| Agelina a întrebat:

Oaptea se asternea peste satul adormit ca o cortina grea si intunecata.Doar latratul indepartat al cainilor mai tulbura linistea deplina a noptii racoroase de vara. Tot satul amortise sub lasarea noptii.
Intr-o casa modesta de la marginea satului era o admosfera vesela si familiala. Mike impreuna cu bunicii sai depanau amintiri, povesteau, radeau si priveau la televizor.
Mike era un baiat de 14 ani care, in fiecare vacanta de vara venea la tara, la bunicii lui. Iubea foarte mult acel loc si se simtea bine in fiecare vacanta petrecuta acolo. Nu avea prieteni cu care sa-si petreaca timpul, doar statea cu bunicii lui si ii ajuta la treburile din gospodarie.
Acea seara era una aparent obisnuita pentru el, cu aceleasi activitati desfasurate.
-Bunico, sti cumva unde este telefonul meu?
Mike nu putea renunta, oriunde se afla, la obiectele lui personale carora le purta o grija exagerata, acestea fiind telefonul, mp3-ul si hainele lui.
-Cred ca l-am vazut pe masuta de afara, ii raspunde bunica lui. Daca vrei, ma duc sa ti-l aduc eu.
Mike tinea foarte mult la bunicii lui, la fel de mult ca si la parintii sai, si era intotdeauna dispus sa-i scuteasca de orice efort, oricat de mic ar fi fost acesta.
-Nu e nevoie, ma duc eu, raspunse hotarat Mike.
Iesi afara. Luna palida isi facuse aparitia pe cerul negru ca smoala alaturi de cateva stele sclipitoare. Mike inainta pe aleea ingusta, ajunse la masuta si isi recupera telefonul. Il privi ca dupa o lunga absenta si isi verifica apelurile. Cineva il sunase, cineva cu un numar necunoscut, la ora 22 :30. Ramase cateva clipe, intrebandu-se cine ar putea fi, apoi se intoarse in casa.
-M-am intors! Ai avut dreptate, era chiar acolo.
-Ma bucur ca l-ai gasit; acum, eu si bunicul mergem sa dormim, se face cam tarziu. Tu poti sa mai ramai la TV cat vrei.
-Nu, ma voi culca si eu, sunt cam obosit...
-Bine. Daca ai nevoie de ceva, sti unde ne gasesti- in odaia noastra, ca de obicei, ii readuse aminte bunicul sau, care voia doar ca singurul lui nepot sa aiba tot ce-i trebuie cat locuia la ei.
Dupa plecarea bunicilor, Mike isi facu patul, stinse televizorul, dar isi dadu seama ca isi uitase pijamalele in camera bunicilor. Se duse incet, fara sa faca zgomot, pana in odaia acestora. Deschise usa incet, dar aceasta scoase un scartait prelung si sinistru, pe care nu-l mai facuse pana acum. Aprinse lumina, stiind ca bunicii lui or sa se trezeasca din cauza ei, dar neavand alta cale de a-si cauta pijamalele. Dar, uimit, constata ca bunicii lui nu se aflau acolo. Incercand sa se calmeze, porni in cautarea lor afara.
Strabatu holul lung si intunecat pana la iesirea din casa. Iesi afara. Noaptea parea mai intunecata ca niciodata. Luna plina se zarea printre norii rupti si rataciti, facand admosfera de afara lugubra, ca cea dintr-un cimitir.
-Bunico...esti aici?
Niciun raspuns. Linistea deplina a noptii domnea peste tot satul. Acum, si latratul indepartat al cainilor, si cantecul greierilor incetasera. Totul parea mort sub stapanirea noptii.
Dezdanajduit, Mike se hotari sa se intoarca in patul lui, sperand ca bunicii lui vor aparea pana la urma.
Ajungand in camera, gasi televizorul pornit. Stia sigur ca l-a oprit, dar ignora asta, il inchise si se puse in pat. Incerca sa adoarma, dar o bataie in geam il trezi brusc. Se ridica in fuga, arunca o privire pe geamul intre-deschis, dar nu era nimeni. Mike isi dadu seama ca ceva se intampla. Se uita la ceas-11 :15. Se aseza pe pat, incercand sa faca o legatura intre toate cele intamplate. Apoi, fara sa faca vreo miscare, telefonul lui cazu de pe noptiera, ca si cum ar fi fost aruncat de cineva. Geamurile se deschisera, trantindu-se de pereti, iar un are rece patrunse in camera.
Mike fugi speriat, nestiind unde avea sa se opreasca, pana ajunse langa poarta. Din scorbura marului de langa poarta iesi cu aripile desfacute o bufnita, care se invartea neincetat in jurul lui, ametindu-l.
O lua apoi la fuga spre sosea, bufnita urmarindu-l pana acolo, apoi zburind in inaltul cerului.
Pe drum nu era nimeni. Linistea deplina a noptii il tulbura pe Mike, nestiind unde sa se duca sau ce sa faca. Mergand inapoi spre casa, incet si inspaimantat, prin fata ii trecu o persoana ciudata, cu o pelerina neagra, care-l privea fix in ochi. Inlemnit de frica, Mike se opri, asteptand sa treaca acea inspaimantatoare persoana si cele ce vor urma.
Ciudata aratare cu pelerina neagra disparu, la fel de brusc cum aparuse, lasand niste urme rosiatice pe asfalt, in locul unde isi facuse aparitia. Mike se uita mai atent la acele urme, dar observa cu uimire ca era de fapt un mesaj. In lumina slaba a lunii citi urmatoarele : M, 1998. Nu avea nicio idee in legatura cu sensul acestora, dar stia ca ceva foarte rau si ciudat se petrecea.
Isi continua ingandurat drumul spre casa, neputand sa-si dea seama de ce se intampla toate acele lucruri. Tot ce mai spera era ca bunicii lui sa se fi intors acasa.
Ajunse. La poarta il intampina un bilet, dar nu unul obisnuit : era scris pe o bucata de hartie ingalbenita parca de vreme, cu litere inclinate si mari, care parea a fi scris in graba. Mike lua biletul si descifra cu greu scrierea de pe el : Moartea este tot ce va doresc. Nu veti fi crutati, cu totii veti veni la mine. Semnat, M.
Mike se tot gandi cine ar putea sa fie aceasta furioasa persoana care-i uraste atat de mult, dar in zadar. Deschise poarta. Inaintand pe carare, cuprins de spaima, o voce malefica il striga, facandu-l sa se opreasca din mers si, uitandu-se in toate partile, striga :
-Cine esti? Ce vrei de la noi?
Dar nu primi niciun raspuns. Fugi in camera bunicilor, acestia nefiind nici de data aceasta acolo. Se duse in camera lui, hotarat sa-si sune parintii si sa le spuna ce se intampla acolo.
Lua telefonul de jos si suna. Sperand ca mama lui va raspunde, caci pe ea o suna mai intai, lumina din camera se stinse, iar telefonul lui Mike se inchise.
Se aseza jos, inchise ochii, sperand ca se va termina acest groaznic cosmar.
Intunericul dura doar cateva secunde, timp in care Mike credea ca totul va reveni la normal. Lumina se aprinse din nou, pentru ca acesta sa poata citi urmatorul mesaj scris cu sange pe peretele din fata sa : 2/3 Nu vei scapa asa usor. Semnat, M.
Mike nu fusese niciodata mai ingrozit decat acum. Incerca sa-si deschida telefonul, dar degeaba.
Din nou, acea ciudata persoana cu pelerina neagra de mai devreme isi facu aparitia langa peretele pe care era scris ultimul mesaj.
-Cine esti? intreba Mike speriat, sperand ca de data asta va obtine un raspuns.
Aratarea urla inspaimantator, plutind deasupra patului, si incepu sa vorbeasca :
-Asta cautai? il intreba, aratandu-i pijamaua acestuia, pe care o cautase mai devreme.
-Da-mi-o inapoi! tipa revoltat si tot o data ingrozit Mike. Ce ai facut cu bunicii mei?
-Razbunarea mea de mult asteptata a inceput! Am asteptat 10 ani noaptea asta! urla misterioasa aratare, ridicandu-si bratele scheletice in sus, spre tavan, apoi razand malefic.
-Ce vrei? o mai intreba inca o data Mike.
-Sunt pe cale de a obtine ceea ce vreau! Nimic nu ma va putea opri!
Dupa aceasta replica facu o miscare din mana, iar de sub pat incepura sa iasa o multime de gandaci mari si negri, care se indreptau spre Mike.
Acesta se urca repede pe fotoliul din colt, neavand alt loc unde se putea feri de acei gandaci.
Gandacii se urcau cu repeziciune pe fotoliu, amenintatori.
In acest timp, Mike cauta ceva cu care sa se apere. Cauta in buzunarele pantalonilor. Nu avea nimic folositor. Scoase de acolo un lant de argint, pe care-l avea de la bunica lui.
La vederea acestui banal obiect, ciudata aratare scoase un strigat de spaima si iesi in fuga pe fereastra deschisa, in noapte.
Surprins de reactia ei, Mike privi o clipa acel lant de argint, apoi se dadu jos de pe fotoliu si se uita pe fereastra. Aratarea fugise departe.
Mike incerca sa-si dea seama cine ar fi putut sa fie. Nu gasi niciun raspuns. Se gandi sa arunce o privire in sertarul unde bunicii lui pastrau acte foarte vechi.
Deschise sertarul. Inauntru erau o multime de acte scrise pe hartii vechi si prafuite, unele dintre ele chiar rupte. Se uita la primul. Era un act al casei, care spunea ca acea casa fusese vanduta in anul 1998 bunicilor lui de catre strabunica din partea bunicii sale, Matilda. Constata ca anul si initiala sunt aceleasi pe care le gasise in mesaje.
Isi aminti ca atunci cand bunica lui ii daduse acel lant de argint ii spuse ca il are de la strabunica acestuia, care voia sa scape de el dintr-un motiv necunoscut. Probabil de aceea fugise cand il vazuse.
Mai scotoci prin sertar si gasi niste scrisori de la strabunica lui adresate bunicii, in care spunea ca isi vrea casa inapoi, fiindca acum ea nu mai are unde sa locuiasca deoarece fusese pacalita de sora ei, care ii promisese ca o sa locuiasca la ea dupa vanzarea casei. Ii promisese bunicii lui Mike ca la 10 ani dupa ce va muri, va veni sa ii omoare si sa-si ia casa inapoi.
In sertar, Mike mai gasi si actul de deces al strabunicii lui in care scria ca murise la data de 22 iulie 1998, ora 22 :30. Era exact ora la care incepuse totul, ora la care primise acel apel cu numar necunoscut.
Acum, totul avea sens. Mike intelesese ca, daca nu o alunga neintentionat cu acel lant de argint, strabunica lui avea sa-l ia si pe el.
Totul revenise la normal acum, dar bunicii lui Mike nu aveau sa mai revina niciodata. Ce parere aveti?big grin

4 răspunsuri:
Apache
| Apache a răspuns:

Incredibil.fascinant!
mi-a schimbat viata!
*sarcasm*
btw : vezi ca iti lipseste un N la inceput!
copy paste-ul asta...

| Nysha a răspuns:

Excelenta povestea m-au cuprins fiorii este o poveste uimitoare

| SangJin a răspuns:

Patetic. Total previzibil. Gresit gramatical pe alocuri. Ai uitat-sau autorul briliant a uitat- sa spui cum a scapat de insecte.

Bafta.

| Cumica a răspuns:

Superrrrlove struck