| Nilsson a întrebat:

Rata de expansiune a Universului este atât de fin reglată așa cum se susține în următorul clip?

https://m.youtube.com/watch?v=yy6kaDaeDT8

Răspuns Câştigător
| Bizon95 a răspuns:

Da
sunt unele lucruri despre universul asta care sunt prea mari ca sa fie coincidente
cum ar fi ca exista niste constante universale, care definesc fizica si deci stabilitatea universului si care daca ar fi modificate cu mult mai putin de o miime de punct, intregul univers ar deveni numai praf, nici o stea, nici o planeta, nimic, doar praf

8 răspunsuri:
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Rata de expansiune a Universului este Rata de expansiune a Universului Rata de expansiune a Universului este atât de fin reglată așa cum se susține în următorul clip?
este atât de fin reglată, adică întrebara are în ea ideea că cineva a reglat-o.
Rata de expansiune a universului are o anumită valoare.
În raport cu această valoare a fost posibilă apariția vieții umane.
Dacă are exact această valoare, care așa cum susține autorul videoclipului, iar această valoare are o probabilitate calculată așa de mică, susține el, că această valoare nu putea să iasă random, aleator, la întâmplare, ci trebuia să o regleze cineva.
Acum îl întreb eu pe el.
Cât de perfectă trebuia să fie acea înteligență, și ce forță, ce capabilități trebuia să aibă acea inteligență, ca să regleze atât de fin această aruncare de zaruri cosmice? Cum putea el să fie peste tot, și să le regleze pe toate, așa de fin?
Îi răspund eu. Acea inteligență, ca să poată regla așa de fin toate, așa de improbabil, să fie peste tot. și să le regleze pe toate, trebuia să fie identică cu universul.
Iar ca să fie identică cu universul, nu putea să fie înafara lui.
Așa că nu avem nevoie de El, cel dinafară, să fie înteligent, deștept, atotputernic să joace barbut cu atomii pe sus.
Așa că nu avem nevoie de cineva deasupra, din exterior.
Dacă studiem universul și îi aflăm legile, este suficient. Asta fac fizicienii. Popii doar încurcă lucrurile.Și el se încurcă, cel cu videoclipul băgând în proces pe cineva dinafară.

| Nilsson explică (pentru sadrian46):

Să zicem că cineva construiește o casă cu atenție la cele mai mici detalii și la finisaje, o dotează cu tot ce este nevoie ca viitorii locatari să se bucure de aceasta.
Constructorul poate chiar să îi viziteze oricând dorește dacă are o relație bună cu locatarii.
De ce nu ar fi la fel și Universul precum casa în raport cu constructorul, de ce e obligatoriu ca să existe constrângerea pe care ai menționat-o?

| sadrian46 a răspuns (pentru Nilsson):

Se referă la univers, așa cum îl cunoaștem, fără utopiile despre multiversuri, universuri paralele.
Universul este tot ceea ce cunoaștem, cu mijloacele de cunoaștere, instrumentele concrete și mentale actuale.
Este tot, cuprinde tot, sau nu este tot?
Dacă este tot, atunci constructorul este cuprins în el.
Dacă este cuprins în el, atunci te întreb pe tine, unde este el?
Și o să constați că el, constructorul este o construcție mentală, un model suplimentar despre ceva care nu se regăsește nicăieri, în universul pe care pot să îl cunosc cu mintea mea.

| Nilsson explică (pentru sadrian46):

Dumneata faci aceeași greșeală pe care o făceau oamenii din vechime, confunzi creația cu Creatorul, de asta lumea cădea în diferite forme de idolatrie închinandu-se la soare, râuri sau animale.
Dumnezeu nu se limitează la lumea materială, poate fi unde vrea.
Un Univers rece și inconștient nu putea crea niște ființe raționale și conștiente.
E ca și cum un pictor legat la ochi ar arunca vopsea pe o pânză și i-ar ieși o capodoperă.

| sadrian46 a răspuns (pentru Nilsson):

Dumnezeu nu se limitează la lumea materială, poate fi unde vrea.
Îmi plac foarte tare speculațiile, așa că o să intru în polemică cu dta.
Aici dta te joci cu cuvintele, și și se pare că din joaca cu cuvintele emiți adevăruri adică ceva valoros, bun la ceva.
Spui lumea materială. Când spui lumea materială, ce vrei să spui? Că mai există și altă lume, care nu este materială. Dacă El nu se limitează la ea, unde mai poate fi el, înafara limitelor acestei lumi. Poți defini acea zonă despre care speculezi aici?
Spui că D. poate fi. Când folosești verbul a fi, ființare, este al mod de a spune - există-. Deci D. există unde vrea. Dacă el poate exista unde vrea, există el și în lumea materială, unde existăm noi oamenii? Dacă nu există el aici, cum ne poate el influența pe noi, cum poate interacționa cu noi?
Fiindcă dta ca să mă convingi că universul este incapabil de creație, îl compari cu un pictor orb, și pentru că dta spui că D. poate fi unde vrea, mi-am amintit că fetele bune merg în rai, fetele rele merg unde vor.
Deci D. vrea. Și a vrut să creeze lumea. El nu era pictor legat la ochi, avea și pânză, pardon cărămizi să construiască lumea. Dar cărămizile de unde le-a luat? Dar până să existe lumea materială unde stătea, unde exista el. Înțeleg că stătea, era, exista undeva, dar unde? Cum definești acel loc unde era el, fiindcă acolo vroia el să stea.
Un univers rece. Ce vrei să spui cu asta? Spre deosebire de Univers care era sau este rece, să înțeleg că D. e cald, și din cauza asta a reușit el să creeze ființe?
Să înțeleg eu că D. era conștient ( căci universul nu e și din cauză că era conștient a reușit să creeze ființe conștiente?
Dacă era conștient, adică cunoștea, știa ceva, de unde știa ceva, atunci când lumea materială nu exista, de unde știa ceva ca să poată crea universul?
Pomenești cuvântul creație. Să te uiți in DEX. A crea înseamnă a face ceva din altceva, nu? Iei lut, îl modelezi, faci din el o o oală, etc.
Dar lumea materială el din ce a făcut-o și apoi, ființele, că univesul era prost, el nu știa, să le facă, trebuia cineva conștient și cald, nu rece, și mai ales să nu fie legat la ochi. Că dacă se lega la ochi ( fiindcă el putea și așa, dacă așa vroia) nu ieșea univers și ființe, ieșea pictură abstractă modernă.
Așa că e minunată speculația dtale, mai ales că ridică atâtea semne de întrebare, încât poți crea o nouă religie cu ea.

| Nilsson explică (pentru sadrian46):

"Îmi plac foarte tare speculațiile, așa că o să intru în polemică cu dta."

Mie însă nu îmi plac polemicile și specatulatiile inutile.
Dacă nu te obosești nici măcar să scrii numele Sfânt complet pot fi destul de sigur că nici mintea nu ți-o obosești prea tare să înțelegi lucrurile spirituale.

| sadrian46 a răspuns (pentru Nilsson):

Eii, tinere, eu obosesc să înțeleg acele lucruri de când aveam 5 ani, adică de 68 de ani, până acum. Așa că nu fi așa de sigur, atât timp cât nu știi cu cine și despre ce vorbești.

| Sekim a răspuns:

Salut
Noi am explorat aproximativ 0. 000000000000001 din spatiul cosmic. Ce se spune in acel video sunt pur si simplu un fel de presupuneri bazate pe teorii care nu se stie sigur daca sunt corecte. Se presupune ca universul se va extinde pana la un anumit punct in care totul va lua sfarsit si prin ceva eveniment(nu este cunoscut, pentru ca sunt doar teorii ) tot ce a aparut prin Big-Bang va disparea pana nu va ramane nimic.