Nu.
Cand vorbim de obiectivitatea cunoasterii empirice plecam de la premisa infailibilitatii simturilor.
RăspundeNu stiu de ce nu iti pot da funda...
Răspunde Si cum demonstrezi ca nu sunt infailibile?
Nu demonstrezi, ca nici nu sunt infailibile.
Pai si de ce nu sunt? Asta te-am pus sa demonstrezi... cu dovezi, adica...
Daca tu consideri ca toti oamenii au halucinatii e problema ta... Poate chiar tu ai o halucinatie crezand asta... 
Nu stiu ce tot bati campii.
Mi-ai cerut sa demonstrez ca simturile nu sunt infailibile, nu ca toti oamenii ar avea halucinatii.
Iar existenta halucinatiilor dovedeste ca simturile nu sunt infailibile.
"INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect, desăvârșit, fără cusur."
Amice, mai usor cu manipularea... Tu ai raspuns cu NU la urmatoarea intrebare: "Putem experimenta ceva cu adevărat într-un mod obiectiv?". Ca sa raspunzi cu NU la intrebarea asta, trebuie sa pornesti de la premisa ca TOTI oamenii NU au simturi infailibile, or, eu ti-am spus clar ca e problema ta daca intr-adevar crezi asta... NU toti oamenii au halucinatii, deci, prin deductie, exista oameni cu simturi infailibile, adica oameni care posed obiectivitatea cunoasterii empirice, lucru pe care tu il NEGI si e doar partial corecta aceasta negare, pentru ca daca exista macar un singur om care are simturi infailibile trebuie sa raspunzi cu DA, pentru ca DA il exclude pe NU la o intrebare GENERALA unde exista si varianta DA. Intelegi acum unde ai gresit?
Exista si "halucinatii" colective, sau iluzii,pe care le experimenteaza intreaga specie. Iar cauza este chiar modul in care percepem lumea.
De exemplu:
Culorile sunt aproximari ale radiatiei electromagnetice. Asa percepe creierul ceva ce in realitate arata complet diferit.
Iar daca amesteci rosu cu verde creierul iti va spune ca ai obtinut galben (radiatie electromagnetica corespunzatoare culorii galbene), ceea ce e fals.
Iluzia asta o experimenteaza toata lumea,ca asa functioneaza ochiul uman.
In fine:
-Culorile nu exista. Habar nu avem cum arata obiectele in realitate. Iar ceea ce noua ni se pare firesc nu are nici pe departe legatura cu realitate. Un camp electric si unul magnetic ce se genereaza reciproc. De ce ar fi asta echivalentul unei "culori"?
-Sunetul (fiziologic vorbind) nu exista. Sunt doar molecule de aer ce se lovesc unele de altele.
Mirosul si gustul nu exista.
Stim sigur despre toate astea ca nu exista independent de fiinta umana,reprezinta doar moduri in care omul decodifica informatia din mediu.
Acum,pe langa modul traznet in care creierul percepe lumea,exista atate iluzii vizuale,auditive, tactile, termice, etc, care afecteaza fiecare individ.
E la mintea cocosului ca simturile nu sunt infailibile, pot fi induse in eroare aproape de orice.
Sper ca nu par indiscret, dv. ce meserie prestati?
Ordonare:
După relevanţă
Da, daca te raportezi la ce este adevarat dar asta inseamna ca trebuie sa cunosti adevarul.
Răspunde"Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." Eu asa cred.
De unde pana aunde am ajuns la Iisus aici?
Pai daca te intereseaza adevarul ar trebui sa studiezi un pic Biblia.
Ce gasesti tu de studiat in Biblie?
Pe Dumnezeu. Nu te-ar interesa sa afli si ce spune El? pentru ca noi spunem multe despre El.
Ei uite ca am studiat si Biblia, cat am putut eu. Daca eu studiez cartea "Narnia", asta inseamna ca personajele Aslan, Domnul Tumnus, Jadis si restul sunt reale?
Dar ce carte ai spus tu nici nu pretinde ca ar fi reala. Gandeste-te asa, oamenii care au scris Biblia cu totii au avut frica de Dumnezeu si chiar in ea scrie ca lui Dumnezeu nu-i plac mincinosii, asadar cum ar putea asemenea oameni sa minta tocmai despre Dumnezeu? Tu crezi intr-un creator al lumii?
Experientele personale nu pot fi obiective(a unui individ), indiferent daca ai apela la metode stiintifice pentru a putea demonstra ca se poate.
Eu iti multumesc pentru tema de gandire.
Cand se "intalnesc" un sociologi cu un filosof doctorand, discutiile tind sa se lungeasca.
Ca metoda stiintifica ce este considerata metoda cea mai buna pentru a afla lucruri obiective presupune analizarea unui obiect din exteriorul ei. O experienta nu poate, deci fi obiectiva, deoarece nu poate fi probata si explicata la nivelul exterior persoanei care o experimenteaza.
Am pus in tema "nimicul" (care este absenta a ceva) si moartea, teme mai degraba filosofice decat ale stiintelor sociale, si nu am ajuns la a trage linie si sa spunem ca sunt experiente obiective.
Tot ce nu poate fi supus metodelor de verificare stiintifica (cum e "nimicul"- inca aflat la nivel de dezbatere in discursurile filosofice), e condamnat la a fi experienta subiectiva, iar moartea este o experienta universala la nivel uman, tot subiectiva.
Ce am putut totusi sa cadem de comun acord, dar "tras de par", a fost ca poate fi considerat obiectiv rezultatul stiintific. In mare: luam un grup de studenti si incercam sa stabilim nivelul de trai in caminul in care traiesc. Luand in calcul experienta lor (subiectiva) si celelalte date administrative, istorice etc, se poate ajunge la un rezultat obiectiv (de preferat si acesta, la randul rau, sa fie comparat cu alte studii asemanatoare, din acelasi camin, cu acelasi tip de studenti etc.).
Obiectivitatea nu are legatura cu experienta personala. Totul din viata noastra, din prisma propriei persoane, este supus subiectivismului
Nu. De fiecare data suntem catusi de putin subiectivi, chiar daca incercam sa nu ne implicam si sa privim totul intr-o maniera obiectiva. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
