| FenantrenAntracen a întrebat:

-Motivul dilemei este unul simplu; Toate formele de existență se transformă spontan de la o faza la alta, succedându-se în diverse ipostaze/stări dintr-o înșiruire fluidă de cadre discrete și intim stocate pe un suport... Mișcarea este în aparență doar o iluzie persistentă a minților noastre, doar consecința unor schimbări de stare permanente. Tot mintea noastră este acel agent care oferă sens acestui ansamblu,,animat într-un haotic zumzet", precum cadrelor dintr-un film. Este ideea schimbării prin derularea unor pasaje adevărata piatră de temelie a evoluției proceselor, adevăratul,, contur" a ceea ce numim noi timp?

Răspuns Câştigător
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Să îți demontez, doar un pic, discursul delirant. Delir, adică inafară, pe arătură.
Toate formele de existență se transformă spontan de la o faza la alta, succedându-se în diverse ipostaze/stări dintr-o înșiruire fluidă de cadre discrete și intim stocate pe un suport...
Vorbești despre formele de existență.
Deci existența ar avea după tine forme, fără să precizezi.
Sau mai concret te referi la ceva numit forme de existență.
Apoi spui că acestea se transformă spontan.
Ele au faze.
Deci ceva numit formă de existență, are faze.
apoi aceste faze au ipostraze, stări.
Să rezum, căci m-ai băgat deja în ceață, în filozofia ta personală.
Formă de existență. faze, stări, care se succed.
Ele au cadre iar acestea sunt discrete.
Ele sunt stocate ( cum de către cine, când?) pe un suport.
Când sunt stocate. în timp ce se transformă, deci cum este acel suport, care permite stocarea și înșiruirea fluidă în acelaș timp?
Ce nu este clar aici. Ce numești dta existență, care sunt formele ei la care te referi, căci dacă spui formele, ele par a fi mai multe?
Cum se transformă ele? Cum adică spontan? Se mai poate și altfel decât spontan?
Ele sunt stocate intim. Adică cum, intim? Se mai poate stoca și altfel decât intim?
Deci până acum nu ai spus nimic clar, nimic care să aibă o reelvanță referitoare la realitatea așa cum este concepută de alții.
Astfel ai înșiruit cuvintele unul după altul.
Ai emis o idee astfel? Dacă da, care este aceea?
Nici una.
Dar aparent, ai spus ceva.
Ce, despre ce?
Confuzie, ceață, delir.
Și continui tot așa până jos.
Acolo mai faci o provocare.
... a ceea ce numim noi timp?
Care noi? Adică eu și dta de exemplu?
Dta și cine?
Toată mintea noastră, a cui a noastră. la cine te referi?
Un asemenea discurs pare filosofic, dar fiindcă nu spune nimic, este echivalent cu discursul unui schizofren. Tehnic, se numește salată de cuvinte.
În nici un caz nu vreau să te jignesc sau să dau eu diagnostic, sau să te supăr cu ceva. Dar gândește-te la asta.
Poate ai stofă de filosof, poate o să rezolvi marile enigme ale existenței, pe care nu le-a rezolvat nimeni până acum.
Dar să fii atent, căci cu aceste emisiuni actuale ale minții tale, te afli într-o zonă foarte periculoasă.

4 răspunsuri:
| siriusblack98 a răspuns:

Asa mai fac si eu dupa 2-3 pahare de vodka. Dupa tine asa, ca sa simplificam si sa nu zicem fix nimic in multe cuvinte premium cum va place unora, nimic nu este real, totul este doar o holograma a mintii noastre iar intrebarea ta este daca timpul e socotit de noi prin procese evolutive. Crezi ca aici il gasesti pe Dumnezeu ca sa iti raspunda la intrebari pe care nici mai marii inteligenti ai planetei nu le-au deslusit?! Fiecare are propria versiune de realitate si nu exista o parere gresita sau una corecta de vreme ce raspunsul nu l-a aflat nimeni.

Răspuns utilizator avertizat
| FenantrenAntracen explică:

Ceva îmi spune că toate interacțiunile existente sunt doar o consecință a acestei ultime idei, un fel de origine a tuturor originilor...

| original376328 a răspuns:

Instagram: dem_radulescu, trimite-mi un mesaj.

Întrebări similare