| RB26DETT a întrebat:

Sunt antisocial, poate mai bine zis introvertit ori ambele combinate, sunt un om care si-a trait viata mai mult in 'pestera', obisnuiam sa stau pe afara, sa socializez in perioada adolescentei dar cu timpul m-am retras, parca nu-mi mai plac oamenii asa mult. Help?! Fara raspunsuri gen 'du-te la psiholog'.

6 răspunsuri:
| RAY a răspuns:

Fi calm e ceva normal,bun venit in comunitatea noastra, invata din sfaturile care le dai la alti si din propile greseli, sfaturile nu ajuta daca omul nu face nimic, poate asa esti tu de fel, de ce sa fi un fals

| PumpkinDoll a răspuns:

Si care-i marea problema daca esti antisocial atata timp cat iti vezi de treaba si ai norocul sa nu te deranjeze nimeni? Oricum cei mai multi oameni sunt niste jeguri imputite si cand mai era un concert ceva in club si ma intrebau si pe mine prietenii daca ma duc trebuia mereu sa gasesc scuze tampite precum ''nu ma lasa mama ca nu stiu ce am facut'' cand de fapt ai mei n-aveau nici o treaba cu asta si nu ma duceam din anumite motive

| iamprettybored a răspuns:

Ce fel de "Help" am putea noi să îți dăm dacă nu te cunoaștem?
Ai doar două opțiuni: 1. Să vorbesti cu o persoană apropiată care te poate înțelege și ajuta, sau 2. Să mergi la un terapeut care chiar te poate ajuta.
Problema pentru care vrei ajutor nu o înțeleg. Este faptul că ești antisocial? Vrei ajutor ca să nu mai fii așa? Dacă da, atunci de ce nu accepți ajutorul unui specialist, care este mult mai competent decât noi în a te ajuta?

| Rorry a răspuns:

Cred ca esti inconjurat de oameni care au un nivel de inteligenta mult mai mic decat al tau, de aceea te plictisesc si uneori ti se par stupide actiunile lor. cauta sa cunosti oameni care au alte interese, pasiuni, etc. decat sa mearga in cluburi, sa se imbete si sa asculte manele. cand vei gasi oamenii potrivti, toate celelalte probleme vor disparea.

| Zeenya a răspuns:

Si eu am trecut prin aceias problema, dar am fost la o sedinta de psihoterapie, dar nu am rezolvat nimic ( eu am anxietate & depresie. nu stiu in cazul tau) Incerca sa gasesti problema. De ce nu mai iesi? Ce te-a facut sa ajungi asa? Te-au dezamagit/suparat/enervat/ descurajat oamenii? Sau poate te-ai schimbat in gandire asupra vietii si nu te mai vezi prin subiectele prieteniile? Iti este frica de oameni( nu in sensul violentei fizice), ci in cazul unui moment jenant in care te-ar putea pune cei din jur? Nu stiu ce sfat sa-ti dau. Nu stiu ce s-a intamplat cu tine, dar cred ca ai avut un moment/situatie in care poate ai avut incredere sau iubit pe cineva si te-a ranit. Incerca sa cunosti oameni noi prin intermediul unei activitati. Gen:muzica/dans/teatru/fotbal a.s.m.d. O excursie cu vechii prieteni la mare/munte. Incerca sa vezi si partea buna si frumoasa a vieti. Daca nu poti sa comunici face to face cu oamenii, incerca pentru inceput sa-ti faci prieteni virtuali si asa iti poti "exersa" comunicarea si a vedea ce subiecte poti aborda. E abrupt la incep sa te faci placut, dar poti sa ajungi mai usor la capat dupa ce treci de piedici. Sper ca te-am ajutat cat de cat

| RB26DETT explică (pentru Zeenya):

Am prieteni, mai iesim odata la mult timp, nu stiu, am total alte gusturi fata de 99% din oamenii pe care-i cunosc, nu gasesc oameni pe aceeasi lungime de unda ca mine, majoritatea au alta mentalitate, alte pasiuni, alte viziuni, nu stiu cum sa zic mai bine, nu prea am ce discuta cu ei, asta e problema, da, am suferit la un momentdat dar si inainte eram la fel de introvertit si aveam o latura antisociala. Nu gasesc oameni pe aceeasi lungime de unda cu mine, unii ma vad plictisitor, altii de pe alta planeta, gen, ok, ies cu oamenii afara, incep aia sa discute despre femei, trece una toti belesc ochii dupa ea, incep sa discute despre cat de tare s-au spart la ultima petrecere, 'hai ba si tu cu noi in club' si mie nu-mi place tipul asta de comportament, modul asta de a percepe viata, de a-mi consuma timpul liber, n-am fost niciodata in cluburi, nu-mi plac de nicio culoare, nici la petreceri nu prea-mi place sa merg, ce fac oamenii la petrecere? Pun manele, beau pana ajung sub masa si a 2-a zi mahmureala de zici ca i-a lovit trenul, daca nu e asa inseamna ca nu te-ai distrat, ok. recunosc, si eu m-am dus la cateva petreceri, muzica de petrecere este anarhie pentru urechile mele, da, am baut, a 2-a zi am fost mahmur, bun, 'super tare'...
Am momente cand nu am chef de oameni, mai tot timpul urasc sa vorbesc la telefon, prefer mesajele...
Altceva ce pot sa mai zic, cand sunt cu mai multi oameni imi ascund latura introvertita dar ma enerveaza ca nu sunt adevaratul eu cand ma prefac ca totul e 'roz' si adevaratul eu ar fi preferat sa iasa cu masina la o plimbare pe la 4 dimineata in loc ca la ora aia sa iasa spart din vreun club sau bar.
O singura data am fost la o bere cu baietii, culmea, eram cu masina deci n-am baut bere cu alcool...
Oamenii pe care-i cunosc au standarde mult prea basic, sa zic asa, nu gasesc pe cineva cu care sa discut, cateodata ma simt rau cand ma gandesc ca-s singur si nu prea am prieteni dar in mare parte a timpului imi convine si chiar imi place ideea, am libertatea de a face orice vreau fara sa supar pe nimeni, obisnuiam sa fac plimbari cu masina pe timp de noapte, nu-i trafic, semafoarele sunt mai toate pe galben intermitent, super, cateodata mai luam pe cineva cu mine, un prieten bun, sa zic asa dar care e total diferit fata de mine, nu pot sa spun ca nu ma inteleg cu el dar suntem pe alte 'frecvente' si el cu 'vrabiile' lui, eu cu ale mele, cand il luam si pe el cu masina nu ma simteam bine, era oarecum naspa, intr-un fel era fain dar era naspa overall, nu apucam sa ma bucur de plimbare, pana intr-un moment cand nu i-am mai zis nimic si am inceput sa ies singur cu masina si de atunci la fiecare plimbare parca ma simt altceva, sunt unul cu masina, armonie perfecta, pe muzica potrivita, ma simt in al 9-lea cer, niciun om nu ma poate face sa ma simt mai bine decat o poate face masina mea la ora care trebuie pe muzica potrivita. Suna ciudat, asa-i? Dar cam asa este viata mea, mai bine ma inteleg cu lucrurile materiale sau animalele, nu-mi prea plac oamenii din jurul meu si nu ma pot distra alaturi de ei. Ne intelegem bine, toate bune si frumoase dar eu nu ma simt bine in preajma oamenilor, ma simt un fel de intrus cu toate ca ne respectam reciproc si nu facem glume proaste sau ne facem de ras in public sau alte prostii, suntem civilizati dar eu sunt prea diferit, sunt ciudat, parca ma simt in plus.
La capitolul relatii sunt praf, am avut una ce m-a distrus total, era exact ceea ce cautam, era perfecta, ne potriveam de minune unul cu celalalt dar distanta si-a spus cuvantul, de atunci nu m-a mai interesat sa-mi fac o prietena, intr-un fel simt lipsa si nevoia dar parca tot nu vreau sa-mi fac, nu mai gasesc ce am avut si in viata mereu am facut upgrade, niciodata downgrade, n-as putea trece de la un lucru bun la unul mai putin bun, toate fetele pe care le cunosc sunt cu mult sub ce am avut... unele au dat semne, dar eu aratat ca nu sunt interesat, intr-un mod foarte subtil ce-i drept, pentru ca nu-mi place sa supar pe nimeni pana la urma.
Problema este ca nici eu nu sunt usa de biserica, am si eu defectele mele si Doamne sunt multe, cel putin cateodata ajung sa ma urasc din cauza defectelor, incerc sa ma perfectionez dar nu ma pot acomoda la ce se considera normal in ziua de azi si fata de majoritae eu sunt un ciudat pentru ca sunt atat de diferit.
Pe faza cu 'aparentele inseala', mi se potriveste destul de bine, mereu cand ma cunoaste cineva, la inceput sunt un om normal dar dupa incep sa ma dezlantui, sa-mi arat adevaratul caracter si atunci ori ma considera ciudat in majoritatea cazurilor ori ma apreciaza oarecum dar dupa se face o liniste totala, nu stiu, o zic de parca as fi ceva special sau asa m-as crede dar nu sunt, sunt ciudat, intr-un fel parca as vrea sa scap de ciudateniile astea, intr-un alt fel parca n-as vrea sa scap de ele, faptul ca sunt diferit de majoritatea cateodata ma face sa ma simt bine, cateodata ma simt prost.
N-am avut ganduri rele niciodata.
Nu sunt genul de om care se vrea in centrul atentiei sau genul de om care sa vrea sa fie apreciat sa primeasca complimente sau sa fie iubit de toata lumea, nu-mi place sa ma dau mare, am bun simt fata de toata lumea si le multumesc parintilor mei ca mi-au oferit educatia pe care o am dar pur si simplu nu-mi plac oamenii straight face parca as fi un intrus.