Buna. Am si eu un coleg care va merge diseara la prima lui sedinta la psiholog,desi el e super anxios si mi-a spus ora trecuta ca nu are chef sa mearga azi (initial acesta imi spusese ca vrea sa mearga vara ca sa aiba timp,desi respectiva dna. psiholoaga i-a spus ca daca nu vine azi,dupa nu mai are locuri). Cica ii e rusine sa ii spuna tot din prima, mai ales ca cica vor si parintii lui sa stea cu el ca sa se mai cunoasca si chestii de astea.
Eu i-am explicat ca nu are de ce sa se streseze,(si eu merg)doar ca nu reuseste nicidecum sa se relaxeze si imi spune ca pana si drumul pana acolo il streseaza.
Ce ar putea sa faca? Cum sa se relaxeze si sa nu aiba stari?
Fara raspunsuri de genul ca ma amestec eu in treburile lui, eu doar incerc sa il ajut.

Pur și simplu să își calce pe inima și să meargă!
Deși o să sune ciudat,da,asta e singura soluție!
Cu cât el se acomodează cu mediul, cu psihologa și vede că nu e nimic care să îl pună în pericol, va înțelege că îi era frica degeaba și că o să se simtă puțin mai confortabil când va merge in viitor la dânsa.
De obicei, ca sa scapi de anxietate, trebuie sa îți învingi frica! Fara sa te convingi că pericolul nu este așa mare cum părerea la început, nu se va rezolva problema!

De ce trebui sa fie si parintii acolo? Cati ani are? Desi, sincer, si daca are 7 ani, atata timp cat e nevoie de psiholog, nu mi se pare in regula sa-si bage si aici parintii nasul...

Din propria experienta iti spun ca intr-adevar, mersul prima data la un psiholog sau psihoterapeut e destul de stresant. E ca si cum ai merge la un date, doar ca singurul subiect de conversatie acolo esti tu. Deci e foarte scary doar gandul asta . Multi oameni anxiosi evita cu orice pret sa fie in centrul atentiei sau sa se implice social in ceva. Si isi vor impune tot felul de scuze pentru a nu fi implicati. Ba ca nu au timp, ba ca ploua afara, ba ca ninge, ba ca e tarziu, etc.
Si eu sunt o persoana cu trasaturi anxioase, acum mai putin, dar inainte eram foarte anxios. Asa ca primele dati au fost foarte stresante. Efectiv in capul meu in timp ce vorbeam cu psihoterapeutul era: "oare ce sa spun acum?" "Oare nu stau prea incordat?" " Ce greu trece timpul" "Nici nu stiu cum sa-i spun chestia asta", etc. Capul meu era plin de ganduri de nesiguranta, deci era si normal sa fiu incordat si anxios. Dar de la a treia sau a patra sedinta, m-am relaxat radical. Eram si inca sunt destul de natural, nu mai sunt incordat, cand ma aflu in conjucturi sociale, nu am stresul acela de odinioara, parca totul merge mult mai bine cand esti relaxat.

Doar arata-i mesajul asta colegului tau si spune-i sa se duca macar la 4 sedinte de psihoterapie. Si ii garantez eu ca daca chiar are vointa sa devina mai relaxat social, o va face cu lejeritate in primele sedinte.

Ideal era ca baiat sa mearga la psiholog barbat si parintii sa nu fie de fata
La varsta aceasta sunt multe de vorbit. Insa un psiholog bun stie cum sa gestioneze aceasta problema.
Sa speram ca va reusi ceva, desi nu cred. Doar niste bani la psihologa in portofel, ca na are si ea ca orice om o rata, ceva.
El. ca vor fi parintii de fata va face frumos si atat. Problemele, eventual se vor agrava
Mai bine ieseau la un film impreuna si sudau relatia lor.
Sa fie bine ii doresc.

A venit de la sedinta, cica per total a fost ok, doar ca nu prea o simpatizeaza pe psiholoaga fiind prima lui intalnire cu ea.

Bună! Il înțeleg perfect pe colegul tău, din propria experiență. Încearcă să îi explici ca este firesc să se simtă așa și după câteva ședințe se va acomoda cu ușurință!