Ai de creat o anumita piesa care necesita o succesiune de operatii tehnologice (debitare, îndoire, sudare, șlefuire, etc). Si intr-un numar sa zicem maricel de 150. Poti crea o linie tehnologică, ca munca la realizarea pieselor sa decurgă mai rapid si mai usor. Poti stabili ordinea operatiilor, poți crea dispozitive care sa ușureze munca (de exemplu, la sudura, creezi unul, sau mai multe de e necesar, dispozitiv care sa prindă piesele încît sudorul sa nu se chinuie sa potrivească el fiecare piesa de sudat, ci ia fiecare piesa, o pune în dispozitiv, si piesa isi ocupa locul ei in mod automat, rapid si fara erori) si poti chiar descoperi nevoia unei scule noi care ajute la realizarea unei operatii anume si sa o si creezi.
Intrebarea e: la ce nivel esti, maistru, inginer, sau mai mult de atat? Si ce educatie ai nevoie sa ajungi la acest nivel? Eu bănuiesc ca minim facultate, dar cum la noi se trece cam usor printr-o facultate, as crede ca e nevoie de mai mult. Voi ce ziceți?

După părerea mea trebuie să fi la nivelul de a cunoaște aparatele respective, de a ști să lucrezi cu ele, și nicidecum nu ar trebui să țină cont de alte calificative în afară de experiență și îndemânare, lucruri ce pot fi dobândite la locul de muncă sub supraveghere.
Un simplu muncitor s-ar descurca să lucreze cu astfel de mașini. Dar asta nu înseamnă că trebuie să lipsească maistrul și inginerul, pentru că fiecare are rolul lui; și nici nu înseamnă că aceștia de pe urmă trebuie să primească un salariu mai mare decât primul.
Dar dacă vorbim de roboți, acolo trebuiesc cunoștințe de operare al software-ului respectiv, dar și de construcția robotului, cunoștințe pe care un simplu muncitor nu le-ar dobândi fără ani de studiu și practică. Aici trebuiesc ingineri.

E necesar si suficient sa fii inginer, la master deja aprofundezi foarte mult o anumita ramura, te specializezi pe ceva anume, nu mai castigi experienta de ansamblu din toate domeniile, asta se face doar pe parcursul anilor de facultate.
Si da, un absolvent de TCM trebuie (sau ar trebui) sa poata realiza aproape orice, de la inventat si proiectat "dispozitive ajutatoare" pana la stabilit ordinea operatiilor sau ales metodele de prelucrare optime pentru a economisi material, timp si mai ales pentru a minimiza costurile.

Inginerul trebuie sa puna toti factorii in balanta si sa aleaga varianta care duce spre cel mai bun rezultat.
El alege sa toarne anumite piese de otel in detrimentul prelucrarii mecanice, sau prefera o asamblare cu suruburi in detrimentul sudurii acolo unde e cazul (anumite piese sudate cer inca o prelucrare mecanica la final, pentru ca in momentul sudarii intreg ansamblu se deformeaza putin, ca urmare a tensiunilor ce apar in material in urma incalzirii exagerate).

Spuneai ceva despre "nevoia unei scule noi".
Daca prin asta te referi la proiectarea de noi scule aschietoare, asta nu e treaba pentru un singur inginer, si de obicei e nevoie ca toata echipa, sau macar o parte dintre cei implicati sa aiba master in acest subdomeniu.

Daca te refereai pur si simplu la alegerea sculei optime in functie de materialul de prelucrat, sau forma si rugozitatea suprafetei, aceasta alegere o poate face un "simplu" inginer.