Salutare. Nu stiu ce sa fac in perioada asta de holera. O parte din mine ar vrea sa duca viata la fel ca inainte, printre oameni si fara restrictii.
Dar alta parte ar vrea fiu un cetatean responsabil, sa fac tot posibilul ca sa nu il iau si sa nu il dau altora.
Ma plictisesc in casa si nu stiu ce sa fac.
Nici sa mananc peste masura nu mai pot, ca raman apoi fara mancare si in magazine rafturile sunt goale... si daca ma duc si imi pun masca se uita toti la mine ca la ciumati.
Nici sa fac curat nu mi-e aminte, ca oricum nu mai vine nimeni in vizita.
In presa numai despre virusi si apocalipsa.
Nici sa dorm toata ziua nu pot.
Voi cu ce va mai treceti timpul?

Asa gandesc si eu. Sunt curios daca perioada asta de izolare o sa duca pentru multi la o "trezire", la demisii de la locul de munca, la schimbarea stilului de viata, la revalorizarea trecutului, vietii.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mi se pare cam aiurea ce zici aici. Nu-ti impune nimeni programul, tu alegi sa mergi la munca, la facultate, etc. Si chiar daca nu mergi la astea, poate mergi la sala, la mall, la diverse cursuri la care te inscrii de buna voie si nesilit de nimeni, la biblioteca, etc. Spre exemplu, eu imi fac singura programul de munca si pot sa lucrez de unde vreau, iar cu scoala si facultatea am terminat. Deci se presupune ca am "fraiele in mana" de mult, dar nu am stat niciodata in casa mai mult de 2 zile consecutive, deci logic ca nu sunt fericita sa o fac nici acum si cred ca asta e situatia multora. Nu e problema ca nu le mai fac altii programul, ci ca sunt foarte limitati din punct de vedere al activitatilor stand in casa.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cand un om alege sa mearga la munca, la majoritatea locurilor de munca, angajatorul ii impune programul. Nu toti romanii sunt "freelensări". Li se impune un intreg sistem organizational la care sa adere si un set de activitati pe care trebuie sa le faca. La scoala si la facultate la fel. Li se impune un program studentilor. Si un anumit sistem la care sa adere. Si cam asta e mare parte a activitatilor pe care le face un om obisnuit. Iar din cauza rutinei, ajunge sa se asocieze inevitabil sistemelor din care face parte. Asteapta sa i se spuna ce are de facut, unde sa mearga si la cat sa mearga. Functioneaza pe pilot automat, conform programului creat de societate. Apoi, in situatii de-astea, cand e lasat singur, descopera ca are probleme de adaptare la propria viata, sistemele scoala sau munca sau distractii obisnuite cu semenii dispărând pentru un timp. Sunt lasati ei cu ei insisi sa decida ce sa faca. Si multi se impotmolesc la faza asta. Mai ales daca nu s-au gandit la ceea ce ar trebui sa faca cu timpul lor pana atunci prea serios.

Mai mult decat atat, tie se pare aiurea sa auzi de "handicapul de adaptare la propria viata", deoarece tu deja ti-ai luat viata in propriile fraie, cum ai spus si deja iti faci singura programul, fiind printre destul de putinii romani care au mai multa flexibilitate de alegere asupra propriului program de activitati. Tu te afli deja la pasii urmatori.

Insa comentariul meu este complet pertinent pentru cineva care se afla la inceput de drum. Este pertinent pentru descrierea unui om care inca nu stie ce sa faca cu timpul sau. Care inca nu si-a planuit ziua, saptamana, luna, anul, viata asa de bine inca.

Este un imbold pentru acestia de a incepe de undeva. Intai te decizi ce faci cu timpul tau. Apoi mergi la biblioteca, sala etc. Intai planurile, apoi actiunile propriu-zise. Dar daca omul nici nu isi planuieste programul macar? Asta ziceam eu.
Intai sa decida ce vrea sa faca cu timpul, apoi vede el ce face si unde se duce. Intai sa-si adapteze timpul la propriile obiective.

Răspunde

Raportează

Evaluează