Viaţa e doar o umbră călătoare, spune Sakespeare în Macbeth (walking shadow).
Oamenii simpli, oamenii obişnuiţi îşi trăiesc vieţile şi mor şi nimeni nu-i mai ştie. Să ne gândim, de exemplu, la un interval oarecare din istorie, să zicem secolul al XVII-lea. Câţi oameni or fi murit atunci numai pe teritoriul ţării noastre! Unde sunt ei acum? Îi mai ştie cineva? Îi mai pomeneşte cineva? S-au dus de parcă nici n-au fost. Generaţiile vin şi pleacă, precum valurile mării. Valul ajunge la capăt de drum, se sparge de ţărm şi vine următorul. Dar oamenii aceia au fost şi ei cineva, au purtat un nume. Au avut şi ei poveşti de dragoste; au avut bucurii şi au avut drame sentimentale; au avut vise noaptea, şi şi-au făcut planuri ziua. Acum, ce se mai poate spune despre ei? Sunt acoperiţi de pământ şi de uitare. Coşbuc a prins bine ideea în ultima strofă din "Moartea lui Fulger" (Din codru rupi o rămurea...). Dar şi oamenii mai puţin simpli, mai puţin obişnuiţi - un respectat profesor, un renumit chirurg, un talentat muzician - au avut parte de aceeaşi soartă. Urcând pe scara socială, găsim că şi regi, şefi de state, înalţi demnitari, generali de armate - oameni care au alergat după glorie - au ajuns în acelaşi loc. Semnificativ este celebrul vers al lui Thomas Gray: "The paths of glory lead but to the grave". În eseul "Mitul lui Sisif", Kafca descrie şi el zădărnicia vieţii. Eroul său urcă un pietroi către vârful muntelui, şi când e aproape să atingă ţinta, pietroiul se prăvale, ajunge jos; eroul îşi reia activitatea, împingând din nou pietroiul în sus; acesta iar se prăvale şi tot aşa. Filosofi, precum Nietzsche sau Cioran, au reflectat şi ei la aspecte de acest gen. Chiar şi RAY a spus că viaţa este "un absurd"
Ce sentiment încercaţi când vă gândiţi la soarta finală pe care o au toţi oamenii, mici şi mari?

Eu am o speranță:sa mai existe ceva după moarte.Sa nu moară conștiința după moartea fizică ci sa supraviețuiesc. Sper sa existe viață după moarte sau viața de apoi altfel se poate spune că viața chiar nu are niciun sens decât unul temporar și vremelnic cât ești în viața și acela personal pe care și-l da omul însă daca nu exista nimic după viața chiar e fara sens.Cred că dacă Dumnezeu exista există și viață după moarte daca El nu exista atunci viața e doar că un joc video pe care îl joci și are și un final, atunci când îl termini.Platon și Aristotel credeau în viață după moarte, Newton credea în Dumnezeu, nu-mi rămâne decât să mă alătur acestor genii și să sper și eu. Dacă e in van vom vedea la sfârșit daca nu e in van e câștigul vieții mele.l, viața de apoi adică.

Viata nu are nici scop sau sens definitoriu, dar, noi putem da un scop, sens sa uitam de absurdul vieți, nilhismul este si in teism care propune ca scăparea de absurd este o apocalipsa care sa dea sens, desigur asta e o mare prostie, fantezie, nu trebuie sa fim nilhisti si optimisti, putem sa ne facem viata mai bune fără sa credem in fantezi religioase, eu când am scris ca viata nu are sens, scop eram nilhist, am trecut la absurd, nilhism optimism, desi orice scop, sens doar ne face sa uitam de absurdul existentei

Cand a murit strabunica mea mi-an dat seama care amintiri au murit odata ca ea: fratii ei care nu s-au intors din razboi, unchiul care s-a intors din Siberia, povesti despre bunica ei care era din Grecia, etc.

La moarte ma gandesc cu bucurie si tristete in acelasi timp, incerc sa pun pret pe unele lucruri din viata, dar pe altele sa nu pun pret. Cat suntem pe Pamant ar trebui sa ne facem viata frumoasa, nu unul sa aiba coliere si diamante de mii de euro( acum fiecare face ce vrea).
Oamenii care pun prea mult pret pe lucruri uita ca in a doua secunda pot inchide ochii pentru vesnicie, deci nimic nu mai conteaza. Acum daca gandesti asa pici in depresie
Legat de moarte, as fi foarte bucuros sa stiu ca cineva drag a ajuns in rai sau oricine. Moartea, cum e in alte tari, ar trebui sa fie un prilej de bucurie daca omul a facut numai lucruri bune in viata, in slujba de la biserica, preotul spune sa nu fie intristare, durere sau suspin, ci viata fara de sfarsit.

"Chiar şi RAY a spus că viaţa este "un absurd" "
Ma încearcă sentimentul ca ma complic foarte mult. Totul este foarte simplu. Parca și o urma de realizare profunda, de-aia asa pana-n rărunchi, dar asa e normal sa fie. Mai bine ținem totul simplu și alungam complicațiile.
Tare aia cu Ray

Și Stephen King în cartea „Cimitirul animalelor" spune că viața oamenilor e precum florile pe câmp. Interesant mod de a vedea viața. Da, aceștia sunt oamenii. Niște flori pe un câmp numit viață. Ne naștem și murim. Totuși, contează ce înfăptuim în perioada dintre viață și moarte. Chiar dacă privim în mare, iar viața noastră pare nesemnificativă (pentru Univers clar e nesemnificativă), ar fi bine să lăsăm ceva în urmă. Ceva care să amintească de noi. Copiii sunt o soluție bună, dar după un timp numele noastre se vor pierde oricum în timp.
O carte, o faptă eroică, o astfel de acțiune te poate imortaliza în timp. Eu unul sunt de părere că oricine reușește să lase o amprentă pozitivă în timp a reușit în viață.