Buna TPU.Ce parere aveti despre telefoane si tehnologie? Nu credeti ca va domina? N-ati simtit niciodata un tip de "placere" cand pierdeati timpul in fata ecranului?
Daca da,regretati asta? Credeti ca ati ajuns niste persoane lipsite de viata sociala si desprinsi de realitate?
Daca nu,de ce? Pana la urma, majoritatea le utilizeaza
Utilizez telefonul si laptop-ul in fiecare zi, si am ajuns dependent de laptop. Imi face placere sa pierd timp in fata ecranului, si nu regret asta. Eu deja eram o persoana fara viata sociala, asa ca daca stau toata ziua in fata unui ecran, nu am de pierdut nimic, inainte stateam singur si ma plictiseam, acum stau singur si navighez pe internet, dar macar nu ma plictisesc. Eu fara laptop si fara net nu pot sa rezist, mor la propriu. Am devenit dependent, incat daca nu stau minim 5 ore pe zi la laptop, nu pot sa traiesc. Poate suna ca dramatizez, dar cam asta e adevarul, eu de obicei stau cam cate 14-15 ore pe zi in fata laptopului in zilele in care sunt acasa si nu am facultate, adica in vacante in general. Nu ma deranjeaza asta, atata timp cat nu ma plictisesc si imi gasesc ceva de facut. In general stau pe TPU, ascult muzica, ma uit la anime, citesc manga, mai vorbesc pe Facebook cu cineva, ma joc minecraft, ma uit la videoclipuri pe Youtube, mai invat japoneza online de pe Youtube si mai fac diferite chestii. In general nu ma plictisesc, atata timp cat am un laptop functional, si net, sunt in paradis 
Răspunde
Dar nu te-ai gandit vreodata ca acest "paradis" este ireal? Se afla in imaginatia ta.Nu-i nicio problema, dar faptul ca nu poti sta o perioada mai indelungata de timp fara laptop si este tot ceea ce stii e deja o problema serioasa.
Nu inteleg.Esti de treaba, inteligent, amuzant, stii si japoneza, atunci de ce n-ai avut prieteni in viata reala? Adica...cine n-ar vrea un prieten ca tine? Cum crezi ca ar fi fost viata ta daca aveai prieteni adevarati?
Răspunde
Pai am prieteni, dar nu in viata reala, doar in mediul online. De ce nu am avut prieteni in viata reala? Pai, cred ca pentru ca nimeni nu ma intelege, deocamdata dintre toate persoanele pe care le cunosc in viata reala, nimeni nu e ca mine, toti sunt diferiti. Adica eu sunt un ciudat care nu socializeaza si e prea timid, de ce ar vrea cineva sa aiba un asa prieten?
Cum ar fi viata mea daca as fi avut prieteni adevarati? Cred ca la fel, doar ca as avea mai putin timp sa fac ce imi place, pentru ca as fi afara cu acei presupusi prieteni, in rest nu s-ar fi schimbat absolut nimic. Am tot incercat sa imi fac prieteni in viata reala si sa ma integrez, ani in sir am incercat asta, si cand mi-am dat seama in sfarsit ca faceam toate astea degeaba, pentru ca nimeni nu voia sa fie prieten cu mine, ci doar ma folosesu am zis ca nu are rost sa mai incerc, si am renuntat si m-am izolat de toata lumea, si pentru ca m-am izolat, oamenilor au inceput sa nu le convina asta, si au incercat sa ma faca sa ma simt rau si sa isi bata joc de mine si sa imi faca tot felul de probleme, iar eu am inceput sa urasc oamenii pentru asta, si asa ca m-am izolat de realitate si mi-am gasit linistea in mediul virtual, unde am o oarecare protectie, pentru ca nimeni nu ma cunoaste in realitate si asa ma simt mai in siguranta, si aici imi e mai usor sa imi fac prieteni cu interese comune si imi e mai usor sa socializez din moment ce nu stau in fata persoanei respective ca sa ma vada. Multumesc pentru complimentele pe care mi le-ai facut, dar sa stii ca asa sunt doar in mediul virtual, in viata reala sunt cu totul alta persoana, daca m-ai intalni in realitate ai vedea ca nu m-ai recunoaste, pentru ca am cu totul alt comortament, ai spune ca este imposibil sa fiu eu, ai vedea ca nu sunt asa de amuzant, si nu as prea vorbi, imi e cam teama sa cunoasc oameni noi in afara de cei din mediul virtual. La un moment dat am incercat sa revin cu picioarele pe pamant si sa incerc din nou sa imi fac prieteni, si iar am vazut ca nu am reusit, si am fost ranit din nou de alte persoane, asa ca m-am refugiat definitiv in mediul virtual. Acum sunt fericit cum sunt, multi spun ca imi irosesc viata, dar eu nu sunt de acord cu ei, pana la urma e viata mea, nu a lor, e treaba mea daca mi-o irosesc, nu e ca si cum le-as irosi viata lor. Scuze ca am scris asa un roman, sper sa ai timp sa il citesti pe tot!
Nu trebuie sa iei in seama parerea celorlalti.Nu toti sunt la fel, exista si prieteni adevarati in aceasta lume.
Am avut prieteni in viata reala cat si in mediul virtual.Ca tine sunt mai fericita cu cei din mediul virtual, ei nu ma pot atinge sau rani.Dar..in sinea mea stiu ca in viata reala sunt diferiti.Ma intreb daca rad de mine cand imi vorbesc prin mesaje sau ma batjocoresc.Nu ii poti privi in fata sa iti pot da seama de adevar si doare.Nu te intrebi niciodata: "Oare daca m-ar cunoaste in viata reala ar mai vorbi cu mine?"Nu cred,nici ei nu sunt prieteni adevarati.
E viata ta,faci ce vrei.Din ceea ce ai spus semeni cu mine,mult
Sunt plictisitoare,timida, distanta, nu vorbesc mult, nu stiu sa injur sau sa fiu ca ceilalti, sunt diferita si traiesc in fata ecranului.Mereu am fost respinsa si judecata.Dar pentru comportamentul anumitor persoane nu trebuie sa-ti creezi o parere gresita despre toti.Crede-ma,daca te cunosteam in viata reala nu te-as fi ignorat.Mai degraba as crede ca tu mi-ai intoarce spatele.Toti suntem diferiti, aici, pe acest site suntem parca alti oameni, dar tu esti printre cei mai respectati de aici si este ceva.Sunt persoane carora le pasa de tine si trebuie sa fi mandru.
Eu nu sunt nimic nici in mediul virtual, nici in realitate.
Ma bucur ca mai exista persoane ca mine(nu o lua ca pe o jignire).
Mai respectat? Nu as prea crede. Am pus o data o intrebare aici ceva de genul, daca maine m-as sinucide, cator persoane le-as pasa de mine? Si nu poti sa iti dai seama cat de nepasatori sunt oamenii, si cate raspunsuri negative am primit. Nu sunt genul care sa puna la suflet tot chiar asa de usor, asta e cam singurul lucru pe care am reusit sa il schimb la mine. Cad incep sa urasc pe cineva, il/o urasc, pentru ca mi-a facut ceva grav, sau ca mi-a facut ceva pe termen lung. Nu urasc pe cineva pentru ca ma jigneste, urasc acea persoana doar daca mi-a facut ceva mai grav si repetat mai mult timo, nu doar o singura data, dar chiar si asa, nu sunt in stare sa urasc pe cineva 100%, doar undeva pe la 90%, pentru ca stiu ca exista si ceva bun in acea persoana, chiar daca nu arata asta. Faptul ca am inceput sa ma indepartez de oameni, nu e chiar o decizie, ci pur si simplu nu mai pot sa am incredere in nimeni, nu pot sa mai imi pun increderea in altii, si incerc sa ma bazez doar pe mine, pentru ca eu sunt singura persoana care nu o sa ma tradez. Ar fii si ridicol sa ma tradez singur
Indepartarea sau mai bine spus izolarea asta fata de alti oameni este mai mult ca un scut care sa ma protejeze, si se activeaza automat atunci cand intalnesc o persoana noua, pe care nu o cunosc, vorbesc cu acea persoana (daca nu sunt prea timid), rad, par fericit, dar in realitate, nu am incredere in acea persoana, pentru ca nu o cunosc, nu stiu de ceea ce este in stare sa faca. Ma port frumos cu toata lumea, si par foarte prietenos, dar incredere nu am in toti. Pe acest site am incredere doar in 2 persoane (o fata si un baiat), si ii am prieteni si pe Facebook si pe Skype, si vorbesc cu ei aproape zilnic. Ei m-au sustinut cand mi-a fost mai greu, m-au ajutat cand am avut nevoie, si mi-au fost alaturi la momentele grele, chiar daca nu au fost fizic prezenti. In acele doua persoane am incredere, si ne spunem secretele si multe alte chestii, si avem si interese comune. La un moment dat incepusem sa ma indepartez si de ei, dar nu voiam sa ii pierd, tin prea mult la ei, am incredere deplina in ei, si stiu ca nu ma vor judeca indiferent de ce as face, ei tin la mine si eu la ei. Stiu ca ei nu vor rade de mine. Nu stiu daca ma crezi, dar eu chiar tin la acei doi prieteni. Daca i-as intalni in viata reala, primul lucru pe care l-as face ar fi sa ii iau in brate, un lucru pe care eu nu prea il fac, nu imi place sa imbratisez prea mult, dar pe ei, sigur i-as imbratisa, si stiu ca si ei ar face la fel. As vrea sa ma intalnesc cu ei si in viata reala, dar momentan ne intelegem bine prin mesaje, si stim si cum aratam, si unei persoane ii stiu si vocea. Nu stiu daca, crezi tot ce am spus, dar asta am simtit ca trebuie sa spun!
As putea sa spun ca iubesc acele doua persoane, le ador personalitatea si sinceritatea, si le multumesc pentru sprijinul pe care mi l-au acordat si pentru ca au avut rabdarea sa ma cunoasca si sa ma accepte asa dificil cum sunt.
Din intrebarea aceea trebuie ca ai primit si raspunsuri pozitive, presupun ca a fost cineva care a spus "Da, mi-ar pasa".
E bine ca n-ai incredere in toata lumea. Oamenii distrug tot ce ating fara sa le pese...
Te cred si inteleg. Poate a fost nevoie de timp ca prietenii tai sa iti castige increderea, dar e bine ca acum ai nu una, ci doua persoane carora le pasa si tin la tine. Distanta nu e asa importanta.Veti ajunge curand sa va cunoasteti in viata reala si sa aveti parte de multe experiente impreuna.Greu in ziua de azi sa ma gasesti oameni care sa te accepte asa cum esti si sa tina legatura cu tine.Ai avut noroc si din partea mea chiar meriti.Eu te respect, fie ca crezi sau nu.
Continua sa faci ce-ti place si fi alaturi de prietenii tai cat mai mult timp posibil, viata trece prea repede sa poata fi traita
Multumesc mult pentru sfaturi, apreciez, si ma bucur ca mai exista persoane ca tine in lumea asta (compliment) 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Utilizez tehnologia, de prin 2004.
Prima data am avut un PC slabut, imi era de ajuns, dupa am dat de internet prin 2008 parca, cu PC nou, si de acolo a inceput tot.
Nu ma domina, si nici nu sunt dependent. Ok, mai dau un scroll pe zi pe Facebook, ma mai uit la storyuri pe snapp, pun si eu o poza cateodata pe zi pe snapp, pe Facebook n-am pus o poza de un an cred.
Insa, cel mai mult ma dispera restul persoanelor. Pe whatsapp, messenger poti vorbi cu ei peste 2 ore fara nici o problema, iar cand ma vad cu ei tac din gura si nu spun nimic.
Fara nici o suparare dar nu am ce face cu persoanele de genul, tehnologia ii domina pe aceea care pun 3-4 poze pe zi pe retelele sociale, cand esti cu ele la o cafea sau la un suc si nu ai ce vorbi cu ele, pentru ca din doua in doua minute fac poze sau vorbesc prin mesaje.
Sunt folositoare,nu cred ca ma domina, sunt perioade când nu intru deloc pe laptop si telefonul il folosesc numai sa sun si sa trimit mesaje, intru pe ele mai mult când ma plictisesc si sunt singur, nu consider ca am ajuns o persoana lipsita de viata atata timp cat ceea mai mare parte a zilie o petrec afara, eu cred ca sunt destul de realist.
Eu cred ca totul ține de perspectiva fiecărui om! Unii pot fi obsedați dar alții pot să intre regulat! Cred că în unele momente tehnologia poate folosii la multe lucruri (chiar şi în diferite domenii), dar poate dezavantaja în unele momente! Dar am mai spus..Totul ține de perspectivă! Şi deja cred că tehnologia este folosită de toți dar nu domină!
Sunt perfect de acord cu tine.Dar sunt momente in care simt ca tehnologia a inceput sa domine o parte din populatia lumii.Sunt persoane care nu isi pot imagina viata fara telefon(Facebook, sms-uri, selfie-uri etc) si devin dependenti.Stiu multe persoane de genul asta.Toti o folosim si ma bucur ca majoritatea am ramas normali, nu ne lasam condusi de ea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
