Exista mai multe feluri de SSD: mlc, tlc, qlc. O locatie tlc poate fi scrisa de circa 10 mii de ori, pe urma se defecteaza. O locatie qlc poate fi scrisa de circa o mie de ori pana se defecteaza.
In schimb am hard-discuri IDE (PATA) care au ramas mult in urma, deci nu le-am mai folosit, dar ele nu s-au defectat. Am constatat ca daca un hard disc nu pica dupa 3-5 ani, poti fi sigur ca va dura cel putin 10 ani, si ai mari sanse sa dureze 20 ani.
Culmea e ca unul din acele hard discuri dadea mesaj prin BIOS ca e pe cale de a pica, dar a functionat încă 10 ani dup-aia.
Printr-un hack de firmare, un SSD tlc sau qlc poate fi convertit la slc. Sigur, va pierde mult din capacitate, dar va deveni super-durabil. Ala poti fi sigur ca nu se va strica atat timp cat ai nevoie de el.
SSD-urile se uzează mai repede la scrieri, chiar dacă sunt mai noi, pentru că memoria lor are un număr limitat de cicluri de scriere. HDD-urile, în schimb, se uzează mai mult mecanic și nu țin atât de mult cont de cât scrii pe ele.
Așa că nu te speria că SSD-ul arată 88% – e normal, mai are viață, dar e bine să faci backup și să eviți să scrii prea mult pe el.
Viata HDD-ului se calculeaza dupa numarul orelor de operare (care e destul de mare) pe cand viata SSD-urilor se calculeaza dupa cate date s-au scris pe ele, iar aici depinde de timpul siliconului din chip; mlc, scl, tcl, etc. Iar majoritatea de pe piata sunt tlc-uri: capacitate mare, pret mic, viata scurta.