Hei, TPU. Aceasta este o intrebare pusa pentru ca simteam nevoia sa vorbesc cu cineva.
Sa incepem "cu inceputul". Eu sunt o fata mai timida de felul meu, imi fac prieteni si vorbesc mai greu, am emotii foarte des si nu sunt sigura pe mine. Ca orice adolescent, mai am si eu probleme cu familia. Problema e ca mereu incepe de la scoala. Eu nu pot sa am "libertatea" (nu ma refer la aceea de a sta toata ziua pe drumuri, sa nu invat) pe care o vreau. Eu trebuie sa stau toata ziua sa invat, sa citesc, sa scriu, de parca nu as fi facut asta la scoala. Merg la scoala, invat, raspund, citesc, scriu, iar apoi vin acasa si nu mai am timp de altceva decat sa fac teme. Nu zic ca asa ceva nu este normal, sunt unele materii care imi plac si imi fac placere, dar sunt unele care pur si simplu ma urasc si nu le inteleg (da, am spus intentionat "ma urasc"). Apoi, eu nu pot iesi cu prietenii in timpul liber, nu conteaza unde. Eu n-am voie sa ies neinsotita, nici duminica. Eu cred ca n-am mai iesit din casa cu adevarat de vreo luna. Nici in vacanta de vara nu prea ieseam, cred ca am iesit de vreo 3 ori, si asta cu familia.
Toata familia este de parere ca eu trebuie sa invat, sa tocesc toata ziua, si apoi cand eu am timp liber ori ma pun la calculator sa vorbesc cu o prietena, ori ma uit la un serial, pentru ca este seara si nu am ce altceva sa fac. Inteleg ca eu merg la scoala "sa devin desteapta" dar tot invatatul asta imi da doar stres. Am inceput de ceva timp sa nu mai fiu atat de atenta la ora, sa nu mai pot sa ma concentrez atat de mult si imi fuge mintea la altceva.
Maine (13.12.2013) vreau sa merg la un film la cinema, e in premiera si vreau sa merg la el de mult timp. Au mai promis parintii ca ma duc (cinematograful nu e in oras, oricum nu m-as duce singura), dar au amanat si nu m-au mai dus, l-am vazut acasa cu o punga de floricele. Acum, taica-meu ma tine acasa ca am de facut probleme la fizica, dar m-am saturat. Eu nici macar duminica nu mai am timp liber. O tot tin cu problemele astea de mult timp, si n-am avut timp sa le fac, plus ca mai am de invatat si la germana, biologie, matematica, chimie etc.
Stiu ca nu-s fata model din clasele mai mici, care lua numai note bune, care scria perfect (pana acum mi-am schimbat scrisul de vreo 10 ori, ca nu ii placea lui taica-miu. Ori era prea mic, prea mare, prea in stanga, prea in drepta, ori faceam p-ul, t-ul, b-ul si literele de tipar mai mici etc. si vroia sa scriu "cum am invatat in clasa I") si ii placea sa invete.
Scuzati pentru romanul lung, dar chiar n-am cu cine sa vorbesc.

"In sanul de maica stateai si radeai, O ce colivie frumoasa aveai!"
Iti dedic tie Pasarea Colibri - "Colivia", si daca nu ai ascultat-o pana acum, te rog sa o asculti.
Vai cate fete nu au trait la fel ca tine! Parintii tai gresesc foarte mult, crezand ca te protejeaza, de fapt te impiedica sa te dezvolti, si ajungi o persoana greu de integrat in societate, si vulnerabila la tot felul de excroci.
Incearca sa depasesti barierele, putin cate putin, dar "la vedere". Adica de la scoala mergi la prietena ta sa-ti dea o carte, sau mai intarzii cu prietenele prin magazin. Un sfert, o jumate de ora. Si suni inainte, ca sa nu fie ingrijorati. Spui fain frumos "tot" ce faci, pana ajung si ei sa nu se mire daca ai intarziat sa ajungi acasa 1-2 ore. Si faci tot timpul lucruri pentru ca te-au chemat colegele, pentru ca trebuie sa faci o tema si iti trebuie ceva de la colega si alte chestii din astea.

Uau ce viata naspa ai, imi pare rau pentru tine. Imi pare rau ca te incurci asa de tare cu grijile vietii incat nu mai ai timp sa traiesti. Sa stii ca nu este totul aici in lumea asta.

Hey,am citit tot ce ai scris si nu sunt eu prea bun in a da sfaturi dar am vazut ca nu ti-a raspuns nimeni si am zis sa imi dau cu parerea, ideea e ca asa sunt toti parintii, vor ca, copii lor sa aiba note mari sa invete sa toceasca si etc. faza e ca e foarte greu si ai vazut si tu...ce se da la scoala si tot.e extrem de mult si 80% inutil ei bine ei cand au invatat nu era asa de aceea nu au cum sa inteleaga, trebuie sa vb cu ei daca se poate(tu ii cunosti) si sa iti faci un fel de program..nu program cu timp pentru aia aia si etc...nu asa..program in sensul ca faci aia aia si aia pentru scoala dar dupa aia sa te lase si pe tine sa te relaxezi iesind afara sau unde vrei tu, nu sytiu cati ani ai deci nu ma pot pronunta prea mult, stiu genul tau de parinti care vor ca fata lor sa fie 10 la scoala sa invete mult si tot. evident ca e greu sa faci asta..insa daca vb cu ei poate poti cadea la un acord.fa-i sa inteleaga cum vezi tu lucrurile, asta daca se poate discuta cu ei..cum spuneam nu sunt bun la sfaturi deci nu stiu daca e ceva ok din ce am scris.

Problema asta am avut-o şi eu. dar am început să fiu * obraznică * acum totul e ok, doar că familie mea e supărată, şi cred că mă urăşte. am zile în care mă comport normal şi părinţi nu *zbiară* la mine sau să îmi interzică ceva, dar am zile în care mă comport foarte ciudat, am început să înjur şi să mă comport de speriat după chestia cu familia, dar cu prietenii mă înţeleg cel mai bine... acum depinde de tine, pe cine îi vrei mai aproape de tine, familia sau prietenii. eu nu aş mai face greşeala asta încă o dată, de a fi mereu cu prieteni, dar e totuţi ok, decât certată mereu, plângând mereu... e mai bine aşa. la şcoală am tot note bune chiar dacă nu mai pun atât *suflet*. sper să alegi ceva bine, şi să îţi placă ceea ce faci.