De unde a aparut Mos Craciun?

Originea Mosului este controversata, fiind voci care sustin ca ar fi din Suedia, din Danemarca, Finlanda, Groelanda, Alaska sau ca pur si simplu traieste undeva la Polul Nord. Cei mai multi accepta nationalitatea finlandeza, dar de fapt Mosul este cetatean al lumii. De ce? Deoarece imprumuta trasaturi si caracteristici de la fiecare popor. Mos Craciun este simbolul a ceea ce noi avem mai bun. Intelepciunea, corectitudinea, voiosia, buna dispozitie, sunt doar cateva din trasaturile mosului care a devenit celebru de la jumatatea secolului XX. Cum a devenit celebru? E o istorioara si aici. Cu totii stim ca mosul este imbracat intr-un costum rosu cu alb dar trebuie sa stiti ca nu a fost tot timpul asa. Acest aspect il are datorita unei firme celebre de bauturi racoritoare care a comandat un desen al mosului si astfel a aparut costumul rosu in America si apoi in toata lumea.

In religie, mosul este tratat aparte ca un binefacator al saracilor si al nevoiasilor, un apropiat al Sfantului Nicolae care se sarbatoreste pe 6 Decembrie. De asemenea nu mai este un secret nici faptul ca in blocul comunist, o vreme, s-a dorit ca celebrul Mos Craciun sa fie inlocuit cu o varianta mai "rosie" si astfel a aparut Mos Gerila.

Noi va lasam sa va bucurati de Mos Craciun, asa cum este el: al tuturor celor care au facut fapte bune in timpul anului...



Religia crestina trateaza sarbatoarile de iarna ca fiind unele dintre cele mai sfinte: nasterea Lui Isus Hristos, asa cum veti putea citi si mai jos.

Naşterea lui Iisus Hristos astfel a fost: fiind logodită Preacurata Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif, bărbat drept şi bătr�n cu anii - căci era de 80 de ani şi, sub chipul �nsoţirii, după mărturia Sf�ntului Grigore de Nissa şi a Sf�ntului Epifanie al Ciprului, a fost dată lui pentru paza fecioriei şi pentru purtarea de grijă pentru d�nsa, mai �nainte p�nă a nu se aduna ei. Iosif era numai cu părerea bărbat Mariei, iar de fapt era păzitor al fecioriei ei celei sfinţite lui Dumnezeu, martor cu ochii şi văzător al vieţii ei celei fără prihană. Căci aşa a vrut Dumnezeu, să tăinuiască �naintea diavolului taina �ntrupării Sale din Preacurata Fecioară, acoperind prin logodire fecioria Preasfintei Maicii Sale, ca să nu cunoască vrăjmaşul că aceasta este fecioara aceea, despre care a zis Isaia mai �nainte: Iată fecioara va lua �n p�ntece.

Acest lucru �l mărturiseşte şi Sf�ntul Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, zic�nd: "De trebuinţă era Iosif spre slujirea tainei, să se socotească ca şi cum fecioara ar avea bărbat; iar cu lucrul să se tăinuiască de diavol, ca să nu ştie cele ce vor să fie, anume că Dumnezeu voieşte a petrece cu oamenii". Asemenea şi Sf�ntul Vasile cel Mare grăieşte: "Pentru ca să se tăinuiască de domnul veacului acestuia, s-a economisit să se facă logodire cu Iosif". Şi Sf�ntul Ioan Damaschin zice: "Se logodeşte Iosif cu Maria ca şi cu un bărbat, ca nu cumva, cunosc�nd diavolul naşterea lui Hristos din fecioară fără de bărbat, să se dea �n lături, adică să �nceteze a-l m�nia pe Irod şi a �ndemna pe iudei spre zavistie. Pentru că diavolul, �ncă de atunci de c�nd a proorocit Isaia: Iată fecioara �n p�ntece va lua şi va naşte, p�ndea pe toate fecioarele, c�nd va zămisli vreuna dintr-�nsele fără de bărbat şi să nască fiind fecioară. Deci, a iconomisit purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să se logodească Fecioara Maria cu Iosif, pentru ca să se tăinuiască de către domnul �ntunericului, fecioria Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi �ntruparea Cuv�ntului lui Dumnezeu.

Deci, mai �nainte de săv�rşirea �nsoţirii prin cunoştinţa trupească, Preacurata Fecioară s-a aflat av�nd �n p�ntece de la Duhul Sf�nt şi creştea sf�ntul ei p�ntece după ce a �ncăput �n sine pe Dumnezeu cel ne�ncăput. Mai ales după ce s-a �ntors la casa ei, după o şedere de trei luni la Elisabeta, s-a cunoscut că este �ngreuiată, din zi �n zi cresc�nd dumnezeiescul rod şi apropiindu-se de naşterea Sa, prin �mplinirea vremii celei obişnuite.

Acest lucru văz�ndu-l Iosif, a căzut �n nepricepere şi �n mare �ntristare, căci o socotea că este furată de nuntă. Şi, tulbur�ndu-se bătr�nul foarte, zicea �n sine: "De unde i s-a făcut ei aceasta? Eu pe d�nsa nu am cunoscut-o şi nici măcar cu g�ndul n-am greşit şi iată că se vede �ngreuiată, vai mie, ce s-a făcut, cu cine a căzut? Cine a �nşelat-o pe d�nsa? Şi ce voi face eu? Nu ştiu! O voi vădi pe ea, ca pe o călcătoare de lege sau voi tăcea ruşinea ei şi a mea? Pentru că de o voi vădi pe d�nsa, apoi cu adevărat, după legea lui Moise, o vor ucide cu pietre şi eu mă voi socoti ca un tiran, d�nd-o spre moarte cumplită. Iar dacă, nevădind-o pe d�nsa, voi tăcea, apoi voi lua parte la a ei desfr�nare. Deci ce voi face? Nu mă pricep! Voi izgoni-o pe ea �n taină, ca să se ducă oriunde va vrea sau eu să mă duc de la d�nsa �ntr-altă parte depărtată, ca să nu mai vadă ochii mei o ruşine ca aceasta".

Astfel g�ndind Iosif �ntru sine, s-a apropiat şi a zis către fecioara, precum vorbeşte de aceasta Sf�ntul Sofronie, patriarhul Ierusalimului: "Mario, ce este lucrul acesta pe care-l văd �ntru tine? Nu mă pricep şi mă minunez şi cu mintea mă �nspăim�ntez. Ascunde-te de la mine degrabă. Marie, ce este lucrul acesta care-l văd �ntru tine? �n loc de cinste, ruşine; �n loc de bucurie, �ntristare, �n loc ca să mă laud, ocară mi-ai adus mie; te-am luat de la preoţi din biserică, fără prihană, şi acum ce este ceea ce se vede?"

Şi Atanasie al Alexandriei povesteşte de aceasta astfel: "Iosif, văz�nd-o pe ea av�nd �n p�ntece, iar comoara cea dinăuntru neştiind-o şi tulbur�ndu-se vorbea către fecioară, zic�nd: "Ce ţi s-a �nt�mplat, Marie? Oare nu eşti tu fecioara cea mai cinstită, care ai fost crescută �n sfintele pridvoare? Nu eşti tu Maria care nici nu voiai a te uita la faţă de bărbat? Oare nu eşti tu Maria pe care n-au putut preoţii să te �nduplece după voia lor şi să te logodească? Oare nu eşti tu Maria care te-ai făgăduit a-ţi păzi nevestejit trandafirul fecioriei? Unde este cămara curăţiei tale? Unde este faţa cea frumoasă? Eu mă ruşinez şi tu �ndrăzneşti, căci �ţi tăinuiesc păcatul tău?"

Acestea şi multe altele zic�nd Iosif către d�nsa, o! c�t se ruşina fiind nevinovată mieluşeaua şi porumbiţa cea fără prihană, fecioara cea curată, rumenindu-se la faţă la auzirea unor asemenea cuvinte ale lui Iosif. Nici nu �ndrăznea a-i spune buna-vestire a Arhanghelului şi proorocirea Elisabetei despre d�nsa, ca să nu se arate măreaţă �n deşert, lăud�ndu-se. De acest lucru adevereşte şi Atanasie, cel mai sus pomenit, că ea a zis către Iosif: "De voi mărturisi eu singură despre mine, apoi voi fi măreaţă �n deşert; rabdă puţin, Iosife, şi păstorii te vor �ncredinţa pe tine".

Fecioara Maria nimic altceva nu răspundea lui Iosif, dec�t numai acestea: "Viu este Domnul Cel ce m-a păzit �ntreagă �ntru feciorie p�nă acum, că nu am cunoscut păcat şi nimeni nu s-a atins de mine; iar ceea ce este �ntru mine, din voia şi din lucrarea lui Dumnezeu este". Iosif, ca un om cugeta cele omeneşti, socotind că din păcat este ceea ce s-a zămislit. �nsă, ca un drept ce era, n-a voit să o vădească pe d�nsa, ci voia să o lase pe ascuns şi să se ducă de la d�nsa undeva departe.

Acestea g�ndind el, iată �ngerul Domnului i s-a arătat �n vis, zic�nd: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta. Aici �ngerul numeşte pe fecioara, femeie a lui Iosif, �nlătur�nd părerea acestuia despre desfr�nare - căci Iosif socotea că Maria prin desfr�nare a zămislit "femeia cea logodită este a ta, iar nu a altui bărbat". Teofilact aşa zice: "Femeie a lui Iosif, numeşte �ngerul pe Maria, arăt�nd că cea logodită nu este cu altcineva �nsoţită, �ncă şi pentru aceea o numeşte femeia lui Iosif, ca �mpreună cu fecioria să fie cinstită şi nunta cea după lege". Aşa socoteşte şi Sf�ntul Vasile cel Mare: "Şi fecioară, zice, cu bărbat logodită, ca şi fecioria să se cinstească şi nunta să nu se defaime".

Fecioria a fost aleasă, deci, ca una ce era de trebuinţă pentru sfinţire; iar logodirea, ca ceea ce este �ncepătura nunţii, s-a r�nduit ca legiuită, să nu se socotească că acel născut este născut din fărădelege. Apoi, ca Iosif să fie martor adevărat al curăţiei, şi ea să nu fie sub defăimare, ca una ce şi-ar fi �ntinat fecioria, pentru că avea chiar pe logodnic martor al vieţii sale şi păzitor. Deci, zice �ngerul: Nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, ca şi cum ar fi zis: "Primeşte pe femeia ta după logodire, iar fecioară după făgăduinţa ei, cu care s-a făgăduit lui Dumnezeu; că �n neamul evreesc numai această fecioară s-a făgăduit lui Dumnezeu, cea dint�i ca să-şi păzească fecioria ne�ntinată p�nă la sf�rşit. Nu te teme, că cel ce s-a zămislit �ntr-�nsa de la Duhul Sf�nt este: va naşte fiu şi-i vei chema numele Lui ca un tată, deşi nu eşti părtaş la naşterea Aceluia. De vreme ce este obicei ca părinţii să dea nume fiilor lor, precum Avraam a dat nume fiului său Isaac şi tu, măcar că nu eşti tată firesc, �nsă după părere fiindu-i tată, �i vei sluji părinteşte pun�ndu-i nume".

Sf�ntul Teofilact mai spune despre �nger că a zis astfel lui Iosif: "Măcar că nu ai nici o �mpărtăşire la naştere, �nsă această dregătorie părintească voiesc să ţi-o dau, ca să dai nume Celui născut. Tu vei da nume Pruncului, deşi nu este naşterea ta, dar trebuie să te arăţi ca un părinte. Iar numele ce vei da va fi Iisus, care �nseamnă M�ntuitor, pentru că Acesta va m�ntui pe poporul Său de păcate".

Scul�ndu-se Iosif din somn a făcut după cum i-a poruncit �ngerul Domnului: a luat pe femeia sa cea logodită, pe fecioara cea fără prihană, care, prin făgăduinţa fecioriei, era sfinţită Domnului, ca să fie Maica Stăp�nului şi care de la Duhul Sf�nt a zămislit pe M�ntuitorul lumii. Pe aceasta a primit-o ca pe o logodnică a sa, iar ca pe o fecioară a Domnului, cinstind-o foarte mult şi slujindu-i ca Maicii M�ntuitorului, cu bună credinţă şi cu frică, n-a cunoscut-o p�nă c�nd a născut şi, după mărturia lui Teofilact, nu s-a atins de d�nsa niciodată.


mai pe scurt :
Cu toti il iubim pe Mos Craciun. Cine nu stie povestea lui Rudolph? Cine nu se uita pe cer in copilarie sa vada sania incarcata de daruri a Mosului? Ei bine recent am aflat un crud adevar: Mos Craciun NU EXISTA .
O sa ziceti: Pai bine dar daca nu exista cum a aparut ideea de Mos Craciun? Buna intrebare. Mos Craciun este de fapt cea mai buna campanie de marketing facuta vreodata. Mos Craciun a fost creat pe la inceputul anilor 1900 pentru a "vinde" produse...Coca Cola. Uimitor este faptul ca acest concept a fost acceptat la scara MONDIALA si rapid insusit de toata lumea indiferent de regimul politic sub care se aflau. Interesant nu? Cum poate fi o reclama atat de bine insusita si imprimata in mintea tuturor? Ei bine cei de la Coca Cola stiu secretul deoarece nimeni nu a mai reusit ce au reusit ei.

Imi pare rau ca v-am naruit acest mit insa mi se pare cel mai tare lucru mie personal. De la o simpla campanie de marketing sa ajungi la tot ce s-a creat intre timp. E ceva nu?


funda plz