Subiectul "suflet" a fost întotdeauna unul controversat. Ce este? Dacă într-adevăr este ceva. Încă din antichitate părerile au fost împărţite. Platon, care s-a ocupat mult de acest subiect, afirmă că sufletul este o realitate autonomă, separată de corp şi unită accidental cu el. Dar nu îşi sprijină afirmaţia cu argumente solide. Aristotel, care a scris şi el un "Tratat despre suflet" are o altă părere. El defineşte sufletul ca "principiu al vieţii şi al mişcării fiinţelor vii". Deci ar fi un principiu, nu ceva concret. Evreii menţionează şi ei sufletul la Geneza, când spun: "...şi astfel omul s-a făcut un suflet viu". De aici ar rezulta nu că i s-a ataşat un suflet, nici că ar fi vorba de un principiu, ci că omul s-a făcut suflet. De-a lungul timpului, filosofii au mai tot dezbătut pe marginea acestui subiect. Nu mai spun ce părere au avut Descartes, Hegel sau alţii despre suflet, că nu vreau să scriu un roman. Făcând un salt peste timp şi ajungând la zilele noastre, credeţi că s-a ajuns acum în sfârşit la o înţelegere clară cu privire la acest subiect? Aveţi cunoştinţă despre aşa ceva?

Presupun ca noi am fi sufletul, existenta noastra. Restul, corpul, creierul si cum gandeste acesta ar fi doar... rezultatele Pamantului.

Da, am avut ocazia sa vorbesc cu tot felul de oameni, medici, ingineri, profesori, oameni cu o oarecare logica si toti au fost de acord cu acest fapt. Sufletul este particica aia din tine care este diferita, care face unele gesturi pe care in mod normal nu le-ai face, care se deosebeste enorm de mult de instincte.

Citeam azi in cartea "Cum sa nu mori" scrisa de Dr. Michael Greger capitolul "Cum sa nu mori din cauza unei depresii suicidale". In tot acest capitol doctorul, autorul cărți vorbește de multe ori despre starea de spirit a omului. Aceasta stare având o importanta deosebita in tratarea depresiei sau in apariția ei. Biblia afirma ca spiritul omului este același lucru cu duhul omului sau cu sufletul omului. Deci, chiar daca oamenii de știință inca nu au produs " suflet" in laborator, motiv pentru care se considera ca nu exista, tot folosesc expresii medicii precum : "stare de spirit", " i-a ieșit sufletul", "s-a întors sufletul in cazul celor care și-au revenit după o moarte clinica, etc.

"Omul a devenit astfel un suflet viu". Deci sufletul omului este viață lui. Spunând suflet, de fapt spui viață.

Cunoștințe despre așa ceva nu am, după cum ai scris, tu. N-am citit prea multe. Dar din experiență pot spune că, conștiința omului, sufletul acestuia, și spiritul de la Dumnezeu sunt 3 lucruri diferite. Despre conștiința omului fiind vorba de acel 10-20% pe care unii îl folosesc toată ziua; despre suflet fiind vorba de subconștient; iar despre spirit este vorba de lumea divină, de la Raiul ceresc până la iad. Acești oameni ar fi considerați "schizofrenici" în prezent (nu zic că nu este adevărat, dar anumiți oameni au o percepție peste cunoașterea normală umană și acele științe ale minții). Dar dacă e să o luăm astfel, fiecare intelectual al istoriei ar fi fost internat la psihiatrie, în prezentul nostru, pentru că prostimea fie omoară pe cei care știu mai mult, fie îi izolează undeva.

Din experiență proprie, am avut multe momente când am simțit un sentiment de bunăstare care depășește orice experiență "bună" materială pe care cineva o poate avea în viața pământească, e puțin cam greu de descris (este mai mult decât sex, băutură, sport, drumeții, etc). Încă mai am astfel de momente de bunăstare, cu toate că încă fac lucruri greșite, dar totuși normale.

Păi nu ai cum să găsești răspunsuri clare la ce e sufletul cel puțin din exterior, e o experiență din punctul meu de vedere.
Poți tu să citești toate cărțile și părerile din lume, până nu faci o introspecție interioara nu o sa găsești răspunsul.
La fel cum e sa faci anumite chestii, până nu le experimentezi nu ai de unde să știi. Și nu poți să descrii clar la cineva până nu experimentează.
E exact la fel ca întrebările,, cine sunt eu?" "De ce exist?" Etc etc nu o să găsești răspunsuri, cel puțin nu din exterior.

Eu cred ca termenul de suflet presupune o stare a organismului si deriva de la suflu,,, a sufla/a respira". Cu alte cuvinte prezenta functiei respeiratorii. Cand murim aceasta dispare, de aici si termenul de si-a dat sufletul/suflarea/a murit.

Din punctul meu de vedere nu cred ca exista asa ceva, spun asta, nu pentru ca sunt ceva mai realist de felul meu ci pentru ca inca din antichitate oamenii au incercat sa gaseasca un vinovat cand venea vorba de vreme urata, moarte si altele, ceea ce a dus la creearea unei notiuni tipic omenesc, anume "suflet". O sa vina vremea cand la un moment dat, omenirea va descoperi ca omul poate fi "reinviat" prin diverse mijloace dar pana atunci se va repeta ciclul acesta de "nastere" si "moarte". Nu sunt ateu, ma rog la Dumnezeu in fiecare zi, dar sincer iti spun, am 24 de ani de existenta pe acest pamant si un lucru am invatat pana acum, "sa nu ai incredere in oameni"! Poate se va demonstra acest lucru in viitor, anume, neexistenta sufletului sau cum ii spun unii, printr-un "transplant de cap" sau de "creier" sau mai stiu eu ce altceva, dar pana atunci o sa apara altii care o sa inceapa sa ma critice sau sa-mi zica ca unele lucruri ce le-am spus mai sus sunt SF, sa nu uitam ca si in anii '20, telefoanele mobile, zborul spatial sau mai stiu eu ce alte lucruri erau considerate SF si daca spunea cineva ceva de ele era considerat nebun.

Cel ce vorbește și gândește se numește suflet. dupa ce mori doar el pleacă din lumea aceasta.trupul rămâne și se face pamant