astazi vreau sa va cer parerea legat de ceva foarte important.Copilaria din ziua de azi.

Sunt mandra ca fac parte din generatia "1990-1999", desi am doar 13 ani ma mandresc cu o copilarie foarte fericita.

O sa incep cu inceputul.Copilaria mea a fost una impartita in trei etape:

Etapa 1: Cand aveam intre 1-6 ani, eu nu stiam altceva decat joaca Cand ma trezeam dimineata si nu plecam la gradinita fara ursuletul meu preferat, cand ma intalneam cu colegii si singura intrebare pe care le-o puneam era "Vrei sa te joci cu mine?". Asteptam cu nerabdare sa merg dupa gradinita la magazin cu mama sa imi cumpere bomboane sau acadele si sa ajung acasa sa imi intind pungile pline cu jucarele si seturi in pat si ma uit la desene (Curaj catelul cel fricos si Dexter erau preferatele mele).Imi amintesc la 5-6 ani cand am primit prima mea papusa Barbie care isi desfacea mainile Cand de Craciun si de ziua mea invitam toti prietenii, vecinii si verisorii la petreceri si cand ma jucam baba. oarba cu mama si tata.Cand nu imi pasa cu ce ma imbrac sau ce fel arat. important era sa ma joc.Nu imi imaginez ceva mai perfect de atat.

Etapa 2: Cand aveam 6-10 ani, am avut primul meu calculator...Dar nu ca acum, cu toate prostiile. Cand intram pe calculator, imediat cautam Paintul sa desenez ce imi trecea prin minte.Mai tarziu am descoperit internetul. Tot felul de site-uri cu joculete.Dar nu eram obsedata, stateam maxim 2 ore, dupa care ma intorceam la jucarii, reviste Barbie sau Pipo si neuitatele desene animate, care acum devenisera H2o.Dar nu numai atat, cand nu aveam teme ieseam cu colegele afara, in parc sau la tara! Cand iubeam sa merg in picioarele goale si sa inting cu painea in ouale prajite facute de bunica mea.

Etapa 3: De aici totul a luat sfarsit.Generatia 11-13 ani si ce mai urmeaza, a fost contaminata de Messenger, Hi5, Facebook, Twitter, YouTube...intre 5 si 7 ore pe net, net, net TV? Mtv, Disney Channel. Fara iesit afara, mananc numai Kubeti, Chipsuri...

Dar totusi ce am trait eu nu e nici pe departe ceea ce traiesc copii din generatia 2000 pana in prezent.

Copiii nu stiu ce-i aia lapte gros, sotron...Ei au atatea jucarii, carti si nu le pasa. Ei stau numai pe internet. Injura cu p..., tipa la parinti cand nu le cumpara nu stiu ce jucarie de 2 milioane. In loc sa vrea o punga de napolitane, vor ca parintii sa cumpere masini, Ipaduri, Ipoduri, Iphoane sau ce or mai fi.

Cred ca am scris cam mult, dar vreau sa stiu si parerea voastra despre lucrurile astea... Astept raspunsuri si cred ca o sa fie multe.

Vai,tu,dar ce diferenta e intre '99 si 2000. Logica mielului, Nightmare, sa nu fie cu suparare.Generatia '90-'99 e prea mare, trebuie sparta in doua.

Eu zic asa.Pentru cei nascuti mai tarziu de 1997 e apocalipsa curata.Cam pana aici se intinde trairea unei copilarii adevarate, originale, si nu una denaturata de tot felul de tampenii, desi as tinde sa spun '95, dar pana si anul asta e mult.Cei ce in 2000 aveau 7 ani, au fost cam ultimii care au trait o copilarie paradisiaca, ideatica, in proportie de 100%. Dupa s-a imputit rau de tot treaba.Cred ca sunt in masura sa vorbesc, mai ales ca jinduiesc la vremurile trecute, fiind nascut in '95, care e cam sacrificiu.In era '80, pana in 2000, copiii aveau parte de o copilarie minunata, nu ca cea de acum.

Lucrurile s-au distrus, presupun, din cauza calculatoarelor.Multi draci au calculatoare de la 4, 5 ani.Normal,progresu',alea-alea,da' eu zic ca demonizeaza calculatoarele detinute de copii care nu-s mai grei decat CPU-ul calculatorului.Ce e nascut dupa '97, cum am zis mai sus, e foarte pasibil de a fi nocivizat.Gandeste-te ca astia aveau 10 ani in 2007, cand era in floare goana dupa calculatoare cat mai multe, internet cat mai mult, a inceput sa isi intinda grav tentaculele HI5-ul,Netlog-ul,au inceput sa descopere din ce in ce mai multi pornografie internetica din ce in ce mai densa...a venit Apocalipsa.

Oi fi eu prea boem si nostalgic in privinta copilariei, dar oricine a copilarit in decada '90 si in primii 3-4 ani din 2000 intelege ce vreau sa spun.Tot ce ne ramane e sa privim spre zarile diafane ale acelor vremuri,inc-o reminiscenta,inc-o analogie,povesti in ritm sublim, vorba Dragonului. Daca jinduim foarte tare la acele vremuri, merge si o lacrima, nu fortata, ci spontana.As putea spune un RIP, da' nu cred ca ar fi o urare prea sincera, vremurile acelea cumva traiesc.La dracu, m-am tripat pe copilarie si nostalgie!

Cred ca melodia asta epitomizeaza absolut tot ce trebuie, e sublima in intreaga sa alcatuire.Hai c-o lacrima, copii!

http://www.youtube.com/watch?v=eBhQp_h_8hU

Hei! Nu pot sa zic decat ca te aprob in totalitate. Eu am 15 ani insa am avut parte de toate bucuriile adevarate ale copilariei. Desi in casa mea a fost calculator de cand m-am nascut, am facut cunostiinta cu el tarziu. In schimb nu am sa uit primul joc pe televizor, pe la 4 ani. Ma jucam Mario, dar nu mult ca ma plictiseam. Nu imi pasa deloc cum arat, eram ca un baietoi(sunt fata) si ma jucam, bateam, certam si impacam cu copiii mereu. Pe la 6 ani sa zicem ca s-au cam schimbat lucrurile. Pana atunci bona imi facea toate poftele, eu nemergand la gradinita si tata cand se intorcea din calatorii imi aducea lucruri ce in tara nu se gaseau. La 6 ani am plecat in SUA. Oameni noi, prieteni noi, limba noua, bunici noi, "mama noua". Totul era diferit insa placut. Era cald mereu si chiar daca engleza vorbeam extrem de putin, toti copiii de pe strada erau la ora 9, vara in fata casei noastre. Era frumos. Jucam sotron, saream coarda, bicicleta, role, papusi si toate cele insa aparusera si jocurile video. Faceam schimb intre noi si ne bateam pe ele. Asa am intalnit eu sa zicem tehnologia fara fir dar odata ce era cald afara, plecam dimineata si veneam seara insa aratam ca "venita de la mina". Apoi, pe la 8 ani am revenit din nou in Romania. Era diferit. Ajunsesera si aici laptopurile mai bune si multi copii faceau ceea ce faceam eu in SUA. Ma plictisisem si vroiam sa ies afara cu prietenii insa erau ocupati sa vada nu stiu ce film, nu stiu ce joc si asa insa pe de alta parte, acest lucru m-a imprietenit cu cartea, cu placerea de a compune si cu muzica. Daca imi pica fisa, eu inca mai ascult muzica pe caseta sau imi scot jocul pe televizor de la naftalina si ma joc. Aceste lucruri ma duc din nou in copilarie. Intr-adevar, copiii din ziua de azi se joaca mai mult pe calculator si asta pentru ca parintii le permit. Am un frate nascut in 2005 insa nu sta mai mult de jumatate de ora pe laptop si nici prea mult la TV, in schimb iesim cu cainii la plimbare, mergem cu rolele sau cu bicicletele in parc, face inot si gimnastica si merge la prieteni sau vin prietenii la el de cate ori avem ocazia. Trebuie sa isi traiasca copilaria, sa se conecteze cu natura, cu oamenii si cu toate celalalte, nu sa isi aminteasca cate masini a furat in GTA cand avea 6 ani. Trebuie sa nu ii fie frica de insecte, sa se joace cu ele, sa nu ii displaca sa iasa afara, etc.

Stii cum e: Fiecare generatie de dupa noi e proasta, fiecare generatie de inaintea noastra e invechita...

Peste 20 ani, astia de care zici tu acum o sa povesteasca "Pe timpu' meu, stateam numai pe Facebook"

Asculta-l pe Cretzu, probabil iti va placea.

Oricum, nu stiu ce astepti de la noi.Asta e adevarul, generatiile '90-99' au fost cele mai reusite.Cei mai batrani au fost intemnitati de regimul comunist, deci nu e de mirare.Cat despre generatiile noi... cineva trebuie sa distruga si pamantul asta odata si odata... Apocalipsa va veni dupa ce retardatii astia vor pune mana pe arme nucleare ^^

Si eu cred la fel generatile celelate au fost cat se poate se superbe..ma jucam afara toata ziua ..plagem dupa ce mancam ca nu ma lasa mama afara` zice sa stau putin in pat sa se linisteasca mamcarea dar e nu eu plan geam..ca vreau afara. am avut o capilarie superba ..as da orice sa intorc timpu inapoi ..sa fie timpu cum era odata, dar se pare ca nu se poate.

Mie mi se pare ca copii nascuti din 2000 in sus sunt tare retardati. o mare contributie o au desenele animate.

Ai foare, chiar foarte mare dreptate!
Exact asa eram si eu! si multi altii!

Foarte frumos scris, si eu ma uit inca la Dexter, si cat imi placea H2O ...sa-ti zic ca acum cand privesc trecutul nici nu ma mai recunosc (poate nici tu nu te mai recunosti) era o alta viata, in care lumea nu era atat de supeficiala, in care aspectul nu conta atat de mult


o lume in care cuvatul "prietenie" insemna ceva (sensul lui s-a denaturat odata cu facebook-ul si alte retele, unde ai la prieteni oameni cu care nu vorbesti deloc, si multi ii tin doar pentru ca lumea sa vada ca ai si ca esti cunoscut/a)

era o alta lume in care o relatie de dragoste se numara in luni nu in cateva saptamani cum se intampla in zilele de azi (cunosc cazuri)

Jocuri simple precum pase cu mingea, atinsea, tatra tara! vrem ostasi! ciocolata sau coarda sunt starine multora de 8+ ani caraora li se par prea copilaroase si prefera un Cs, Metin etc. si isi mai si activeaza cont premium pe banii parintilor,

multi vor sa creasca mai repede, sa arate ca niste oameni maturi (in cazul baietilor sa aiba par pe fata, muschi, in cazul fetelor sa aiba sanii, sau sa se dea cu machiaj) sa fie tratati ca niste oameni maturi, insa ceea ce ar trebui sa faca este sa se bucure de copilarie,

pentru ca poti sa stai 3 ore si ceva pe internet oricand vrei, computerul este acolo mereu insa nu poti sa-ti retraiesti copilaria pentru ca ea nu asteapta pe nimeni, ea merita traita nu irosita.

Stai sa vezi ca asta nu e tot
Se prezice ca in viitor o sa avem ochelari si lentile de contact care o sa functioneze ca niste ecrane pozitionate pe ochi
Asta e viitorul nu ai ce sa-i faci
In curand o sa renuntam la corpurile astea organice

Un iepuras alb de plus pe nume Rose, pe care l-am primit de la nasa mea din America.

Timpurile s-au schimbat, toţi scriu cum era, cine şi ce făcea. Da oare timpurile s-au schimbat? sau noi am schimbat timpurile?
pff... Cine ne împiedică să învăţăm copii să se distreze ca în trecut? Cine ne împiedică să ieşim, sau cine ne lipeşte de PC? fiecare an merge spre o dezvoltaţie, uneori plăcută şi deseori inverslul.
Peste un deceniu cineva va scrii de pe PC'ul său touchscreen pe un blog asemănător "Oare cum erau anii 2010~?" şi se va răspunde cu o nostalgie asemănătoare.