| SG1995 a întrebat:

Hey TpU, cineva întreabă dacă el e propriul lui corp sau e creierul, eu vin cu altă întrebare mai interesantă:

Avand în vedere că personalitatea e dată de relația mediu- genetică și că experiențele noastre ne definesc ca persoane, ba mai mult prin prisma experiențelor noi le emitem noi și noi puncte de vedere care le influențează modul cum ne percem trecutul.
Acum, și pun aci o întrebare dacă brusc te-ai trezi fără să știi cine ești, numele, amintirile personale, experiențele care te-au făcut cine ești ai tot tu, sau ai fi altă persoană cu același nume și același chip, având vedere că în lipsa
personalități vechi îți creezi una nouă?

26 răspunsuri:
| ionut1980 a răspuns:

Irelevanta(prea putine detalii) intrebare; cauta pe site-uri de filozofie sau parapsihologie.

| DeyCj a răspuns:

Da.Există această posibilitate, pentru că percepția asupra realității este la fel de exactă ca și infinitul din matematică, adică relativă.

| RAY a răspuns:

Daca te-ai trezi fata memorie, nu ai mai fi tu asta e clar, ce personalitate ai dobandi e in functie de mediu si de genetica, dar nu uita ca uni au mai multe personalitati diferite

| anonim_4396 a răspuns (pentru RAY):

Personalitatiile multiple nu sunt dovedite stiintific, sunt mai mult scenarii de hollywood
Desigur sunt cazuri/persoane care pretind ca au multiple personalitati, dar mai toate au fost dovedite ca inselatorii.
Dar un film bun pe tema
personalitatiilor multipl este Split -2016
https://www.imdb.com/title/tt4972582/

| RAY a răspuns (pentru anonim_4396):

Sincer nu stiu,am spus si eu ce am mai citit,documentat din documentare,ieri am vazut un doc vocile din capul meu,un cosmar pentru acele persoane, se spune si ca poligoti au mai multe personalitati, cica care difera in functie de limba, sincer eu nu ma schimb cand vb in Germana Engleza, vezi sunt tot felul de afirmati pe internet

| anonim_4396 a răspuns (pentru RAY):

"vocile din capul meu" - asta e skizofrenie

| Frank51 a răspuns:

Irealist. Nu stim nimic concret despre relatia corp-creier. Stim chestii biologice, neuronale etc, dar legatura cheie nu o stim.

| SG1995 explică (pentru Frank51):

Te contrazici și aberezi simultan, plus că nu ceea zici tu e topicul.

| Frank51 a răspuns (pentru SG1995):

Nu e problema mea daca tu nu intelegi ce spun, eu am incercat sa te ajut, ceea ce nu se va mai repeta.

| J0B0MAT a răspuns:

Nu e mai interesantă.
As fi tot eu. Dacă nu ar fi aşa, ar însemna că persoanele care îşi pierd memoria din diverse motive, ar deveni brusc altcineva.

| SG1995 explică (pentru J0B0MAT):

De ce ai fi tot tu? Ce te caracterizează pe tine, dacă nu experiențele?

| J0B0MAT a răspuns (pentru SG1995):

Pentru că tu nu eşti numele şi amintirile tale uitate. Unele trăsături de personalitate sunt înnăscute, astfel încât chiar dacă aş trece prin alte experienţe care mi-ar dezvolta alte trăsături de personalitate, cele mai pregnante vor rămâne. Ce ai în sânge rămâne.
Nu mă caracterizează experienţele, mă caracterizează alegerile mele, gusturile şi plăcerile, eu ca fizic şi psihic.

| SG1995 explică (pentru J0B0MAT):

Nu, cele mai pregnante nu sunt trăsăturile de personalitate ci variația genetică, informația ereditară și predisponibilitatea ereditară nu pot fi șterse, dar restul factorilor de mediu care joacă un rol important asupra propriei percepții da. Dacă să zicem că nu îți pierzi memoria, dar creierul tău nu mai recunoaște amintirile ca fi amintiri proprii cum crezi că ți-ar afecta personalitatea și modul de-a gândi?

| J0B0MAT a răspuns (pentru SG1995):

Eu am spus că cele mai pregnante trăsături de personalitate rămân.
Atunci chiar că nu aş avea schimbări la nivelul personalităţi, în afară de puţină confuzie poate.

Răspuns utilizator avertizat
anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Eu cred ca si atunci cand, sa zicem ca ai uitat totul, folosesti subconstientul, sa stii cum sa dai drumu la aragaz, sa stii ce-i aia o masina, un om, diferenta intre rau si bine.
Adica au fost n cazuri de oameni care si-au pierdut memoria, pe termen scurt, lung sau permanent.si totusi stiau sa vorbeasca, si etc.
Ideea e ce inveti pana la punctul ala, in care sa zicem ca iti pierzi memoria.
Daca 2 copii, unul traieste in societate, si unul intr-o cusca sau in jungla, sau intr-o pestera, izolat de tot, sunt comparati, atunci da, vezi mai clar, ca experientele ne definesc, si oamenii care ne inconjoara, de la parinti la profesori prieteni, familie.
Eu sunt de parere ca ne nastem cu creierul "blank", ca un dvd gol, si avem decat instincte basice, sa mananci, sa te pisi, si lucruri de-astea instinctive.
Restul se invata. Cum sunt si cainii, lupii din salbaticie fata de cainii domesticiti. Unul iti aduce apa din frigider, asculta la comenzi, ca l-ai invatat ce sa faca, in timp ce celalalt cel mai probabil te-ar manca sau va incerca sa faca asta.happy

| SG1995 explică (pentru anonim_4396):

Exact, dar partea asta care se învăță, experiențele și modul cum ne raportăm la ele definesc modul în care ne dezvoltăm ca persoane. Dacă acea parte dispare, tu nu ai dispărea? Tot ceea ce ești e dat de ceea ce cunoști și simți.

| anonim_4396 a răspuns (pentru SG1995):

Pai s-a intamplat, ca oameni sa se trezeasca dintr-o coma, accident, si sa nu mai stie cine sunt, cine e familia, copii, unde sta, etc. Dar vezi tu? au uitat lucruri ca astea, dar nu au uitat sa vorbeasca, sa mearga la toaleta, sa mearga, sa manance. Deci pare putin probabil ca un om sa uite chiar tot, si sa o ia de la 0, sa invete iar sa mearga, si bla bla.
Gen ca o baba cu Alzheimer, nu-si mai recunoaste casa, copii, parintii, nimic. Aia nu o mai iau de la zero, dar uite aici,
exemplu de oameni care nu mai stiu cine sunt, dar totusi amintirile sunt acolo, si subconstientul lucreaza.
https://youtu.be/8HLEr-zP3fc?t=53

| SG1995 explică (pentru anonim_4396):

Nici eu nu m-am referit la asta. Mă refefeteam la personalitate și autopercepție.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

La prima intrebare raspunsul : creierul
la a 2-a intrebare (a ta):in primul rand sa precizez ca este intrebare ipotetica, adica e imposibil sa uiti Totul despre tine, definitiv. Sunt cazuri de Anemii /pierderea memoriei dar is limitate in efect. Cel mai adesea apar in urma unor socuri/traume extreme.
Dar daca cumva ar fi posibil ai putea avea alta personalitate, dar totusi cu anumite obiceiuri comune cu vechea ta personalitate (neuronii afecteaza in mare masura personalitatea si asta n-o poti schimba)

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Ești tot tu. Faptul ca simți ca ți-ai pierdut identitatea nu te face alta persoana. De cele mai multe ori memoria revine. In cazuri de genul asta (traumatisme, accidente vasculare etc) creierul face conexiuni noi care sa îndeplinească funcții vechi (parțial sau total) și are grija sa se ocupe mai întâi de cele absolut necesare (respirat, mâncat, mers, vorbit etc) mai apoi de celelalte. Dar și in cazul in care devii o leguma (și la asta m-am gândit când am pus întrebarea de care ai pomenit) tot tu rămâi (doar schimbat). Felul de a fi și personalitatea se schimba și in cazul in care ai o memorie intacta, nu e neaparat nevoie de pierderea memoriei pentru asta.
Și la întrebarea mea s-a ajuns la altele, dar adevarul este ca eu sunt atat eul fizic cât și cel psihic (rațional, spiritual sau ce-o mai fi pe-acolo). Se susțin unul pe altul, depind unul de altul s-a.m.d.
Dar da, aici ajungem la ce spunea @Darkmagic, depinde cum gândești și ce alegeri faci. Te poți victimiza la nesfârșit și ajungi o epava sau alegi sa mergi înainte cu ce ai și de acolo te dezvolți, evoluezi. Oricum totul e trecut, nu e ca și cum ai putea sa-l schimbi (decat prin prisma felulului in care îl percepi).
P.S. Întrebarea mea nu era dacă eu sunt corpul sau creierul, era doar corpul. Creierul face parte din corp. Toți cei care au răspuns creierul văd treaba asta altfel.

| SG1995 explică (pentru anonim_4396):

Ideea e alta. Ce ceea ce ne influențează alegerile, sunt două lucuri: afinitățile ereditare, și experiența de viață. Ego-ul meu rezonează cu tot ceea ce-am acumulat până acum. Vezi tu in virtutea noilor experiențe, creierul se raportează diferit la cele vechi, o experiențe de-acum 3 ani, o vezi diferit pein prima experiențelor de-a cum doi ani și din anul curent. Dacă eu sunt personalitatea mea, iar personalitatea e suma experiențelor percepute, mediului de viață și-a factorilor genetici, atunci:
Dacă îmi uit experiențele și pierd contactul emoțional cu ele, chiar dacă nu uit limba, acțiunile mecanice, sau elemente de matematică, experiențele mele fac parte din persoana mea curentă. Deci un amnezic ar trebui pas cu pas să-și construiască personalitate, sau unele afinitățile dobândite precum preferințele personale.
Ceea ce ne face noi, noi sunt amintirile și impactul pe care l-au asupra personalități noastre. Eu mă definesc eu prin prisma experiențelor, modului de-a gândi și preferințelor, dacă astea 3 se schimbă, chiar dacă factori genetici sunt aceeași, persoana mea curentă putem spune că moare, fiind înlocuită de o altă personalitate cu altă gândire, care are proprile sale experiențele, trăiri și idealuri. Ceea ce menține personalitatea e legătura psiho-emoțională între mediu, factori genetici și experiența personală acumulată, care ne corelează. Să zicem că am o afinitate naturală spre muzică, preferințele sunt influențate de experiența proprie și asociere cu impresia pe care ți-o lasă respectivul gen. Neurologic, modul în care percem lumea e dat de neuro-conexiuni și răspuns la stimuli, dar dacă creierul numai recunoaște stimuli, va re-crea un nou mod de legături neuro, creând o nouă realitate psihologică internă. Deci teza mea e că, în cazul descris de mine nu e nevoie să mori fiziologic să numai exiști, dacă am dreptate, poți muri și paihologic, existența ta fiind una psiho-somatică.

Post-scriptum: Sper ca @DarkMagic să aibă și el o opinie despre topic.

| anonim_4396 a răspuns (pentru SG1995):

Nu conteaza. Creierul are un mecanism de apărare și te va feri de gânduri de genul asta. Chiar dacă ți-a fost afectată partea de creier responsabila de memorie, nu înseamnă ca restul partilor și conexiunilor formate sunt afectate. Ele rămân și îndeplinesc funcțiile ca și pana acum, ba chiar preiau din funcțiile partii afectate și o blochează temporar. Din cauza asta sunt cazuri in care memoria revine peste 2 săptămâni sau peste un an.
Alegerile sunt cel mai mult influențate de nevoile organismului, iar atunci mesajul îți este transmis in felul in care tu sa-l poți înțelege. Mare parte din amintirile pierdute tot pe baza asta au fost făcute.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Personalitatea se defineste incã din primii ani de viata, si nu poate fi schimbata doar ajustata/imbunatatita.
Creezi asta inseamna ca esti fãt din nou, sau ai alt creier. E o intrebare cam lipsita de sens. Nu stiu.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Salut!
Noi reflectam mediul inconjurator si perspectiva individuala.
Gramatica fiind deplorabila mi-a dat o mica migrena încercând sa inteleg ce intrebi, mai ales ca ai spus "eu vin cu altă întrebare mai interesantă". Da, as avea o alta personalitate, poate si un alt caracter, ba chiar si un alt temperament pentru ca ecuatiile ce au rezultat toate acestea cuprinde alte cifre.

| DANNY1004 a răspuns:

Cand ai o noua experienta nu devii alta persoana. Esti tot aceeasi persoana, numai ca schimbata poate.
Cand iti pierzi toate amintirile e de fapt o noua experienta care te schimba ca persoana si nu te face sa fii alta.
Asta e parerea mea.