Hei, TPU, știți dacă există studii psihologice despre ploaie?!
Sau despre fenomenele naturii și influențarea psihicului?
Dar nu astrologie, vă rog, ci studii clinice, studii cercetate, validate despre acest aspect. Please!

Și cât legat de ploaia asta, doar eu sunt ciudățenia naturii care simt că-mi ia toate durerile sufletești, ploaia asta și vântul mai ales, furtuna?!
Nu pot explica în cuvinte ce simt când ploaia începe să bată. Dar simt că starea mea pe ploaie și furtună vs zile obișnuite se schimbă la 360 de grade și mai ales în bine.
De ce oare?

Pe mine nu m-a prins nici alcoolul, nici nicotina, doar ciocolata și probabil mâncarea. Deci ar merge niște Nutela sau ciocolată pe ploaie, cu o mâncare bună sau niște floricele în timp ce citesc o carte bună sau mă uit la un film thriller sau horror, cel mai probabil unde jumătate din film e tot ploaie și o vreme tenebroasă și gri. Apoi stau cu ochii-n tavan și ascult muzica mea preferată, iar pe seară ies prin oraș să ascult la fel muzică bună și să mă las udată de ploaie. Și când pot merg pe șosea direct, ca să privesc reflecția ploii pe asfaltul gri și uneori când mai trec mașini și reflecția farurilor (mai ales al ălora roșii, Doamne, deci ador farurile alea roșii neon așa de la mașini cum se văd noaptea prin oraș) și merg cu picioarele prin lacuri, udându-mă toată. Iar acasă când ajung fleașcă toată și înghețată, mă dezbrac de hainele ude, e unicul moment când chair ador să stau dezbrăcată în casă, stau oleacă dezbrăcată pentru a simți în continuare frigul ăla pe trup și tot tacâmul, apoi ori fac un duș fierbinte sau pur și simplu mă îmbrac cu haine cozy și îmi beau ceaiul cald și aromat în timp ce stau tot pe lângă fereastă și dacă mai apuc să mai prind din ploaie ceva, privesc acum pe fereastă în timp ce-mi beau ceaiul și-mi ascult gândurile. Cam ăsta este ritualul meu al ploii.
Nu știu cum sunt restul, dar eu una, știu că acest ritual pentru mine una este sfânt. În afară de dacă-mi este super rău sau sunt răcită maxim, eu una îmi respect acest ritual mereu. Deoarece nu am cunoscut iubire mai pură ca decât cea pentru ploaie. Pentru oameni nu am reușit să cunosc iubirea asta, în care să doresc să mă sacrificic chiar până la a-mi fi frig, nu am cunosc oameni care să fie capabili să rămână lângă mine și nici oameni cu care să fi avut relații bune, dar ploaia a fost unica din Univers pentru care am avut aceste sentimente deep și profunde. Oricum, nu pot explica în cuvinte tot ce port în suflet legat de draga mea ploaie.
De aceea voiam să aflu dacă ar exista ceva studii.
Însă mi-a răspuns terapeuta mea și mi-a zis că nu există, din păcate.
Dar că, există altceva, de altfel ub domeniu de care și eu sunt atașată și-mi place să citesc, cică există 40 de programe pe care noi oamenii le luăm transgenerațional. Adică mi-a spus astfel, că dacă nu mă știu ca undeva în copilăria mea să fi fost ceva legat de subiectul ploaie care să-mi fi format ideea asta, fixația chiar, pentru că eu cu ploaia sunt cum sunt 2 îndrăgostiți obsesivi, drogații în relația cu viciul lor, și mi-a zis că dacă nu e nimic acolo, care să mă fi făcut să am o fixație față de ploaie, mi-a zis că e transgenerațional și mai mult ca sigur cineva din ADN-ul și neamul meu, a avut vreo legătură profundă cu ploaia și deci cu apa. La fel cum a zis și cu foamea, a zis că s-au făcut studii pe femeile americane și in urma studiilor a reieșit că aproape toate femeile din studiu, aveau senzația foame transgenerațional, că adică din cauză că multora dintre neamurile sau ancestralilor le-a fost cândva foame sau au cunoscut o foame morbidă, de aceea azi femeile acelea au mereu foame și mănâncă peste limită. Deoarece trauma transgenerațională și dincolo de traumă cică merge până la ADN aveau asta.
Legat de ADN, e ideea că tu când vii pe lumea asta, crezi că ești un fel de Tabula Rasa cum credeau unii cercetători că vin copiii pe lumea asta, dar de fapt uite că nu e așa, ci conform studiile transgeneraționale tu vii deja din pântecul mamei tale cu peste 40 de programe avute și preluate la nivel de ADN de la mama ta și de la ancestralii tăi. Acum nu știu dacă asta o poți numi sau asocia cu genetica, dacă sunt una și același lucru, dar uite că asta când credem că noi ne naștem singuri pe lume, e greșit. Noi suntem toți interconectați la nivel de Univers și ADN chiar. Deci ia uite și tu, când spun scepticii că de fapt trecutul nu afectează. Ba din contră, conform noilor studii și cunoștințe, trecutul îți influențează mai mult decât crezi viața, te programează chiar cum să vii în lumea asta chiar pe cine din neam să onorezi și comemorezi. Și tocmai de aceea că unele stări de agravează la unii care își neagâ trecutul sau uită de neamul lor și de rolul lor chiar cu care au venit în Universul ăsta. Că degeaba nimeni nu a venit, oricât de mult ar dori ei să se creadă fărâ vreun scop pe lumea asta sau atei.

Răspunde

Raportează

Evaluează