| Inferno a întrebat:

Exista realitatea obiectiva si perceptia noastra asupra ei.
Natura nu ne-a construit pentru a intelege Universul, ci doar pentru a putea supravietui cat mai bine. Intelegem atat cat sa putem exista si nimic mai mult.
De aici si concluzia evidenta, ca modul in care intelegem realitatea este, dupa toate probabilitatile, o aproximare grosolana.

Cu toate acestea, omul, constient de ale sale limitari, a creat o metoda stiintifica, un model ce ne ajuta, aproape de fiecare data, sa tragem concluzii care descriu cat mai bine realitatea.
Gantiti-va ca, in absenta metodei stiintifice, prima noastra intuitie ar fi ca Pamantul este plat si ca Soarele orbiteaza in jurul sau.

Totul bine si frumos acolo unde stiinta ne lumineaza calea. Dar ce facem cu dificultatile din viata de zi cu zi, cu dilemele cotidiene care nu sunt atat de relevante pentru un studiu stiintific?
Captivi intr-o lume a iluziilor, o lume complexa distorsionata de propriile credinte irationale, in care cea mai mare naivitate ar fi sa ne incredem in a noastra judecata.
Nu este de mirare ca majoritatea oamenilor se simt captivi ca intr-un labirint fara iesire.
Este rezolvarea acestui labirint macar o activitate ce merita atentia naostra sau este doar o complicare inutila ce ne distrage de la a trai momentul prezent?
Si daca este o activitate demna de luat in seama, ce solutii avem? Incotro ar trebui sa cautam harta potrivita?

7 răspunsuri:
| sabin89 a răspuns:

Pentru unii orice labirint de filosofie este de doi bani jumate. Dar nu e chiar aşa. Omul nu are doar stomac, pe care să-l hrănească de câte ori îi e foame.

| RAY a răspuns:

Inferno nu exista nici un scop,sens,nu avem datoria e a cunoaste universul, noi dam sens, scop acestei iluzi, natura nu are nici un scop, sens totul fiind la intamplare prin legile fizici

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Dacă ți-e foame, cauți de mâncare, nu filosofezi despre realitatea obiectivă. Iată soluția de a ieși din labirintul filozofiei de doi bani jumate.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Exista realitatea obiectiva.
Realitatea obiectivă este un construct filosofic. Exinstența ei este tot o afirmație filosofică.
În continuare dta filosofezi și aș avea la fiecare frază, câte o obiecție, un comentariu.

| StrongHeart a răspuns:

Eu cred ca scopul final al vietii este sa iesi din acest labirint.
Cum faci asta? Te folosesti de toate resursele disponibile.
Cum s-a mai zis,nu ai doar stomac,nu cred ca e adevarat ce spui tu,natura nu ne-a construit doar sa supravietuim,asta poate sa faca si un scarabeu care se hraneste cu balegar.
Hrana,apa,odihna sunt nevoile fiziologice, cele mai de baza.
Pe langa asta sunt nevoile psihologice, precum nevoia de siguranta, nevoia de a socializa, nevoia de apartenenta la grup si asa mai departe.
Mai presus de toate este nevoia de cunoastere spirituala.
Activitatea asta ar trebui sa fie prioritatea numarul 1 pentru toti oamenii.
Solutia este sa te cunosti pe tine si pe ceilalti, sa intelegi cum functioneaza Universul e parte din scopul creatiei. Dumnezeu nu te-a facut doar ca sa mananci si sa dormi, sunt lucruri mai importante si mai marete de facut in viata asta.
Harta? Avem prea putine indicii pentru ca istoria e scrisa de cei ce castiga razboaiele.Se pierd multe informatii importante,se amesteca adevarul cu minciuna si uite asa ne aflam intr-o stare confuza de multi ani.
Evident ca asa zise "minti luminate" vor veni cu solutii. Daca nu esti destept,vor gandi altii pentru tine,evident ca potentialul fiecarui om e foarte mare si asa esti tinut in intuneric,pentru ca nu gandesti cu propria minte,ii lasi pe altii sa ia decizii in locul tau,de la ce mananci,la ce job sa ai, ce calitati sa cauti in oameni, ce stii despre originea omului, toate astea ti se spun, nu ai de unde sa stii.
Asculta melodia asta si incearca sa intelegi versurile.
https://www.youtube.com/......tps?/watch
Cautarea spirituala este datoria ta, daca vrei sa iesi din labirint, daca nu, nu va veni nimeni sa te scoata.

| SingleForOne a răspuns:

Începi să te gândești la problemele existențiale, dar nu vorbești despre Dumnezeu, cel puțin ca exemplu filosofic. Suntem singura specie super inteligentă și super adaptabilă, asta ar trebui să dea ceva de gândit.

Gândește-te că sunt atât de multe informații filosofice, și corelația dintre filosofie și știință, încât începi să realizezi că multe dintre ele se aseamănă. Deci, vorbim despre informațiile selective și despre adevărul general, in mod simultan. Fiecare face și crede după bunul plac și propria înțelegere, ceea ce distruge adevărul general. Din acest punct, începe și degradarea percepției despre realitate, și ajungem să credem că "înțelegem cât să putem exista, și nimic mai mult". În caz contrar al acestei teorii, ai crede că noi suntem atât de inteligenți, încât începem să vorbim și să credem vehement în ființe supranaturale.

| 7PotDouglah a răspuns:

Tot ce ai postat este joacă de copii, pe lângă realizarea faptului că lipsește hârtia igienică tocmai atunci când ai mai mare nevoie de ea.
Ești un trist.