Maestrul Emil Hossu a decedat!
Tocmai interpreta un rol in piesa "Aniversarea", pe scena Teatrului National. Ce ironie a sortii...
De ce este viata asta atat de nedreapta pentru om? De ce nu-i apara dumnezeu pe cei ce aduc bucurie in suflet celor din jur?

Dumnezeu... Cea mai ironica ironie! E milostiv, dar cei ce nu cred in el trebuie sa arda in iad. E atotstiutor, dar niciodata nu ne spune tot ce am vrea sa stim. E atotputernic si nu poate face fata uraganelor... si nici macar problemelor de pe DN1! Exixta, dar nu ni se arata. Vrea ca omenirea sa infloreasca si o lasa sa piara in poluare si prostie. Sustine noua generatie, dar "facutul de copii" e un pacat. Este intelept, dar ne pune sa intoacem si celalalt obraz. Fireste, n-are nici un rost sa faci un asemenea lucru masochist si stupid. Apoi, ia sufletul unui om bun si lasa mii de oameni sa-l jeleasca, transformand "Aniversarea" in "Aniversarea unei morti". Si totusi, intr-un mod ciudat, noi tot credem in el si il preaslavim. Citez din Emil Hossu insusi: "Teatrul, ca si filmul, vor exixta cat timp exixta societate umana". Cat timp Dumnezeu fereste omenirea de la pieire totala, Hossu si alti mari artisti vor ramane printre noi. Scriu acestea in memoria sa. Dumnezeu sa-i apere macar sufletul!

Ziua mortii celor dragi Lui Dumnezeu este o zi fericita. Sincer, toti vad moartea ca pe un dezastru. E ceva INEVITABIL, prin care toti trebuie sa trecem, si de atata timp nu am invatat sa vedem ca moartea este de fapt doar o trecere spre ceea ce esti. Esti rau, mergi la rau, esti bun, mergi la bun. Viata asta a oamenilor rai, prosti, ignoranti, lacomi, dezumanizati din toate punctele de vedere si morti spiritual te multumeste? Pe mine nu. In fiecare zi sunt tot mai dezamagit de lumea asta si de oamenii din ea. Speranta mai exista, prin putinii oameni exceptionali care au ramas, si am avut bucuria sa cunosc oameni exceptionali. Dar nu e suficient. Moartea e momentul asteptat, pentru a trece mai departe, spre lucruri mai bune, mai frumoase, alaturi de Dumnezeu. Noi il jelim, dar el poate sta undeva sus si se bucura. Ideea este ca Dumnezeu iti da, prin oameni. Vezi un cersetor pe strada si zici ca Dumnezeu nu i-a dat. Daca i-ar da fiecare om 1 leu, 1 leu amarat, sau 50 de bani, ar duce-o exceptional. Dumnezeu iti da, oamenii sunt cei care iti iau. Nu invinuiti pe Dumnezeu pentru pacatele si relele noastre. Nu l-am cunosc ca om pe Emil, doar ca personalitate, dar sper ca sufletul lui sa afla intr-un loc mai bun, si ca il incanta pe Dumnezeu cu arta sa teatrala asa cum ne-a incantat si pe noi cat a trait. Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul in pace!