Poetul W.H. Auden a spus că mulţi oameni au trăit fără dragoste, dar niciunul fără apă. Ideea ar fi că dragostea este importantă, iar apa este necesară. Dar nu numai apa este necesară, ci multe alte lucruri. Într-o lucrare intitulată "Large Number Coincidences and the Anthropic Principle in Cosmology", publicată în 1974, fizicianul Brandon Carter a observat că multe proprietăţi fizice ale universului par a fi fin-reglate pentru a permite apariţia sistemelor vii. Că a fost vorba de şansă, de noroc sau de orice altceva, faptele sunt clare. Constanta cosmologică este un număr care controlează expansiunea universului. Dacă ar fi negativă, universul ar apărea condamnat să se contracte în sine, iar dacă pozitivă, condamnat să iasă afară din el. Dar universul este asa cum e. Un lucru ciudat este că dacă constanta cosmologică ar fi mai mare, universul s-ar extinde prea repede, iar dacă ar fi prea mică, colapsul s-ar produce prea devreme, pentru a permite apariţia sistemelor vii. Observaţii similare s-au făcut si cu privire la constanta lui Sommerfeld, la raportul neutroni/protoni, la raportul între forţa electromagnetică si forţa gravitaţională si chiar la viteza luminii.
Legea a doua a termodinamicii afirmă că în general lucrurile nu urmează un curs ascendent, ci dimpotrivă, coboară înspre epuizare, cam cum zicem despre o baterie care se descarcă. Dar dacă ele 'coboară', se pune firesc întrebarea 'de unde?', de unde coboară? Roger Pernose a pus întrebarea asta si tot el a răspuns cum că "the runup" a fost starea iniţială a universului a cărui entropie a fost foarte, foarte mică.
Fizicianul Paul Davis face o observaţie interesantă, si anume că "scientists are slowly waking up to an inconvenient truth - the universe looks suspiciously like a fix". Fred Hoyle a afirmat odată că universul "looks like a put-up job". Iar laureatul Nobel William Daniel Phillips afirmă că el este de acord cu această idee. Newton a spus si el că "o necesitate metafizică oarbă, care desigur este aceeasi oriunde si oricând, nu ar putea produce o varietate de lucruri". Bine, hai să zicem că el era cam retrograd, dar sunt fizicieni mai noi care afirmă ceea ce afirmă.
Nu stiu ce să spun, dar vreau să zic; îmi pun si eu niste întrebări, pe care sunt convins că vi le puneţi si voi. Is the universe a put-up job? That's the question.
Ordonare:
După relevanţă
Arunc o picatura de apa in chiuveta, ea va curge si se va amesteca in oceanul planetei noastre.
Daca o vei gasi, atunci primesti si o parte din raspunsul la intrebarea ta.
Răspunde
Răspunde 
Intrebarea e una interesanta, era o sansa foarte mica ca tot ce exista sa se intample, sa existe
Vezi, noi tot descoperim, si e bine că descoperim. Dar am vaga impresie că niciodată nu vom putea înţelege adevărul întreg. As face o ilustraţie, nu stiu dacă e cea mai reusită. Îmi imaginez un pui de pasăre ne iesit încă din ou. Să presupun, prin absurd, că el ar fi inteligent. Ar face tot felul de cercetări, analize, descoperiri referitoare la substanţele care sunt acolo, dar niciodată nu va putea înţelege ce se petrece pe afară. E limitat de coaja aia de ou.
Asa e, mereu va fi ceva de descoperit, asta e Frumusestea stiinteti
E adevărat. Google e bun, ne dă multe informaţii. Dar uneori e bine să ne mai exprimăm si prin cuvintele noastre. Să facem abstracţie de el pentru un moment si să gândim cu propria noastră minte. În felul ăsta comentariul pe care îl facem nu va fi influenţat de cele citite. Va fi pur si simplu al nostru. Ce credem noi, ce gândim noi.
Da prin conceptual de entropie, universul e ca un cub de zahar aruncat in apã, se imprastie in haos. Natura creeaza prin distrugere, la fel ca un sculptor care sculpteaza piatra.
"Natura creeaza prin distrugere" - Să fie ea oare înzestrată cu capacitatea de a crea?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
