Sa luam unele trairi mai intense ale omului si, nu mai departe, dragostea.Sa privim atenti la cazul unei eventuale departari a partenerilor. Ei bine, aici aceasta traire intensa, acest sublim sentiment risca sa se consume in cuvinte.Sa ne uitam la marii razboinici pentru care relevanta maxima o dadea confruntarea.Asa cred si aici pentru ca nu pot sa cred ca poti avea atita relevanta din cuvinte cind se poate ca sentimentul in sine sa dezvolte alte voluptati pe direct, daca intelegeti. Vor fi emotii, altfel cum ai recunoaste o mare confruntare? Vor fi trairi sincere si senzatii care nu se pot descrie. Cuvintele nu ne pot da decit relevanta si suferinta care pune in evidenta ca departarea exista intre parteneri.Si-atunci cum facem sa reziste sentimentul intre doi parteneri care n-au posibilitatea sa se intilneasca, deocamdata?

Eu am trait 8 luni cu acest deocamdata. Acum acest deocamdata se va transforma intr-o dragoste palpabila. Am trait iubire la distanta si stiu ca se poate. Nu poate fi vorba de iubire la distanta in cazul in care stii ca nu poate fi nimic, pentru ca renunti la idee si te resemnezi. Atunci cand stii ca este o posibilitate, ca este un deocamdata dar va fi trecut nu poti sa scazi vreodata din intensitatea iubirii tale. Atunci cand te gandesti ca acest prezent va fi un trecut de care iti amintesti in bratele persoanei iubite si sub greutatea sarutului ei merita sa lupti. Exista o dragoste care rezista atat in fata timpului, cat si in fata altor obstacole. Va prezint poezia mea dedicata unei astfel de iubiri, a unui deocamdata ce in curand va deveni trecut.

Doua inimi


Două inimi bat în zare
Bat ca una, bat ca una
Clopotul cerşind iubirea
Numai una, numai una


Una doarme în visare
Alta visează că doarme
Lângă sufletul pereche
Care suferă de dor


Lacrimi curg pentru un altul
Însetat de-obrazu-ţi cald
O vecie stă şi-asteaptă
Să te afle într-o zi

Focul mic îl stinge marea
Dar cel mare îl ascunde
Sub o plapumă de ape
Nu îl mai gaseşti niciunde


numai doi in lumea asta
pot găsi un foc ce arde
sub o plapumă de ape
focul lor ascuns de timp

"Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata" - Octavian Paler
Nu cuvintele contează, ci sentimentele care sunt produse de cuvinte.

Cuvintele nu pun in evidenta departatea, cuvintele sunt puntea de legatura intre cei doi, sunt forma de exteriorizare a sufletului(vezi poezia lui @bacemi). Cand esti departe, ai nevoie de cuvinte -cand esti aproape, cuvintele-s banale!

Iubirea adevarata rezista indiferent de distanta care ii separa pe cei doi, dar pentru asta e nevoie de incredere, respect reciproc, sinceritate si comunicare, Chiar daca distanta este mare exista telefon, mess, webcam... Dar cum " a iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca " cum spunea Emil Cioran.

Eu cred ca mai bine iti pui intrebarea daca mai trebuie sa reziste acest sentiment intre cei doi parteneri.... eu una nu cred in dragoste la distanta, oricat de mare ar fi ea

p. s inca te mai gandesti la mine?

Nooo. inca mai ma suporta deci inca ne continuam povestea... am crezut ca a plecat harcioaga intr-o tara straina si te-a lasat acasa nu m-am gandit la alta femeie stai linistit

Cuvinte grele pentru o întrebare atât de simplă. Cuvintele noastr există pentru a descrie ce simţim, dar niciodată cuvintele nu vor fi simţirea în sine. Aşa cum am mai spus, îmi ususţin ideea, aceea că ochii care nu se văd se uită. Aşa cum ai spus, depăratarea, şi nu distanta, determină despărţirea între doi parteneri, chiar dacă de cele mai multe ori depărtarea este determinată de distanţă. Într-o iubire adevărată, toţi sunt în stare să facă mari compromisuri, iar dacă partenerii lasă să intre şi distanţa înr-o relaţie atunci asta nu se mai poate numi iubire. Nu poţi să iubeşti pe cineva care nu îţ este alături, la propriu şi la figurat, însă mereu există speranţă care ori nu moare niciodată ori moare ultima, pentru că mereu unul dintre parteneri iubeşte mai mult ca celălalt, ăsta este mersul lucrurilor.

Albastrel nu stiu, vorbesc la general ce-ti veni? Ai terminat relatia cu octogenarul?

Fir intins Albastrelule, fir intins.

Harciog, te-ai indepartat de scopul acestui site. Si, daca tot esti "espert", mai lucreaza si tu la gramatica aia, ca esti "dust in the wind". Iar daca te hotarasti sa-mi raspunzi, fa-o public, poate lamuresti si alti membri.

N-am ce spune decit ca nu prea duc lipsa de urmaritori dar duc lipsa de timp.Iti ofer chenarul meu domnule.

Daca ajuta la ceva alora care m-au notat cu nefolositor, imparti-ti chenarul toti va rog.

Când te-ai nascut, ai avut primul contact cu oamenii, primul sentiment trait a fost afectiunea, pe urma ai învatat sa vorbesti, sa mergi, sa te joci cu copii de vârsta ta, sa râzi, sa plângi, sa vrei, sa dai, sa primesti sau nu, ai mers la scoala unde ai devenit mai disciplinat, de acum stii sa scrii, sa citesti, sa te comporti adecvat in societate, cerintele tale au crescut odata cu vârsta, scoala ti-a dat multe batai de cap, lucrari, iesit la tabla, examene peste examene dar, toate astea au trecut, te-au maturizat într-un fel, te-au pregatit pentru. ceea ce va urma.
Adolescent fiind simti ce inseamna sa iubesti un om înafara de familie, apropiati, sa fii constient de faptele tale, sa ti le asumi, tot ce ai învatat pâna acum e secretul la cum vei fii de-acum încolo, nu te poti schimba pentru. ca societatea în care nevoit te afli vrea, tu mergi pe calea aia a ta, te acomodezi cu noile cerinte dar ramâi drept, începi o facultate fiindca trebuie, esti om si nimeni nu va veni sa te întrebe daca ai ce mânca, daca ai unde sta, daca esti fericit, fiecare cu viata sa, trebuie sa ne obisnuim cu asta, sa tinem ceea ce pretuim langa noi si sa luam ce-i mai bun din ceea ce vine pe parcurs, nu ne lasam "loviti" si suntem un model pentru. multi, învatam mai mult din fapte si nu din cuvinte. Trecem multe obstacole, de multe ori prea mari, dar le trecem fiindca de mici am stiut ca orice s-ar intampla trebuie sa fim mai puternici, sa nu ne lasam.
Viata mea pana aici a ajuns, mai are mult de mers, de învatat, a ta pana unde a ajuns? Cu ce te poti mandri? Eu, nu cu multe, însa stiu sigur ce vreau sa fac mai departe! Tu stii?
Iti întemeiezi o familie, specializarea pe care ai urmat-o te va ajuta sa o si menti (financiar) atât cât poti si sentimentul de iubire te va ajuta sa nu dai gres.
Imbatranesti, cu teama, poate copii nu vor mai avea timp de tine, au si ei viata si drumul lor de acum, dar nu înceteaza sa-ti multumeasca pentru. buna crestere si pentru. ceea ce au învatat de acasa, îi vezi cum cresc, parca te vezi pe tine, esti fericit si asa trebuie sa se termine totul!
Avem multi dar mult mai mulţi ani de trait ca un animal, pasare etc., ei ajung la sfarsit cu capul sus, hai si noi sa o facem! în atatia ani putem face multe dar, sa nu ne gândim la sfarsit doar la satisfactia de atunci, ca am reusit sa facem ceea ce ne-am propus.
Poate ca viata nu e pentru. orisicine, dar cu totii ce-i ce traim avem dreptul la ea, avem dreptul sa facem ceea ce ne place, ceea ce ne face pe noi fericiti, sa nu uitam de unde am plecat si ceea ce am învatat atunci, sa o pretuim asa cum e, sa nu mai dam vina pe soarta, pe timp, pe oameni, sa emanam optimism si sa fim noi!

Sentimentul va rezista, daca va fi mereu hranit de iubire, caci iubirea daca exista cu adevarat invinge cele mai grele incercari.