Pentru a ne ilumina, pentru a fi cu adevărat înțelepți trebuie să renunțăm la lucrurile de care suntem atașați, trebuie să fim detașați de tot!
Sunteți de acord cu această idee fundamentală multor filosofii orientale? Da? Nu? Argumente?
Ma bucur ca cineva se documenteaza si intreaba despre spiritualitatea indiana care,dupa parerea mea,a atins punctul culminant al spiritualitatii,dintre toate religiile umanitatii.
In ceea ce ne priveste pe noi,aceasta idee orientala se poate usor contrasta cu mentalitatea spiritual-sociala occidentala,care este profund influentata de crestinism.
Laitmotivul si tema centrala a tuturor religiilor indiene este suferinta. Budismul si hinduismul propun metodele prin care putem scapa de suferinta imanenta in lume. Dpdv occidental,spiritul hindus apare ca pesimist intr-o lume in care ideea optimismului prevaleaza,mentalitatea negarii constante a realitatii este adanc inradacinata in colectiv,spre deosebire de religiile indiene, care te someaza sa accepti realitatea asa cum e ea.
In religiile orientale, totul este suferinta.De la cea mai mica si nesemnificativa vietuitoare care se chinuie sa supravietuiasca,pana la drama omului modern, detasat de sacru, dar cotropit de ororile bolilor mentale.Suferinta este insasi existenta.Prin simplu fapt ca respiram, ne facem partasi la limitarile acestei lumi, limitari impuse de simturi.Pana si placerea conduce catre suferinta, deoarece un extaz este intotdeauna urmat de o stare depresiva, senzatia de gol-interior.Hedonismul,adica gasirea scopului vietii in placerea simturilor, este strain filozofiilor indiene,care au si anuntat perioada de decadenta morala si spirituala(kali yuga).
Ideea iluminarii este diferita(dar nu cu mult) in cele doua mari religii:budismul si hinduismul.
Au un punct comun,anume atingerea acelei stari detasate de orice fel de atasament,ca fiind absolut necesara pentru calmarea mintii,in vederea obtinerii iluminarii.
Detasarea de atasament si de dorinte este o etapa premergatoare meditatiei,iar meditatia este absolut necesara pentru atingerea iluminarii.
Hinduismul pune accent, inca din epoca Upanisadelor, pe introspectia metafizica asupra Sinelui Suprem(Atman)-jnana yoga.Iluminarea hindusa reprezinta revelatia Sinelui interior, acesta fiind adevarata ta indentitate.Hinduismul gaseste geneza suferintei si a nesfarsitului ciclu de reincarnari in ignoranta.Nu cunoaste cauza acestei ignorante,dar ofera metode prin care putem indeparta valul mayei(iluzie),indepartare care ni-l revela pe Atman,sau suprema constiinta nemuritoare,impersonala,acel "spirit" care migreaza din corp in corp. Ignoranta apare cand ne identificam cu trupul(dinamica trupului,schimbarea de la an la an,de la secunda la secunda la nivel molecular este argumentul de baza al imposibilitatii identificarii cu trupul) sau cu mintea(aceeasi dinamica,diferite conceptii,mentalitati, moduri de gandire de-alungul vietii).
Hinduismul este vast, dar nondualitatea lui Adi Shankara(sec 8 AD), numita si advaita vedanta, reprezinta cea mai influenta scoala de gandire hindusa.Monism prin excelenta,toata natura(materiala,spirituala) este Brahman(sau Realitatea absoluta), iar ideea centrala:identitatea Atman-Brahman; prin urmare nu exista diferenta intre mine si restul lumii, sau intre mine si orice element de pe aceasta planeta.Totul este Brahman.Lumea fenomenala este doar o "tesatura" a divinitatii impersonale,sau chiar un joc divin(Lila).
In momentul revelatiei(deci nu doar realizare intelectuala) acestei identitati Atman-Brahman, omul este un "sculat in viata", adica jivanmukhti.Toate actiunile omului care a atins moksha(iluminarea) in aceasta viata sunt mecanice, coordonate de Sinele Suprem, si nu de ego.In momentul mortii,Spiritul se contopeste cu Brahman,iar ciclul reincarnarilor se rupe.
Observam aceasta dorinta hindusa de a opri reincarnarea,deci aparenta ostilitate impotriva vietii.
Budismul,pe de alta parte,neaga existenta Spiritului Suprem, iar iluminarea (nirvana), semnifica Vidul.De retinut acest aspect, si anume contrastul dintre secta budista(detasata de brahmanism, deci de ortodoxism) si hinduism.Nirvana reprezinta contemplatia vidului,iar moksha este beatitudine,contopirea cu Brahman(Brahman,sau Sat-Chit-Ananda:existenta-constiinta-beatitudine).
Dar budismul l-a exclus pe Atman din ecuatie,nu pentru ca nu ar exista,ci pentru ca Buddha considera ca meditatia asupra unui concept ingreuneaza procesul de iluminare,adica punea niste bariere in calea "trezirii".Sa meditezi/contemplezi asupra unui concept,te limiteaza,automat,din toate punctele de vedere, prin urmare calea catre nirvana este contemplatia vidului, nonexistentei.Lui Buddha nu-i pasa daca Atman exista sau nu. Budismul este o religie-filozofie STRICT pentru omul suferind. Unicul scop al budismului este anihilarea suferintei,iar cugetarile metafizice nu-si au locul in procesul de iluminare.
Sa anihilezi suferinta inseamna sa anihilezi orice dorinta,intrucat dorintele te arunca intr-un ciclu extenuant al extazului si suferintei.
India a aspirat spre acea realitate absoluta, detasata de simturi, detasata de dorinte si atasamente.Indienii au considerat ca acest corp te limiteaza si ca omul trebuie sa experimenteze transcendentul.Fiinta umana are intotdeauna dorinte din ce in ce mai mari.Deci,data fiind aceasta tendinta catre o "expansiune" constanta,dar negratificata de simturi, India a propus o expansiune transcedentala, iar placerea religioasa este superioara placerii simturilor. Experienta divinului transcede orice placere lumeasca.Este mai mult decat placere,este beatitudine nelimitata.
India se inneaca in sacru,daca putem spune asa. Experintele yoginilor si filozofia venita din aceste meleaguri au fost deosebit de influente pentru marii filozofi occidentali(de ex. Kant,Schopenhauer; cel din urma recunostea similitudinile incontestabile dintre marea sa opera,Lumea ca Vointa si Reprezentare, si metafizica Upanishadica).
Daca sunt de acord?
Obiectiv, sunt de acord.Este greu pentru mine sa nu fiu de acord,mai ales in ce priveste caracterul suferintei si geneza acesteia.
Subiectiv,pot sa argumentez ca omul occidental este foarte greu de incadrat in aceasta mentalitate.
Sa nu uitam ca hindusii inca au conceptia ciclica asupra naturii si asupra istoriei,spre deosebire de noi,care am fost bombardati cu doctrina abrahamica "liniara" si "progresista". Lumea moderna,occidentala se incadreaza in aceasta din urma mentalitate, atat dpdv religios, cat si laic.Mentalitatea actuala are in vedere progresul, etern daca se poate.In ciuda unor reactualizari a conceptiilor hinduse de catre miscarea Teozofica,evoluata in new ageul actual,reincarnarea este complet straina de spiritul european din prezent, dar era o realitate in antichitate.
Este greu de patruns in lumea spirituala indiana, cu o mentalitate occidentala.A spus-o traditionalistul francez, Rene Guenon.Calea catre intelegerea acestor religii este datasarea de tot ce inseamna occidentalism,in gandire, si studiul filozofiei indiene asa cum este ea, fara interpretari si raportari la ideea abrahamica a divinitatii.In momentul in care se produce aceasta detasare intelectuala, intelegem atat rolul miilor de divinitati hinduse, cat si ideea reincarnarii.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Budismul nu zice sa renunti la tot ci sa cauti calea de mijloc in care te bucuri de toate dar nu abuzezi, renuntatul la toate chestiile materiale era o practica spirituala prebusista.
Cred ca la fel ca in toate curentele filosofice adevarul este undeva la mijloc, renuntatul la tot sau fuga dupa avutii te vor duce in acelasi loc, poate minimalismul este exact lucrul de care societatea consumerista are nevoie pentru a ne regasi.
Răspunde
Adica tu propui un stil de viață ascetic. In genere mulți filosofi chiar si occidentali au practicat la diferite intensități asceza. Eu cred ca este o evoluție fireasca aceasta direcție, in functie de ce cauți. Insa nu cred ca o viață de abstinenta este neapărat necesara ca sa atingi niveluri spirituale mari.
O practica interesanta imi pare insa abstinenta din preajma ramadanului, o perioada de detoxifiere si eliberare mentala cred ca ar trebui implementata oriunde, ca o practica anuala
Sunt neutru,sunt de acord cu urmarirea dorintelor duce la suferinta,atasarea duce la suferinta,dar in lipsa acestor lucruri ce sens are existenta noastra? asa ca dragi mei filozofi virtuali trebuie sa gasim balanta intre cele doua,sa nu devenim hedoisti nici sa nu avem nici o dorinta,undeva la mijloc,trebuie sa dezvoltam o gandire analitica,rationala asupra dorintelor noastre, daca sunt benefice sau nu pentru noi, pana la urma nimic nu are nici un scop, sens, noi dam sens existentei noastre
Păi de ce e necesar un scop vieții?
Dacă cu cât avem mai multe dorințe cu atât mai rău, atunci cu cât avem mai puține dorințe cu atât mai bine? Și atunci nu e cel mai bine să nu ne dorim nimic?
Răspunde Nu ma refer la un scop al vieti,nu exista asa ceva, exista dorinte,nu un scop ultimtum al existentei,pai nu ai putea exista si daca ai exista ce ai face,ai sta toata ziua sub un copac trebuie sa iti doresti ceva, nu poti trai doar asa de dragul de a consuma oxigen, dar nu sa fii hedoist, nihlist optimist, budist optimist
A renunța la atașamentul extrem. La a nu depinde de bunuri până la deveni sclavul lor. Sunt nuanțe.
Deja e prea tarziu am devenit cu toti sclavii banilor pentru ca in fiecare zi alergam dupa ei ca sa putem supravietui.
Oswald Spengler in lucrarea sa cu titlul The Decline of the West explica clar de ce a ajuns lumea in halul asta si ce urmeaza sa se intample.
Renuntarea e una si detasarea e alta. Nu trebuie neaparat sa renunti la ceva ca sa fii detasat. Din contra, daca nu esti destul de puternic, renuntarea la ceva nu numai ca nu rezolva nimic, ci chiar complica lucrurile, luptele care e duc in interior sunt cele mai dure.
Detasarea inseamna cautarea armoniei, pe cand renuntarea este de multe ori doar o incercare de a intoarce spatele problemei. Prima te face mai puternic, pe cand cea de a doua iti scoate in evidenta slabiciunile.
Într-un fel, da, nu e vorba de renunțare a tot, izolare, ci detașare.
Dar nu e vorba nici de a te detașa de o problemă că să o poți rezolva cu mintea curată, căci în cazul ăsta încă există atașare, dorința de a rezolva problema. Aici e vorba de detașare completă, lepădarea de dorințe (cel puțin cele personale).
Totul se rezuma la dependenta versus independenta. Detasarea este de fapt o stare de echilibru care iti permite sa nu fii dependent fata de nimic din ceea ce ai, dar si sa accepti cu seninatate orice lucru rau care ti se poate intampla. Este vorba de un mod de a privi lucrurile in ansamblu, intr-un fel ca si cum te-ai situa pe tine insuti in afara propriei tale existente. Ai fi in continuare o parte a intregului, dar ai privi totul raportandu-te pe tine la intreg si nu invers. Adica nu ai mai fi centrul universului tau.
Daca ma intrebi pe mine, momentan nu sunt atras de acest mod de gandire, pentru ca implica aducerea in centrul ecuatiei a 'sortii', iar eu nu sunt deocamdata dispus sa imi accept neputinta. Poate pentru ca nu sunt inca destul de puternic si intelept sa fac asta. Poate...
Nu prea cunosc termenul de iluminat. Cand zici ca trebuie sa ne detasam de tot te referi la tehnologie, sa nu mai depinzi de nimic? Daca da, ce o sa faci, cu ce te ajuta aceasta iluminare pana la urma?
În buddhimul theravada cel puțin, asta de eliberează de orice fel de suferință, în viața asta sau altele viitoare. A și cică poți vedea totul obiectiv, mai există și mituri legate de puteri supranaturale ale arahanților; iar Budhha se zice că putea știi tot ce dorea (un fel de omnisciență).
Budismul a fost influențat si de dharma, o mișcare care promova autopenitenta, eu nu cred ca este necesara pedepsirea proprie ca sa te purificim
Nu.Pentru a ne ilumina sufletul, trebuie sa renuntam la lucrurile inutile de care suntem atasati. Daca am renunta la TOT ce ar insemna? Sa fim goi inauntru?
Într-un fel da. Depinde de ce filosofie discutăm (budhhism, taoism etc.), dar asta ar însemna să poți să analizezi lucrurile obiectiv, să poți să trăiești o viață fericită indiferent de circumstanțe, să fi iluminat.
Sincer eu sunt de acord.
Si numai din simplul fapt ca atunci cand facem ceea ce ne place de multe ori întrecem masura si ajungem sa suferim tot noi.
Deci daca vrei sa fi înțelept renunta la ceea ce îți place sa faci in exces!
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns -
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
