|

Eu sunt corpul meu?

36 răspunsuri:
| a răspuns:

Vreau sa penetrez curu ala prin sex vaginal lent slow motion si intens macar o ora sa tina actiunea laughing

| explică (pentru mgtow):

Nu te pricepi atat de bine la astrofizica. Nici Einstein nu a reușit.
Dar zic sa pui mâna pe aia de te chinuie și sa vezi dacă reusesti sa atingi intr-o ora viteza luminii.

| a răspuns:

Nu, tu esti pe dinafara. big grin

| explică (pentru Bula):

Sa ma pupi in galaxie.

| a răspuns:

Creierul tau guverneaza corpul tau si tot creierul tau iti da iluzia unei lumi,de ce i spun iluzie,pentru ca creierul modeleaza lumea in functie de abilitatile noastre congitive,rationale,asa ca noi avem liberul arbitru dar nu avem posibilitatea de a alege cand vrem sa ne fie foame,sete etc
astea sunt lucruri de care creierul se ocupa,vorbim de cel mai complex organ din univers desi sunt extrem de multe de spus, in principiu creierul reptilean,emotional nu pot fi controlate de mintea noastra constienta,de ratiune, creierul rational nu este atat de rapid ca cele doua creiere mai primitive, dovada clara a evolutiei umane, adica cand vezi un leu in fata ta vei fugi, nu o sa te gandesti ce sa fac, sunt lucruri instinctive

| a răspuns:

Steregoi desi demoni astia te posedeaza apoi tu esti judecat pentru ceea ce fac ei, misto

| a răspuns:

Sper să ajungă la corpul dtale și la eul dtale, răspunsul meu.
O să fac abstracție de faptul că am început să apreciez răspunsurile dtale postate pe TPU, și să am o atitudine, o abordare neutră. Prin ea mă adresez dtale dar și la cei 1.296, 225 cititori potențiali de aici.
Evident este o întrebare filosofică. Răspunsul meu nu va fi exhaustiv, că nu am cum. Dacă abordez doar fațete aparent nesemnificative și lipsite de profunzime ale problemei, o să am critici, ba că-i așa sau viceversa.
Dacă discut o problemă cu cineva, am grijă să mă preocup de nivelul de înțelegere, de cultura, de experiența de viață, de viziunea interlocutotului, ca să am măcar o doză de certitudine că ne înțelegem măcar parțial.
Dar cine mă va citi pe TPU? Presupun că și dl Steregoi, care va găsi el un motiv, o kikiță ca să bage repede un citat din Biblie și de la el citire, ceva cu demoni. Sau un adolescent de 12 ani, pe care îl preocupă deja problemele filosofice, cum am fost și eu prin anii 50, sau un savant de baltă, care o să replice cu referire la Wikipedia că sunt oarecum un semidoct cu pretenții.
Așa că o să fac ceva pentru toți. Dlui Steregoi îi transmit să se lapede de sine și să mă cruțe. Nu de alta, cunosc Biblia destul de bine, am frecventat Biserica Ortodoxă cam de 3588 de ori, am și predicat Biblia la biserici neo protestante ca pastor itinerant fără diplomă de studii, am și un stagiu de mănăstire zen budistă, iar în ceea ce privește demonii, pe unde diavolul aduna surcele, eu tăiam lemne. Asta referitoare la eu, adică la mine.
Despre eu aflăm după ce ne naștem. Atunci împărțim lumea în trei. Eu, corpul meu, lumea din jur.
Noțiunea de eu ne conferă identitate. Sunt eu, ceva diferit și separat de lumea din jur. Aflăm tot mai multe despre corpul nostru, de exemplu dând din mâini.
A fost o dată un mic copilaș,
Ce nu știa să dea din mâini,
Dar după 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9,10, 11, 12, săptămâni,
A inceput să dea din mâini. Iar noi băieții, care avem un organ în plus, tragem de el, să se întindă.
Identitatea proprie e dinamică, eu de azi nu sunt eu cel de ieri. Straturi de istorie personală se suprapun în memorie. Istoria mea este istoria evenimentelor mele trăite în lume. Prin actul de memorare, lumea intră în construcția imaginii mele despre mine.
Eul devine tot mai ancorat în zone exterioare. Aflăm cândva între 5 și 12 ani, Budha a aflat la 29, eu pe la 34 că eul e efemer și că la un moment dat, eul și corpul nu vor mai fi ce au fost vreodată, ci nimic. Pentru că eul nu suportă, nu acceptă această idee, a pierderii definitive a propriului corp și a dispariției lui totale, preferă iluzia separării la moarte a eului de corp, și decretă că o parte din eu este eternă. Ca să poată exista în continuare se crează locusuri imaginare, care sunt poziționate undeva, sus sau jos, populate de îngeri sau de demoni.
De ce se realizează cu atâta ușurință aceasta? Pentru că eul este un model. La o realitate de o complexitate inexprimabilă, ne asumăm partea care ne este utilă și-sau care ne convine.
Relația eului cu corpul propriu este de propietate, corpul este în primul rând un obiect pe care îl posedăm. Apoi ne dăm seama la nivel teoretic, că eul posedă un obiect, dar acel obiect este sursa eului. Această teorie le este foarte binevenită sinucigașilor, care doresc să scape de interacțiunea cu lumea. Ar putea să schimbe mediul social cu altul prin deplasare geografică. Partir, c-est
mourir un peu. Dar pentru că sursa eului este corpul, raționamentul este, distrug corpul meu care conține eul meu, anihilez eul, scap definitiv de eul meu.
Va urma.

| explică (pentru sadrian46):

Cele 3 sfinte dimensiuni, un pic altfel.
Dacă le luam pe rând și le disecam oare dam de altele?

| a răspuns (pentru NumeUtilizatorMyAss):

Cum formulezi întrebarea, știi foarte puțin despre dimensiuni.
Sunt concepte geometrice, deci fac parte dintr-o ramură a matematicii. Un matematician modern a dezvoltat noțiunea de dimensiune ca să poată rezolva probleme ale matematicii actuale.
https://www.youtube.com/watch?v=iHKa8F-RsEM
Apoi geometria este fundament pentru fizică, ca să modeleze spațiul real în care se mișcă obiecte.
Ca să poată explica particulele elementare fizicienii moderni folosesc spații matematice cu 10 dimensiuni.
Ce înseamnă să luăm pe rând dimensiunile, cele trei din lumea noastră de pământeni, ce înseamnă să le disecăm, sunt concepte din lumea dtale. Ca să diseci așa ceva trebuie să știi foarte multă matematică superioară. Cunoștiințele dtale, așa cum se reflectă din întrebări, sunt foarte limitate în acest domeniu. Ca să înțelegi ceva, trebuie să conectezi noțiunile noi cu ceea ce știi, iar dta nu știi aproape nimic din domeniu. Așa că nu am cum să îți explic cum se disecă așa ceva. Sorry!

| explică (pentru sadrian46):

Era vorba de cele 3 sfinte dimensiuni ale mele (eul, corpul si lumea exterioara asa cum le-ai vazut tu). O asociere nefericita dupa cum s-a vazut. Na, daca poti sa explici matematic pe astea promit sa ma fac expert ca sa inteleg.
Insa m-as bucura daca totusi ai trece cu vederea cat de limitat sunt si te-ai dezlantui in explicatii matematice vis-a-vis de adevaratele dimensiuni.

| a răspuns (pentru NumeUtilizatorMyAss):

Sunt foarte fericit să te pot ajuta.
Nu știu dacă o să pot matematic, more matematico, adică cu mijloacele matematicii, dar dacă promiți că te faci fizician, te și înfiez, dacă mă lasă nevasta. Sau devin sponsorul dtale, cumătru pe românește aici și acum. Iar dacă susții dta că ești limitat în cunoaștere, hai să mărim orizontul în spațiu și în timp.
Mai jos este opinia mea, părerea mea, explicată la nivelul dtale, definiția tipului de narațiune numită poveste o găsești pe Google căutând în DEX.
Cele trei dimensiuni sfinte sunt vechi ca lumea și pământul, Terra.
Mă voi limita la Terra, și la Lună, aceasta va fi lumea de poveste.
Era o vreme când nu exista viața pe Terra.
Cele mai multe entități erau atomii, și aveau și ele un corp, o lume exterioară. Și un eu, zic eu.
Și ce îi durea pe ei? Doreau să cunoască, de exemplu, așa.
Noi atomii suntem pe Terra (aveau conceptul existenței lor ca entități). Dar vrem să CUNOAȘTEM cum este pe Lună. Hai să mergem până acolo. Au încercat. Și au constatat că ceva nevăzut nu îi lasă. Au văzut că atomii de pe Lună se pot învârti în jurul Terrei o dată cu Luna, măcar atât. Și au ajuns la această mică concluzie studiind ( cunoaștere) lumea exterioară. Că această entitate nevăzută, sau te obligă să cazi spre un centru ( centrul Terrei) sau ai o oarecare LIBERTATE, să te miști în cerc în jurul unui centru (al Terrei) dacă ai viteza potrivită.
Astfel au creat un concept ( LIBERTATE al unei entități).
Cum au creat acest concept? Din interacțiunea cu lumea exterioară, iar privitul la Lună și analiza a ceea ce face ea, mișcarea ei, este tot o interacțiune, mediată de concepte, lună, mișcare. Iar conceptul nu era filosofăreală ci era dedicat unui scop, să ne putem mișca până pe Lună.
Și aveau și ei acolo un atom care se dădea mare, cum mă dau e acum care le-a explicat pe limba lor, și le-a scris și ecuații și a emis el ipoteza, iar modul cum se mișca luna a adeverit că avea dreptate, că aceeași forță, aceeași entitate pe care îi ține pe ei lipiți de Terra îi ajută pe cei de pe Lună să se învârtă. Ai viteză, ești la locul potrivit, viteza ta este îndreptată înainte la modul potrivit, entitatea nu numai că te lasă să faci ce vrei tu, ci te și ajută. Au numit acea entitate Gravitație de la greu = mă atrage Terra.
Și au spus, cum, gravitația, care ne asuprește, ne va lăsa să ne mișcăm, în loc să ne asuprească ne va ajuta. Da!
Și au mai creat un concept care este inversul asupririi, lipsirii de LIBERTATE și l-au numit IUBIRE.
Astfel o definiție simplă a IUBIRII este să îl convingi pe dușmanul tău să îți fie prieten, ca să poți să faci ce vrei tu ( să pleci pe lună) și să folosești energia lui pentru asta, iar el să facă asta de bună voie.
Dar noi nu avem nimic pe Terra, ca să putem convinge Gravitația să ne ajute, au spus ei atomii.
Vă aveți pe voi, aveți eurile voastre. Toate pe lumea aceasta sunt structuri, bazate pe legi. Formați din voi înșivă o structură nouă, care să poată să se miște, și asta bazându-vă pe CORPURILE voastre.
Dar cum să facem, că nimeni nu vrea să stea de vorbă cu nimeni ( parcă ar fi fost atomi români în Parlament), toți se ceartă între ei! Mergeți la atomul de carbon, el este cel mai iubitor se unește cu atomi și mai grei și mai ușori decât el. Mergeți la atomul de oxigen căci el când se apropie de altul ies scântei, atât de iubitor este, mergeți la atomul de hidrogen că se găsește in abudență, 98% din univers este H și este bun la conexiuni. Și s-au ciocnit unul cu altul aparent la întâmplare, cam un miliard de ani. Aparent căci aveau de fapt un interes să facă acea structură dotată cu LIBERTATE, IUBIRE și CUNOAȘTERE pe care noi o numim viață.
Așa a apărut prima celulă vie, care este strămoșul tău și al tuturor viețoarelor, animale și plante. De unde știm asta? Toate, toate sunt formate din celule, care sunt identice, la fel, au în ele gene, care le fac să fie vii, să se auto repare, vindece iar înainte de distrugerea completă, când nu mai pot fi reparate să se reproducă, să creeze indivizi noi, identici cu părinții.
Așa că, să studiem prima celulă. Are și ea un corp, o lume exterioară, o lume conceptuală și un eu. După ce le vei vedea mai ușor la o celulă simplă, o să le arătăm la tine.

| a răspuns:

Noi suntem si trup si suflet; gandire si simtire in acelasi timp. Daca nu avem un trup nu existam; si daca nu avem un duh, la fel nu am fi existat. Deci omul este o fiinta intreaga, un tot unitar.

| a răspuns:

Tu esti tu și atat laughing

| a răspuns:

Nu, e altcineva.

| a răspuns:

Nu, nu esti corpul tau. Corpul e doar ceva temporar, tu vei exista mult timp dupa ce corpul va disparea.
Daca tu ai fi corpul, in momentul unui transplant ce s-ar intampla? Tu ai fi doi oameni? Corpul asta e atat de supraestimat, dat de fapt e nimic. happy

| a răspuns (pentru Plato):

Poti detalia prima idee?

| a răspuns (pentru Superior):

La care te referi?

| a răspuns (pentru Plato):

"Nu, nu esti corpul tau. Corpul e doar ceva temporar, tu vei exista mult timp dupa ce corpul va disparea. "

| a răspuns (pentru Superior):

Aa, ma refeream ca tu, ilustrat de suflet, vei continua sa "existi", desi e un termen echivoc avand in vedere circumstantele, intr-o alta lume, deocamdata necunoscuta. Eu ma gandesc la Rai, dar daca anulezi aceasta posibilitate, adica daca esti ateu sau altceva, nu pot sa-ti spun prea multe.

| a răspuns:

Nu,corpul tău e Elvis Presley.

| a răspuns:

Nup, tu ești psihicul tău, mă rog personalitatea ta, persoana ta.

| a răspuns:

Tu esti client ori la filozofie, ori la psihologie.

| a răspuns:

Nu esti doar tu ci si Dumnezeu care actioneaza prin tine. Daca nu ai credinta in Dumnezeu s-ar putea sa se suprapuna si un demon sau chiar mai multi demoni.

| a răspuns:

Daca vorbim despre corpul de la avatar este o intrebare irelevanta.

| a răspuns:

Tu esti o energie perceputa de creier, conform unui nou rationament al neurostiintei.

| a răspuns:

Daca ramai fara un deget mai esti tu?
raspunsul e: NU
esti aceeasi persoana dar cu constiinta putin ciuntita de sentimentul ca o parte din tine (oricat de mica) lipseste

daca bei alcool, o sa fii aceeasi persoana dar care nu gandeste bine din cauza intoxicatiei, si mai ales, nu mai are inhibitii, asa ca de multe ori persoanele bete fac scandal pana la extrem si chiar ajung la violenta... asta doar pentru ca alcoolul i-a modificat temporar creierul

morala, DA, tu esti corpul tau...
iar lucrul asta nu o sa se schimbe prea curand!

| a răspuns:

Pot sa ajut putin? big grin
Nu de alta, dar am ramas putin uimit, (daca ceva ma mai uimeste pe acest site)...
La o intrebare despre SUM...la dracu, niciun filosof nu s-a gandit sa scrie COGITO?
Adica NU sapam in creier bre!
Stiu ca materialismul i-a lovit crunt pe multi cu: "Esti ceea ce mananci", "Esti ceea ce bei", "Esti ceea ce faci"...dar in spatele toturor acestora...e gandul, si atat!
Nu conteaza cum vine, ca nu este o intrebare despre anatomie!
Esti, pentru ca gandesti!
Rusine bre. Mare rusine!
Se rasuceste Descartes in groapa, ca unii mai au un pic si cred ca o carcasa de computer...E computerul.
De unde dracului sa stie ca "compute", e verb? big grin
Corpul e vehicul, Gandurile tale, esti TU.

| explică (pentru Darkmagic):

M-ai bătut la fundul meu cosmologic, am văzut stele de toate culorile happy.
Am ajuns la concluzia ca el, Decartes, nefiind pictor, a dorit sa-și facă un autoportret intr-un fel sau altul și a scos-o pe asta "Gandesc deci exist". După cum vezi unii se iau după instinct generat de "creierul reptilean" laughing și devine valabilă "Fug deci exist". Mie-mi place sa ma iau după "Iubesc deci exist" ca ma încânta carcasele multora. Na, Decartes joaca hora in mormânt și o merita, nu prea s-a uitat in jurul lui când îl chinuia filosofia...

| a răspuns (pentru NumeUtilizatorMyAss):

Raspunsul acela nu era pentru tine, de asta, a inceput cu "pot sa ajut?", caci se adresa celor care chinuiau: "creierul e", "creierul face", "creierul drege", fara sa-si dea seama ca este o intrebare PUR filosofica, in care nu e loc de nicio anatomie.
Descartes habar n-avea de procesele care au loc intr-un creier, a intuit doar ca gandul genereaza existenta la nivel uman.
Tu spui ca preferi iubirea... Nu o sa-ti placa faptul ca gandirea o subsumeaza si pe ea, caci cea mai mare parte din timp iubesti cu Gandurile tale, nu cu patul si "carcasele". happy
Trebuie sa ies acum, caci orele la care intru eu nu sunt si orele voastre, dar raspunsul ramane acelasi: este Gandul tau, asupra corpului tau.
Altfel...nu intrebai. big grin

| explică (pentru Darkmagic):

Unii chiar gandesc cu lula. Pardon, cu reptileanu.
Bine ca am scăpat nebătut rolling on the floor
Așa e, nu întrebam dacă nu era așa, dar tot ma întreb care e diferența între unul care gândește și poate sa aleagă "corect" și altul care gândește și alege total pe lângă. O fi reptileanu din el.

| a răspuns:

Nu, tu esti creierul tau

| a răspuns:

Nu, corpul tau este tu.

| a răspuns:

Salut!
Depinde din ce punct de vedere intrebi. Tu esti cel constient, nu conteaza ce corp ai atat timp cat esti constient de tine si poti spune "asa sunt eu".
Când pierzi o mana, mana aia nu esti tu ci mana ta. Când mori lumea nu spune ca ala esti tu ci ca ala este corpul tau.

| a răspuns:

Tu esti constiinta, creierul e centrul de comanda iar restul corpului este masinaria

| a răspuns:

Nu, corpul tău e tu.

| a răspuns:

Nu știu, dar eu mereu am impresia ca sunt o iluzie, nu exist.