Irvin Yalom, psihiatru si psihoterapeut vorbeste intr-una din cartile lui despre temele esentiale in viata oamenilor: moartea, libertatea, singuratatea si cautarea sensului vietii.Care din aceste teme va preocupa in principal in acest moment? Sau care este ordinea in care va preocupa, si de ce?

Ma preocupa singuratatea si moartea, mai multor a celor dragi decat a mea personala. Libertatea nu a fost niciodata o problema pentru mine, iar cu sensul vietii m-am impacat de multa vreme.

Din toate, poate cu libertatea putem jongla, restul tin de destin si nu putem face mare lucru!

Cautarea sensului vietii - daca admitem ca suntem singuri in univers atunci trebuie sa ne cautam noi insine un sens in viata.
A te gandi la moarte - e ca atunci cand te uiti pre mult la soare.
Singuratatea - e un sentiment valabil la un moment dat pentru oricine.
Libertatea - e ceva ce nu iti dai seama ca iti lipseste decat atunci cand nu o ai.

Daca o sa vorbesti vreodata cu el, spune-i ca ne-a ghicit pe toti la fix. ordinea mea: singuratatea (nu sunt o persoana chiar sociabila...trebuie sa rezolv asta cumva ), moartea (sa stiu ce ma asteapta dupa, avand in vedere miile de teorii care umbla prin lume), cautarea sensului vietii (cred ca l-am gasit, dar niciodata nu esti sigur, nu?), libertatea (am lasat special la urma, deoarece consider ca sunt o persoana destul de libera...)

Snepy iti recomand cartea Viata codusa de scopuri de Rick Warren. (Purpose driven life). Daca n-o gasesti in orasul tau si daca vrei, trimite-mi un mesaj cu adresa si ti-o trimit.

Dobandirea libertatii in Iubirea care este Dumnezeu. Iar daca Irvin Yalom nu vorbeste despre iubire ca scop al vietii omului, pierde timpul de pomana. Pentru ca doar Dumnezeu care este Iubirea cea fara de margini iti daruieste vesnicia si fericirea eterna. Insa si noi trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, sa ne daruim voia noastra lui Dumnezeu si sa ne punem in lucrare cu El, iar acest lucru nu il putem face decat ascultand de poruncile iubirii Lui. Si sa stii ca si El are incredere in noi, stie ce ne poate pielea, ca doar El ne-a creat.

1.Cautarea sensului vietii
2.Libertatea
3.Singuratatea
4.Moartea

am ales ca numarul 1 "Cautarea sensului vietii" pentru ca sunt curios sa stiu, pentru ce traim, de ce traim, care e scopul omenirii

Moartea si cautarea sensului vietii ar trebui sa ne preocupe mai putin. Libertatea momentan o avem, desi uneori nu prea stiu ce sa cred cand aud ca statul l-a bagat pe X la inchisoare din cauza ca a incalcat legile. Pana la urma cine rahat mai e si statul? Un grup de oameni care conduc tara; niste oameni la fel de prosti/destepti ca altii...

Singuratatea ar fi cea mai interesanta pentru ca in foarte putin timp poti ramane singur.

Pe mine moartea ma preocupa cel mai mult pentru ca este ceva definit si ma face sa ma gandesc cum va fi viata dupa ce eu nu mai sunt.

Despre suflet si iesirea lui din intunerec catre lumina ce spune filozoful tau? ca filozoful meu Dumnezeu mi-a raspuns la toate intrebarile intr-o singura carte si cea mai publicata pe toata fata pamantului.asa ca nu ma preocupa nimic din ce-ar putea spune si scrie orice alt filozof decat pe termen foarte scurt.si nu definitiv.

Imi place singuratatea enorm exceptind unele scapari in societate pentru rezolvarea unor "nevoi fiziologice"(am retineri serioase s-o numesc dragoste). Moartea o vad ca pe ceva natural cu o traire la fel de intensa ca nasterea deci, la ce m-ar interesa ceva care oricum tot vine? Iar restul consider ca vin de la sine fiind cuprinse in contextul vietii. O zi buna.

Moartea inca nu, libertate am avut, singuratate niciodata (la mine tot timpul a fost casa plina), sensul vietii, il cam stiu, mai sunt si altele "de ce nu suntem fericiti?"

Libertatea descrisa de psiholoaga, apoi singuratatea (lucrez la o relatie cat mai buna dintre mine si mine). Sensul vietii mi se contureaza. Am avut cateva revelatii. Moartea mea nu ma preocupa. Ma sperie doar a celorlalti.

Alllinna, singuratatea nu tine neaparat de casa plina de care vorbeai, sau de ea goala. Putem fi singuri indiferent de relatiile pe care le dezvoltam. In fond si la urma urmei, tot noi cu noi suntem si ramanem. Despre asta era vorba. Libertatea e la fel o chestie de alegere si asumare (Greu uneori sa stim ca alegerile noastre au determinat anumite situatii. Parca am vrea sa nu fi avut libertatea asta, uneori...)