriile mele reguli si de ce persoane sa ma inconjor si dupa ce criterii sa permit cuiva sa aiba un locusor in viata mea.

| Sophieka a răspuns (pentru sabin89):

Nu stiu exact cum spune religia...Ca sunt multe controverse... Din cate am tot auzit din partea preotilor, maicilor, pustniciilor etc, ei vorbesc de lepadarea iubirii si importantei de sine.

Ce am scris eu, vine din experiente de viata, din multe trairi...Pana sa ajung la aceste concluzii, vorba aceea "m-au mancat Sfintii".

Ajungem de cele mai multe ori sa facem dintr-un nimenea (un nimeni care pana mai ieri - azi a fost un strain si un neexistent pentru noi) sa ajungem sa-l facem propriul nostru univers si sa tanjim dupa el cum tanjeste un caine. E o nebunie.
Si din aceste cauze ajungi chiar sa iti distrugi viata, sa iti ingradesti libertatea, sa renunti la multe, sa te schimbi fizic, mental, comportamental si chiar sa iti sacrifici resursele energetice si financiare pentru... un nimeni pe care l-ai pus pe un piedestal emotional. Dar asta nu e iubirea reala.

| FreddieM a răspuns:

In mod logic, suferința apare după ce te îndrăgostești de persoana nepotrivita ție. Deși suferi pentru ca ai investit sentimente si ai sperat ca iti intoarce afecțiuniunea, de fapt cel mai bun lucru e ca a reusit sa te lase. O relație își pierde echilibrul dacă nu e egal balansata, șmecheria e sa te trezești la timp ca să reduci decepția. Am avut și eu relații cu persoane greșite, dar am ieșit când trebuia.
Cheers

| sabin89 explică (pentru FreddieM):

"O relație își pierde echilibrul dacă nu e egal balansata," - Și asta trebuie reținut. Multe ar mai fi de zis, dar măcar să punctăm câteva.

| carevaescu a răspuns:

Adica toate lumea (normala) se indragosteste involuntar.
Dar e o metafora. Nu are rost sa incerci sa izolezi un termen precum "tirant" si sa incerci sa faci o analiza in felul acesta.

Nu are legatura cu tirania, per se. Poti doar identifica anumite analogii, cum ar fi ca dragostea te stapaneste cum un tirant stapaneste un subiect. Dar bineînțeles ca modurile de "stapanire" sunt incomparabile.

Ceea ce face o metafora interesanta este ca are sens dar daca o analizezi mot a mot e strict falsa. E fals sa spui ca un sentiment este un om.

In acelasi mod e probabil fals sa te uiti la definitiile termenilor si sa extrapolezi.

| sabin89 explică (pentru carevaescu):

E clar că e o metaforă. Aparține unul scriitor din secolului al XVII-lea. Și are sens. Nu înțeleg de ce consideri că discuția/analiza e nepotrivită.

| carevaescu a răspuns (pentru sabin89):

Nu am zis că discuția este nepotrivită. Ceea ce am zis este că nu orice metodă de analiză a unei metafore este validă.

Atunci când ai izolat termenul de tirant din metaforă și ai început să vorbești despre tiranii și cum ne relatăm tiraniilor, deja ai ieșit din sfera metaforei.

Imaginează ți că zic ceva de genul "Messi este regele fotbalului" care vrea să zică în mod evident că este cel mai bun jucător. Apoi imaginează ți că încep să vorbesc despre cum un rege are curtea regală, palate, subiecți, face legea într un tărâm, și așa mai departe. Sper că îți este clar cum a vorbi despre un termen izolat din metaforă ca și cum ar fi relevant nu este neapărat cea mai bună metodă de a înțelege metafora. Mai concret, este foarte dificil să mențin că ceea ce pot vorbi despre palatele unui rege are vreo relevanță vizavi talentului acelui jucător.

Revenind la metafora ta, este irelevant tot ceea ce poți spune despre tiranți și tot ceea ce poți spune despre cum privim tiranile. Așa că o afirmație de genul că nu ne place tirania dar căutăm dragostea este, la modul fundamental, o neînțelegere a funcției acelei metafore. În alte cuvinte nu are niciun sens să extrapolezi informații din termeni izolați.

| sabin89 explică (pentru carevaescu):

Înțeleg cum zici. Acum poate spui ceva referitor la metafora despre care este vorba.

| carevaescu a răspuns (pentru sabin89):

Sincer, totul e atât de incoerent, încât mi-e greu să adaug ceva.

Metafora in sine e foarte simpla, și nici nu e cazul sa adăugăm complexitate. Toți traim placerea si tragedia dragostei. Mare branza. Face parte din experiența umana. Mai e ceva de zis?

Daca forțăm subiectul, in ce direcție ar fi bine sa facem asta?

Poate e util să ne gândim cum gestionam acesta inevitabilitate. Daca tot nu ne cruță, ce facem cu ea?

| CleanHeart a răspuns:

In percepția mea iubirea nu doare, nu are cum să doară nici o secunda
Oamenii nepotriviți aduc durere și de aici depinde de noi ce alegeri facem și dacă nimeni nu a scăpat de o dezamăgire din dragoste poate învăța să fie cel mai satisfăcut pe viitor și să simtă ce înseamnă cu adevărat o persoana potrivită și o iubire frumoasa.

| sabin89 explică (pentru CleanHeart):

Este adevărat că după ce ieși dintr-o dezamăgire, poți avea succes în viitor, pentru că ai învățat ceva din experiența avută. Ca în orice altceva, viața ne dă lecții, să înțelegem unde am greșit și să nu repetăm greșeala. Oamenii nepotriviți aduc dureri, așa cum ai spus. Și cred că ești de acord că ei nu sunt puțini.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Da citatul imi este cunoscut de la Pierre Corneille (dramaturg francez). Ma intreb totusi insa daca dragostea nu cruta pe nimeni sau noi oamenii nu suntem facuti din gheata? Este firesc și absolut normal, sa iubim la un momentdat pentru ca suntem mai mult decât un corp, iar acest sentiment este absolut minunat, divin și plăcut.

| sabin89 explică (pentru anonim_4396):

Da, e vorba de Pierre Corneille, unul dintre cei mai buni scriitori ai acelui secol. A știut ce spune. Cât despre sentimentul minunat, divin, plăcut, nu te contrazic; chiar îți dau dreptete. Însă ideea topicului este mai mult de a da un sfat sau măcar o sugestie pentru userii de pe acest site care se confruntă cu suferințe cauzate de dragoste.

| IceRope a răspuns:

Nici un om sănătos la cap nu este scutit de lovitura nemiloasă dată de bâta dragostei. Nu este ceva ce putem alege să nu se întâmple. Suntem, la faza asta și la un moment dat al vieții, niște masochiști.
Dar, trăgând linie la sfârșit, este "ghini di tăt". laughing

| sabin89 explică (pentru IceRope):

"Nu este ceva ce putem alege să nu se întâmple." - Foarte adevărat. Dar am putea evita unele dezamăgiri, dacă deschidem mai bine ochii când alegem. Asta combinat cu ceva mai multă încredere în sine (să ne iubim mai întâi pe noi).

| EliLeli a răspuns:

Nu o caut nicicum. De prima data cand mi s-a intamplat, mi-am zis ca ma p.s pe ea. Nu stiu ce naiba e, dar e fucked up rau de tot. Nu sunt deloc genul indragosticios, nici nu-mi plac indragosticiosii. Asa ceva...mai bine sa se duca la cei care o cauta.

| sabin89 explică (pentru EliLeli):

Nu fii și tu prea de tot happy

| EliLeli a răspuns (pentru sabin89):

Pe tine te iubesc, stai linistitwinking