Realizez ca existenta se bazeaza mult pe speranta.
Fara speranta dorinta de a trai dispare.
Unii spera la o viata de cuplu, altii la recuperarea sanatatii, la o viata mai buna material, la mantuire sau mai stiu eu ce.
Fara speranta cred ca e asa de greu, incat a trai incepe sa semene a masochism. E o stare de inconstienta ca cea din somn. Parca am mai ramas 1% din ce eram si nu imi dau seama ce ma tine in viata. Ma intreb daca nu cumva am murit si nu stiu.

Care e speranta ta, care te face sa vrei sa traiesti?

Tu mă întrebi care e speranţa mea. Aş putea sî-ţi spun, dar asta îţi va satisface doar o curiozitate; practic, nu te va ajuta cu nimic să ştii ce speră altcineva. Mai degrabă cred că te-ar putea ajuta următoarele idei (sper). Fii pentru un moment realist şi uită-te în jurul tău. Ce observi? În oraşe, în magazine, pe străzi, e o forfotă continuă, non-stop.Majoritatea oamenilor - şi e vorba de o majoritate covârşitoare - sunt activi, fac încontinuu ceva. Muncesc şi au satisfacţii în muncă (mai mult sau mai puţin), dar fac şi ceva pentru sufletul lor. Cumpără ceva ce le place, se întâlnesc cu rude, cu prieteni, fac un search pe net pentru un subiect care îi interesează, aruncă un ochi pe o carte, intră pe TPU, dacă au ocazia mai fac şi câte o excursie...mă rog, sunt prea multe ca să le înşir pe toate aici. Au continuu speranţe - unele mici, mărunte, legate de activităţile zilnice, altele mai mari, legate de diferite planuri. Un procent foarte mic din mulţimea oamenilor sunt pe o poziţie de genul "nu îmi dau seama ce mă ţine în viaţă; mă întreb dacă nu cumva am murit şi nu ştiu".
Iar concluzia, care ar trebui trasă de aici? Gândeşte greşit majoritatea şi gândesc corect acel procent mic? Desigur, nu. Dacă reuşeşti să fii un moment realist şi să observi în mod obiectiv acest tablou general, pe care eu am încercat să- l schiţez mai sus, ai putea lua decizia să fii şi tu cum e majoritatea. Gândeşte-te cum ar fi dacă această majoritate s-ar schimba peste noapte (presupunând prin absurd) şi ar adopta atitudinea acelui mic procent. Ce s-ar alege de lumea asta şi, până la urmă, de planeta asta... Fii hotărât şi fă schimbarea.

Te inseli, te vei bucura de viata in prezent abia cand abandonezi speranta si idealul fericirii. Ceea ce se numeste nihilism optimist: https://www.youtube.com/watch?v=MBRqu0YOH14

Nu mai am regrete. Vreau să îmi cumpăr o casă, dar nu fac mare haz dacă nu reușesc. Vreau să-mi intemeiez o familie, dar nu fac mare haz dacă nu reușesc. Gândirea realistă este foarte sănătoasă.

Speranta la femei bune in paradis.

Nu o speranta ma face sa vreau sa traiesc desi am un sac plin de sperante. E pur si simplu bucuria de a trai, de a vedea, auzi, mirosi, de a simti, de a oferi iubire, de a infrunta provocari, de a invata din esecuri, de a evolua.

Toate vietuitoarele sunt o forma efemera de existenta a materiei, niste robotei creati de natura care exista doar pentru ca pot exista. In calitate de robotei, vietuitoarele executa programul din dotare. Eu exist pentru ca pot, dar nu am pretentia sa traiesc nelimitat sau sa sa traiesc oricum, pentru ca nici nu pot si nici nu am de ce.

Cunosti legenda Cutiei Pandorrei?
Suferim pentru ca ne dorim prea multe, vrem sa stim prea multe, dar nu vrem sa sacrificam ceva din noi pentru a obtine ce ne dorim.
Asta e ego-ul omenesc, dorinta asta de putere si avutie daca nu e gestionata bine poate sa distruga.
Eu cred ca speranta e un lucru periculos si incerc sa vad situatia asa cum e ea, nu cum imi doresc eu sa fie. Viata m-a invatat ca nu se intampla mereu cum iti doresti si conteaza mai mult cum reactionezi la ce ti se intampla.
Unele lucruri nu le poti controla si e perfect asa, e exact cum ar trebui sa fie.
Daca ti-as da toata puterea lumii si un glob de cristal prin care sa vezi viitorul, ai stii ce sa faci? Daca ai avea toata cunoasterea ce crezi ca ai face? Ai fi probabil coplesit de complexitatea vietii.
Nu e oare mai simplu si mai frumos pentru un om sa accepte ca nu stie tot si sa se supuna acelui ceva care l-a adus aici si sa isi traiasca viata fara griji?
Nu stiu ce ma face sa vreau sa traiesc, dar nu mi-o atribui mie vointa asta. Eu cred ca mi-a fost data.
Tuturor ne-a fost data o misiune in viata si alocat un timp limitat pentru a o indeplini.

Faptul ca pot munci cinstit iar la finalul programului îmi iau ceva și ma plimb faptul ca pot face asta ma face fericit cu adevărat nu-mi mai trebuie nimic altceva vreodată.

Bună.

Iar speranța asigură existența, o întreține!

O viață de cuplu ( √ ), însă o viață de cuplu ideală, idilică... de altfel eu fiind o fire mai " sălbatică" ( chiar mama mea descrindu-ma/ caracterizandu-ma astfel.
Sălbatică in sensul în care sunt destul de retrasă și rezervată în ceea ce privește relațiile amoroase dar și cele sociale, introvertită, aș putea spune, însă introvertismul meu se combină perfect cu extrovertismul, fiind mai mereu, într-o armonie perfectă. Sunt genul care prefera o relație de calitate, sau deloc. Îmi place & pot să fiu "eu", doar în fața unor anumite tipuri de persoane, dar mai ales caractere!
De altfel PREFER singuratatea în detrimentul unei / unor companii nepotrivite! O iubesc, chiar!

Toți sperăm la recuperarea sănătății!
Dar și la recuperarea tinereții și/sau a timpului pierdut! Asta-i misiune imposibila 2! Dar putem să umplem timpul rămas cu ceea ce merită cu adevărat! Calitate! Să investim în Calitate!

Nu e neaparat scopul meu în viață, deși îmi place să trăiesc bine! În special când ai trăit atâta timp rău... Aș dori să îmi permit să călătoresc, să văd lumea...
Eu cred că ECHILIBRUL e IDEAL! NU doar pe plan material!

√ Un citat din Biblie suna așa : " Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera ".
Mi-ar place să cunosc Adevărul ABSOLUT! Oricare ar fi el.

Că voi fi cu adevărat fericită într-o zi!

Dorinta de a trai nu vine din speranta, vine din dorinta de a nu muri, din instinctùl de supravietuire. Daca cineva scoate mitraliera si trage fugi din instinct, unde vezi tu ca ar interveni speranta aici?
In fine, nu este nimic gresit sa-ti doresti/sa speri la o viata mai buna...

A nu se confunda speranta cu scopul.
Scopul apropiat, este de ex, sa ai o casa. Incepi sa muncesti, sa strangi bani, sa cumperi teren, etc... in speranta ca o sa o termini. Apoi ce faci? Cauti un alt scop.
Dar care e scopul final?
Pai asta vrem toti sa stim!

In speranta ca vei afla, te invit sa cauti si sa cercetezi...

Raspunsuri interesante. Le voi analiza in detaliu si raspund.

A mea nici macar numai stiu care este uneori numai ai nici o speranta, numai am asteptari de la nimeni si ce o fi o fi Dar singurele mele motive pentru care vreau sa traiesc sunt fratii mei, doar de mama, care sunt de abia puisori sa zic asa, si vreau sa