Sunt un om bolnav. A venit din nou inca o noapte, la fel cum a venit ieri. Sunt ca intr-o transa, de cand ma trezesc pana ma culc. Noaptea se intampla lucruri abominabile, de care imi amintesc cu greu cand ma trezesc. Ceea ce vad in timpul zilei e continuarea la ce am vazut in somn. Seamana cu un film horror, pe care cineva ma obliga sa il revad mereu.
Sunt vinovat pentru situatia in care ma aflu, datorita greselilor mele. Am contribuit la raspandirea rautatii in lume. Asta e plata.
Situatia din Ukraina este si din vina mea, pentru ca fac parte din umanitatea asta nenorocita.
Nu reusesc sa ma smulg din viata asta, din starea mentala pe care o am mereu, e ceva care ma tine legat si ma baga inapoi la fund.
A ajuns sa imi fie frica sa ies, pentru ca stiu ca voi revedea aceeasi oameni, care sunt ca si mine, intr-o mlastina din care n-au cum sa iasa.
Voi cum rezistati realitatii in care traiti?
Ordonare:
După relevanţă
Iti recomandasem un psihiatru, cu ceva timp in urma. Se vede ca nu ai ajuns la el.
RăspundeM-am gandit ca nu e de ajuns doar unul.
Răspunde 
Omul e o viețuitoare. Viețuitoarele trăiesc, strâng resurse, se înmulțesc și mor. Asta e definiția vieții. Daca un lup mănâncă o căprioară nu e nici o problema. O face de nevoie și pentru ca poate. Asa face și omul. Face tot ce poate și nu e nici o problema. Asa sunt viețuitoarele. Fac tot ce pot ca sa trăiască, sa strângă resurse și sa se înmulțească. Rațiunea e pe locul 2. Omul având și rațiune, o mai folosește uneori, dar în general e condus de programul simplu de viețuitoare din codul genetic rezultat în urma a milioane de ani de evoluție prin selecție naturala. Nu putem avea pretenții prea mari de la om. Daca pune rațiunea pe locul 2 omul se comporta exact ca o simpla viețuitoare.
Stai stai stai, ca le-ai amestecat un pic.
Poate ca ai gresit, poate ca ai facut rau, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti asumi tot raul din lume si sa crezi ca nu mai exista scapare.
Din fericire a existat un om in istorie care a facut asta si l-au crucificat. Dupa 3 zile a inviat si de atunci avem in suflete spiritul omului nou, care se poate indrepta indiferent de ce a facut la viata lui, exista speranta pentru oricine care crede in el.
Nu iti recomand nici o religie, eu insumi gasesc foarte greu practicatul religiei conform dogmelor, desi iti garantez ca nu e un lucru rau daca e facut cum trebuie. Insa trebuie sa stii ca exista speranta, indiferent unde te-ai afla in viata.
Trebuie sa iti amintesti de constiinta ta si pur si simplu sa iti dedici viata fortelor binelui de acum incolo.
Pot spune ca am trecut si eu prin ce treci tu acum, adica sentimente de vinovatie, confuz mental, suparari, necazuri, anxietate, frica de a fi judecat de majoritate.
Daca vrei sa iesi din labirint ai nevoie de ajutor divin, pur si simplu asa e construita viata omului.
Daca vrei tu sa faci totul de capul tau, nu o sa reusesti niciodata singur si niciodata nu iti va fi bine daca uiti de unde ai plecat, de cine te-a creat si cu ce scop.
AI nevoie de ceva care sa-ti ocupe timpul frumos, la sfarsitul zilei, cand pui capul pe perna sa fi multumit de ce ai facut in ziua aia si in fiecare zi sa incerci sa fii mai bun ca ieri.
Eu cred ca se poate sa iti rastorni complet situatia, pentru ca am vazut schimbari in jurul meu si am trait pe pielea mea schimbari de 180, dar nu pot sa ma mandresc cu asta, e toata slava Lui Dumnezeu, fara El nu facem nimic bun.
Asuma-ti ce traiesti acum, asuma-ti greselile, dar nu sta toata ziua sa te plangi. Fa ceva pentru tine, pentru ai tai, schimba ceva cat mai ai timp.
Intr-adevar, exista speranta, oriunde te-ai afla in viata. Nu-i vorba ca n-ar exista. Mai degraba e vorba de cat de multe compromisuri poti face. Sunt unii care isi pierd un picior pe front, isi schimba profesia si continua viata, asa grea cum e. Altii in aceeasi situatie se considera invalizi si se pensioneaza.
Fara ajutorul divin, cum zici si tu, omul nu gaseste vreo iesire din labirint. Doar ca de ceva vreme divinitatea si-a cam luat mana de pe umanitate. Calamitatile pe care omul si le-a creat, acum nu mai sunt impiedicate. E vremea rasplatei.
Cam toate greselile pe care le-am facut au fost pentru ca am luat decizii de capul meu, crezand ca n-am cum sa gresesc, ca stiu eu ce e mai bine pentru mine. Consecintele au fost dezastruoase.
Sunt exponatul perfect al umanitatii zilelor noastre. De asta e lumea asa cum e, pentru ca exista oameni ca mine. Daca un salbatic din jungla ar vrea sa vada cum e lumea, ar fi suficient sa ma cunoasca pe mine.
O sa vad ce se mai poate schimba. Deocamdata nu mai am putere, dar cine stie, poate intr-o zi o sa-mi mai revin. Sunt prins in cercul greseala, regrete, alta greseala, alte regrete si asa ma indepartez tot mai mult de orice iesire.
Mersi pentru raspuns.
Eu cred ca e invers. Omul si-a luat mana de pe divinitate, si-a luat gandul si s-a resemnat cu tragedia vietii. Nici nu vrea sa auda, i se pare absurd cand i se vorbeste despre ceva dincolo de materie, dincolo de ego-ul care se gandeste doar la sine.
Atunci cand ne aducem aminte de constiinta si de lucrurile importante in viata, ne restabilim si ne regasim pe noi s astfel incep usor sa se vindece ranile interioare.
Daca uitam de spiritul creator care e in noi toti, ne facem singur rau.
Eu vad viata ca o spirala. Cand credeai ca totul s-a terminat, poti gasi o urma de speranta si sa te ridici iar, apoi poate iar urmeaza perioade grele, dar niciodata nu e la fel tot timpul.
Aminteste-ti doar un lucru si anume ca timpul le vindeca pe toate.
Cat despre ce ti-am spus, chiar si daca e fals sau metaforic, e un ideal pentru care merita luptat. Nu trebuie sa fie totul cum zic eu sau cum zic altii, dar merita luptat pentru a ne apara fiinta.
Fiecare din noi. Trebuie sa iesi din cercul ala, sa te ridici deasupra fiintei pamantesti si sa te apropii de dragoste si de linistea sufleteasca care sunt de nepretuit, mai valoroase decat orice avere sau orice functie. Succes in continuare, orice drum ai alege.
Ceea ce scrii se apropie destul de mult de o cunoastere draga mie, pe care am gasit-o in urma cu cativa ani dintr-un noroc, si pe care din pacate nu am pus-o in practica in viata mea.
Am preferat sa ma dedic diverselor preocupari materialiste, crezand ca o sa fie timp destul si pentru spiritualitate.
Acum vad cat de scurt e timpul si cat de ostila devine societatea, pe zi ce trece. Este tot mai greu ca unul sa se ridice, sa se creeze. Capcanele sunt la tot pasul.
Succes si tie pe drumul tau.
Pai...Asta i epoca in care traim! O epoca bolnava! Umanitatea intr-un evoluat dar in alt fel incet incet se autodistruge! Cred ca asta i natura omului! Asta i viata!~Asa a fost din totdeauna! Si asa va fi pentru totdeauna!
Cand n-o sa mai rezist o sa ma duc sa ma internez la psihiatrie sau la un azil de pensionari comunisti, cu categoriile astea cred ca m-as intelege foarte bine, mai ales ca impartim conceptii comune 
daca vrei sa fim colegi de salon 
Asa imi vad si eu batranetea. La un azil, alaturi de alti oameni ca si mine. Nu e tocmai cel mai fericit final de viata, dar se poate mult mai rau. E ca un fel de puscarie, pentru toate greselile tineretii, dar macar se termina repede
Cand nu iti vei gasi proteza, eu voi fi acolo sa-ti amintesc ca ti-a cazut in ciorba
Apuca-te si citeste istorie si antropologie. O sa fii uimit sa vezi cat de violenta, de neagra, de plina de foamete si boli, de asuprita de cate o mana de oameni, de pierduta si de chinuita a fost omenirea pe tot parcursul de zeci de mii de ani.
Atunci o sa-ti dai seama ca traim in cel mai bun moment de pana acum al societatii umane, cel putin in zonele civilizate ale globului. Noua ni se pare ca totul e nasol pentru ca suntem nascuti si crescuti in puf si ne afecteaza orice tristete cat de mica. Dar probleme noastre sunt departe de ce probleme au avut stramosii nostri dintotdeauna, pana acum nu de mult, mai putin de 100 de ani...
Cu totii facem greseli, dar asta e, trebuie asumate acele greseli, asta e viata. Mai da-le incolo de greseli si du-te cumparati o inghetata, da o tura de parc, trage aer in piept si motiveaza-te singur sa treci peste tot si sa iti faci drumul mult dorit.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
