Off, TPU, am nevoie de ajutorul vostru. Iar am probleme în familie. Vă rog, nu răspundeţi în derâdere pentru că acum chiar nu este cazul. Îmi cer scuze dacă întrebarea vi se pare prea lungă sau că scriu "romane", dar e destul de mult de zis.

Să prezint mai întâi situaţia: mama s-a mutat undeva foarte departe, în mediul rural, unde sunt condiţii dificile. Nu imposibile, dar dacă pot să evit situaţia de ce să trăiesc acolo? Nu vreau! Şi astă vară în iunie au vrut să mă ia acolo. Chiar dacă nu mi-am dorit, a trebuit să mă duc şi urma să mă mut. Singura mea salvare pentru a reveni în Bucureşti, adică aici unde stau a fost aceea că nu erau licee bune acolo şi riscam să ajung la şcoala de arte şi meserii, deşi am terminat cu o medie destul de bună.

Acum stau la bunici. Nici cu ei nu mă înţeleg mai deloc. Bunica e cicălitoare, eu încăpăţânată şi dificilă din diferite motive pe care nu vreau să le detaliez aici, dar spun că ideea principală este că nu pot accepta şi executa tot ce spune ea, o contrazic pentru că nici ea nu gândeşte de ce îmi ordonă, nu e în stare să îşi apere opinia şi de aici s-a ajuns şi mai rău. Adevărat, reacţia mea a determinat-o să considere ca provocare comportamentul meu (excelent, ador cum în lipsă de argumente unii încep să ameninţe, să fie violenţi şi să jignească). S-a lăsat cu bătaie. În fine, convingeri diferite din cauza diferenţei mare de vârstă.
Ea a dat prima palmă. Şi eu ce era să fac? Să o las să dea? Cred că e evident ce am făcut, şi dacă e mai mare, ce? Am mâncat suficientă bătaie (deşi se putea şi mai rău) şi nu am mai rezistat, i-am răspuns cu acceaşi monedă.
Apoi, o sună pe mama. Şi începe să se smiorcăie că vai, ce criminală sunt eu, ce pericol şi ce agresivă. Mie nu mi se acceptă explicaţiile, doar sunt mică şi nu prea am dreptul la opinie din câte observ. Tot ea are dreptate, doar din cauza vârstei . Din cauza acestor lucruri, au început să mă ameninţe cu şcoala de corecţie, cu mutarea la un cămin la vreo 600 de km, sau şcoala de arte şi meserii acolo la ţară în lipsa unui liceu bun, sau dacă nu îmi convine SAM stau până la eliberarea unui loc să am grijă de ferma lor.

Dar între timp situaţia a devenit şi mai rea. Îmi pare rău, dar eu nu îmi calc onoarea în picioare, şi când a fost cazul am continuat. Nu sunt de acord să fiu linguşitoare şi bună, vreau să fiu EU şi nu mă schimb pentru nimeni, doar că nu le convin unora anumite lucruri şi nu mă las controlată. Aşa că, vine mama pe neaşteptate ieri, cu bagaje şi cu zgâtia de fii-sa de doi ani (a propos, nu îmi plac deloc copiii mici). De ce nu m-a anunţat nimeni oare?

Şi azi mi-a dat o veste care m-a lăsat mască: se mută aici, în Bucureşti, cu mine şi cu bunicii! E grav, iar o să stăm ca sardinele în casa asta. Cât mi-am dorit eu să aibă casa ei, familia ei, cât m-am chinuit când eram mică să o încurajez şi să o ajut cum puteam... şi acum face asta. Să nu mai zic că ea şi iubitul ei sunt în curs de despărţire (sper să nu se despartă şi să fie o chestie de moment) după nu ştiu câte relaţii eşuate ale ei. Ce naiba, iar rămâne un copil mic fără tată? Şi eu am părinţii divorţaţi, şi mi-e groază că se va repeta, doar din cauza mea. Din cauza comportamentului meu, mama plângea şi era supărată, ăla nu mai suporta să o vadă aşa şi se luau la ceartă (deşi dacă tot o iubeşte aşa, ar fi trebuit să o consoleze sau ştiu eu...). Şi mai aveau ei ceva probleme, dar nu le ştiu prea bine.

Aşadar, cum să împiedic mutarea ei? Nu vreau să se destrame familia iar, să trebuiască să am de a face cu aia mică, să rămână fără tată ea, să stăm înghesuiţi în casa asta, pare foarte hotărâtă. Cu promisiunile nu funcţionează, deci nu încercaţi să îmi daţi sfatul ăsta, că am mai încercat dar na, citiţi faza cu onoarea de mai sus. Să nu mai zic că vrea să îmi scoată şi internetul, doar ca să mă pedepsească şi să aibă autoritate. De ce "să nu fac tot ceea ce vreau"? Ea nu realizează că prin pedepse tot ce face e să mă îndepărteze de ea şi înrăiască, eu fiind pornită să fac exact opusul pentru a nu-i mai da ocazia să îmi mai facă asta altă dată? Şi mai e şi răutăcioasă... se amuză pe seama mea acum şi tot încearcă să îmi facă în ciudă prin orice gest posibil, e ironică şi sarcastică vis a vis ceea ce îi spun.

Ce să fac, TPU, cum să procedez?

Mulţumesc că aţi citit până aici.

Te muti la camin, sunt camine si pentru licee. Stiu ca la facultate platesti intre 80 -150 de lei pe luna.

Uf,sora cata mai povestea,e f.f.f. nasol daca asa stau lucrurile. sfaturi,pareri, etc greu de dat, dar intreb:de internat la liceu ce zici sau poate tatal tau? succes

"Acum stau la bunici. Nici cu ei nu mă înţeleg mai deloc." Mai fato trebuie sa intelegi ca daca nu asculti si nu le respecti regulile celor ce te gazduiesc, nu ai decat sa te muti in strada. Ai avut tupeul sa ripostezi si sa-ti palmuiesti bunica? Atunci ai o problema grava si nu esti decat o "ZDREANTA".

Oau! ar trebui sa vorbesti cu ea si sa ii explici cum vezi lucrurile si arata-i k nu vrei sa scapi de ea pur si simplu si k vrei doar binele familiei

Jelli eu te apreciez ca persoana...dar ai un t. upeu*robotul editeaza aiurea * pe tine care te trage in jos, indiferent de calitatea ta ca persoana!
Indiferent de cat de scorpie e bunicata ...cand te gazduieste desi nu e obligata, si tu ii dai o palma.atunci problema e la tine!
daca vrei ca situatia sa se schimbe...te schimbi tu!
iti place sau nu... vrei sa nu ti se destrame familia ...asta faci!
in viata nu faci numai lucruri care iti plac sa stii. uneori nu ai de ales! daca nu o faci pentru tine. baremi fa-o pentru pustiul ala de 2 ani!
Si 2 ) maicata nu se muta ca asa i s-a sculat ei de dimineata...ci pentru ca ii pasa de tine, si vrea sa stea aproape de tine ca sa nu te mai certi cu bunicata.ca sa nu mai fi suparata, si sa ai cat de cat un sprijin! cu toate ca sunt 100 % sigur ca nu realizezi.
Tu esti o fata desteapta.dar nu inseamna ca te umilesti, daca dai putin la o parte caracterul si faci ca bunica ta ...batrana ok, ticnita.ok.dar e casa ei? nimeni nu o obliga sa te gazduiasca.ar trebui sa apreciezi asta jelli, indiferent de cum este ea ca persoana!
Iti mai zic o data.cand vezi ca totul din jurul tau se prabuseste, ar trebui sa te gandesti putin cine e de vina! chiar si tu ai recunoscut...
Fa ce vrei. muta-te la un camin, fa-ti iubit si muta-te la el!
dar astea sunt provizorii.atat timp cat nu realizezi ca lumea vrea sa te ajute, dar tu esti cea care isi strica singura viata...o sa ajungi mereu in acest punct!
Si spui tu ce vrei.dar cred ca in interiorul tau iti dai si tu seama de acest lucru, si indiferent ce viata de **** ai avut pana acum. vrei sa ti-o schimbi!

Vai! e chiar grav! Pai, sa incepem cu bunica. daca te bate ii raspunzi aceiasi moneda.Ii spui ca daca te bate nu rezolva nimic.Nu trebuie sa se bage in viata ta! E viata ta si faci ce vrei cu ea! Daca nu-ti place de aia mica fa-o sa nu vrea sa stea pe langa tine.Stai! cumva nu iti place pentru ca ea e in centrul atentiei? Nu iti plac copii mici? De ce? si tu ai fost mica mica candva.mai departe habar nu am desi imi pare rau de tine!
P.S. daca mama ta nu te bate, Spune-i tot ce simti! Oricum daca se muta la voi se destrama familia si daca ea se muta altundeva nu o sa fie diferit ca si chestia aia pe care ai scris-o :Ea nu realizează că prin pedepse tot ce face e să mă îndepărteze de ea.Viata ta e un cerc vicios.nu poti iesi de acolo.Mai mult, eu zic sas gasesti pe cineva cu aceiasi problema.te va face sa te simti mai bine.

Draga mea,eu am mai citit intrebarile tale, dar nu prea m-am "bagat" sa-ti raspund pentru ca e cam greu de gasit(sa dai) sfaturi potrivite cand e vorba de situatii de genul asta; problemele pe care le ai tu in familie sunt complicate rau; iti spun ca si eu am dus-o la fel de nasol; n-ai cum s-o rezolvi, crede-ma! trebuie sa induri pana cand faci 18; cred ca intelegi ca eu am plecat cand am devenit major; nu intru in amanunte si cred ca stii de ce; cat despre faza cu bunica,nu prea e frumos ca ai ripostat,dar banuiec ca ti-a fost imposibil sa te controlezi; e aiurea; in fine; iar lui Julius sa nu-i raspunzi pentru ca am vorbit eu cu el; si e si plecat acum; la dusuri; e greu si pentru el, acolo, la Jilava; ok.

Bună! M-a impresionat foarte mult povestea ta deoarece cu cât citeam mai departe, cu atât imi aducea mai mult aminte de mine. Da, am fost pusă într-o situație similară.
Atunci când locuiam cu bunicii, deși aveau un comportament similar cu cel pe care l-ai descris tu, nu am avut niciodată curajul să răspund cu aceeași monedă. De fapt, stăteam pur și simplu, deși mă dureau vorbele dure sau palmele... Stăteam și mă gândeam că nimeni nu mă va ajuta să scap în afară de mine.
M-am hotărât să plec. Puteam sta la mama mea, însă nu am vrut să o fac pentru că nu suportam atmosfera din casa aia. Într-o seară am sunat-o oricum și i-am spus că am plecat din casa bunicilor. Am dormit în seara aia la o prietenă, iar a doua zi m-am interesat de căminul școlii. Am primit bani din partea familiei și am stat acolo o perioadă.
În acel timp în care am fost plecată, bunicii (vezi doamne) mi-au simțit lipsa și au regretat că m-au făcut să plec. Într-un final m-am întors acasă...

Poveștile noastre diferă puțin. Sfatul meu este să îți iei inima în dinți și să îi propui mamei opțiunea căminului pentru că ai totuși nevoie de bani, iar fără acordul și sprijinul ei nu te poți descurca încă. Poate așa se vor liniști apele...
Mult succes și sper că vei avea mai mult noroc și problemele se vor rezolva de la sine prin comunicare (putem cel puțin să visăm, nu?).

Daca nu vrei sa se mai bage in viata ta arata-i ca te poti descurca si singura. Poti face,, ceea ce vrei tu" si cu vorba buna. Daca bunica si mamica nu inteleg calm, cu argumente si dovezi plauzibile le fac sa creada ca se inseala.Nu rezolvi nimic dand cu pumnul in masa.Mama ta este presata de bunica ta,apar reprosuri ca are grija de tine si tu ai ajuns sa dai in ea. Evita situatiile de asa natura, fii isteata si incearca sa i-ti faci propiul viitor.Nu esti vinovata ca ai trait in mediul de pana acum, dar i-ti poti da o sansa sa fi tu altfel. Timpul, anii trec.Maine,poimaine,vei avea si varsta cand vei fi lasata sa faci ce crezi tu ca va fi mai bine.Pregateste-te pentru varsta aia.Invata,asigurate de cunostinte si un job bun si atunci vei putea spune ca vei fi fericita, independenta si vei trai dupa bunul plac.Mai asteapta putin si nu uita. INDIFERENT DE FAMILIE NU I-TI VREA RAUL

Ai gresi lovindu-ti bunica! Ai gresit grav Jelli! Stiu ca te scoate din minti,batranii devin uneori imposibili,dar nici tu nu esti o sfanta(stiu asta din conflictele noastre mai vechi).
Pana una alta tu, chiar si cu orgoliul tau fara masura, trebuie sa ii ceri iertare bunicii si sa promiti ca nu se va mai intampla.Invoca drept scuza adolescenta(hormoni dati peste cap,etc)si spune ca vei merge la psihologul scolii de buna voie pentru consiliere(chiar te sfatuiesc Jelli sa mergi,esti fata buna,nu are rost din cauza vietii grele de pana acum sa pierzi ocazii bune in viata doar pentru ca orgoliul tau de adolescenta nu poate fi tinut in frau).
Daca vrei ca mama sa se intoarca linistita la iubitul ei, iar tu sa iti recapeti linistea schimba-te Jelli pentru ca nu ai alte variante.
Nu mai spune tot ce gandesti ca vorbele ranesc mai rau decat palmele, fii inteleapta! Nu mai gandi cu voce tare si lasa tonul mai moale.Deocamdata esti la mana bunicilor,de ei depinzi si atat vreme cat stai in casa lor trebuie sa fii respectuoasa. Ajuta-i la treburile din gospodarie,nu incalca regulile ce ti le stabilesc,injura in gand daca iti vine dar comporta-te ca un copil inteligent ce pretinzi ca esti.
Nu-ti convine nimic din ce ti-am scris aici,stiu,dar o fac pentru binele tau.
Nu te simti vinovata pentru relatia mamei cu iubitul ei pentru ca nu cred ca totul le mergea pe roze si doar tu esti cauza problemelor dintre ei(dar nu-i spune asta pentru ca o superi mai tare).
Recapituland: -cere-ti scuze bunicii si promite ca in veci nu se va mai intampla.
-lasa gura mica in fata adultilor chiar daca crezi ca tu ai dreptate(deocamdata depinzi de ei si nu ai ce face)
-mergi la psihologul scolii(te va ajuta enorm sa stii ca poti discuta cu cineva strain de situatie,care nu te judeca ci iti da sfaturi bune)
-apuca-te de un sport(orice sport,chiar si alergat)care sa te ajute sa te descarci,pentru ca eu cred ca ai un exces de energie neconsumata pe care ti-o consumi pe aici ori certandu-te cu noi,ori cu bunica.
-ajutati bunicii,poti incepe de acum,mergi spala vasele,matura,sterge pe jos,pregateste masa,fa orice numai sa se vada schimbarea.
Daca faci toate astea mama ta se va simti linistita si va pleca. Daca nu situatia ta se va inrautati.
Esti fata isteata Jelli, ce naiba nu intelegi ca orgoliul tau iti aduce numai necazuri? A venit timpul sa te schimbi si daca nu o faci o sa pierzi multe in viata!
Si inca ceva:orgoliul nu e acelasi lucru cu a avea coloana vertebrala! Fii isteata, accepta sa te schimbi si invata sa iti stapanesti impulsurile de moment!

Nu, la mine se pare că nu se aplică faza cu gelozia. Mă deranjează că mă tot freacă la cap când am treabă şi trebuie să am grijă să nu îmi strice ceva. Ştiu, e mică. Şi eu egoistă.

Dar bun sfatul cu căutarea unei persoane cu aceeaşi problemă. Chiar nu m-am gândit, mulţumesc mult.

Sunt total de acord cu tine.
Pană acum, eu nu am mai întalnit pe cineva care să-şi lovească bunicii! Sunt complet stupefiată!
După cate stiu eu este una din cele 10 porunci. Asemenea gest nu poate ramane fară urmări negative în viitorul ei!
Cine a ridicat mana şi a lovit o dată,o va face cu mult mai multă usurinţă şi altă dată. Poate ca atunci o va lovi pe mamă!
Va fi o persoană la fel de violentă ca si bunicii ei cu copii ei (viitori, desigur!)!
Psihologii spun ca un copil abuzat fizic va deveni la randul lui abuzator.
Acea palmă pe obrazul bunicii, va fi începutul răului din viaţa ei.

Calm şi cu argumente? Aşa am procedat mereu, Gabriela. Dar mă enervez cam repede şi simt că ei nu mă înţeleg cu vorba bună... şi chiar dacă sunt calmă, pentru ei devin agasantă când nu mai am replici şi trec ei la violenţă. Mă refer la bunici.

Dar nu îmi pasă de cele 10 porunci, aşa cum nu îmi pasă de religie, credinţă, etc.
Şi până la o vreme ripostam, că dă prima mereu, dar nu m-am mai putut stăpâni. Nu sunt pro violenţei, nu sar aiurea la bătaie, aşa nebună nu-s dar mă enervez foarte repede. Până când au început certurile noastre, nu am lovit pe nimeni niciodată. Şi mie parcă mi-e milă când fac acest lucru, dar egoismul, orgoliul şi nervii...

Pff, te ştiu. Eşti fostul Sonatul, care a pus astă vară o întrebare despre faptul că nevastă-ta te-a părăsit din cauza metinului, copiii te scuipă în ochi şi că ai fost concediat, că ai 37 de ani bla bla.

Cred că nu ar fi cazul să te amuzi pe seama unor probleme familiale ce ţi se pot întâmpla cu adevărat. Asta ca să nu îţi mai spun de simţul umorului şocant, ce tinde spre zero pe care îl ai. Nu ar fi mai bine să urmăreşti o comedie bună, decât să iei în râs ceea ce nu trebuie luat în râs?

Urat caracter ai fata! Cum sa dai ma, intr-o bunica? Dar ieseai din casa, te plimbai putin si te calmai. Daca nu te schimbi, vei ajunge rau! Asculta sfaturile @justitiarului.

Mi-e teamă ca viitorul tău nu o sa fie deloc roz! Această palma pe care ai dat-o o să fie ca bulgarele de zăpadă.O să faci din ce în ce mai multe lucruri condamnabile de catre societate.
Pacat că nu te interesează de cele 10 porunci. Că unele din acestea sunt capitale pentru viata unui om. Sa nu ucizi, să nu furi, să nu preacurveşti... Ce control o să ai tu asupra vieţii tale dacă nu respecţi nişte reguli? Înseamnă ca la nervi poţi face orice! Pe tine nu te sperie asta? Sau ţi-se pare normal!?

Îmi imaginez că-ţi este greu să te descurci în mizeria în care eşti momentan.
Văd că mulţi te-au judecat mult prea aspru pentru că ţi-ai lovit bunica. E vorba de un impuls de moment, de nervi şi instinctul de auto-apărare. Persoanl, nu consider greşit ce-ai făcut, dar să trecem peste.
În primul rând, nu e vina ta pentru că-i posibil ca acel copil să crească fără tată.
Familia ta încearcă să te ajute(mie mi-a luat mult să înţeleg asta), cel mai favorabil e să laşi de la tine. O discuţie deschisă n-ar strica, poţi încerca să vorbeşti direct cu mama mai ales(nu de alta, dar dacă bunica ta nu vrea să audă şi varianta ta nu prea are rost să o mai spui) poate va înţelege ce doreşti tu de fapt.
Oricum, n-ar fi rău să te dai bine pe lângă bunicii tăi, pariez că de ei depinde în mare parte unde vei rămâne.
Cum a spus şi ZvT, dacă mama ta îţi permite, poţi să te muţi la un cămin. Numai bine!

Paulla si matale esti o rebela, huh? Observ ca esti lingusitoare si pe deasupra te cam bagi aiurea pe la religie in intrebari si raspunsuri care te depasesc!
In fine. Tocmai ca acel impuls de moment trebuie controlat, nu e o scuza. Dintr-un impuls de-asta poti omori pe cineva.

Tu eşti ăla care a venit şi s-a rugat de mine să-i postez în română? Să înţeleg că de atunci nu mă suporţi, dar să ajungi să mă faci linguşitoare... Nu sunt linguşitoare, doar mi-am spus părerea. Jelli nu merită necazurile astea.
Şi pentru cultura ta generală, categoria religie e şi pentru atei.

Revin si eu cu un scurt comentariu:"caractere" spune ca ar fi frumos sa ne controlam impulsurile de moment,dar daca e sa analizam faza asta tocmai despre aia vorbim si noi aici; nu prea sta in puterea noastra sa o facem; nu e ca si cum ai fi la semafor,in Logan,si trece o bunaciune pe zebra,iar tu stai pe ganduri daca s-o bagi pe aia cu "ce faci pisi'?,sau mai bine sa te abtii,ca poate pe partea ailalta o asteapta barbat'su,care,daca te-a filat vine si te scoate din masina,si iti rupe capu'!"; in cazuri din astea te mai poti controla,dar cand esti facut varza cu nervii,ti se pune pata si s-a terminat; in al doilea rand,colega noastra spune asa:"se amuza,e ironica si sarcastica"; si noi ne apucam sa-i dam ei lectii de buna purtare,cand "adultii" din familia ei (mama,bunica) o trateaza ca pe un copil mic si prost? repet,are viata grea,si nu prea e nimic de facut; aia cu mutatul la camin, poate fi o varianta, dar perioada asta de 4 ani, pana la majorat, tot va fi grea; cat despre cele 10 porunci- Elianna,cu tot respectul- cred ca au fost incalcate,in aceeasi masura, si de catre cei din familia ei! Jelli eu iti spun ca-mi pare rau, si iti doresc sa treaca astia 4 ani cat mai repede! Ce intrebi? Cum ramane cu adolescenta despre care se spune ca e cea mai frumoasa perioada din viata noastra? Mda; La asta nu m-am gandit, trebuie' sa recunosc!

Nu ucid că mă mănâncă puşcăria şi nu îmi convine să fiu ucisă şi eu la rândul meu. Nu fur pentru că am eu un fix personal, nu îmi place să folosesc lucrurile altora. Nu preacurvesc pentru că e josnic. Nu mint pentru că pot să uit şi mă pun singură într-o situaţie urâtă... etc. Regulile sunt făcute să menţină un echilibru. Sunt de acord cu ele, atâta timp cât le înţeleg şi simt că folosesc la ceva. Nu doar aşa, ca să se simtă bine că are autoritate şi că e capabilă dea un ordin, în cazul ei nu prea profund gândit.
M-a deranjat faptul că din ce ai spus cel puţin mie îmi reieşea că ai pus accent pe faptul că AM PĂCĂTUIT. În fine, nu mai contează, poate că doar mi s-a părut şi tu aveai alte intenţii.

Eu zic sa-ti ceri scuze, chiar daca iti calci onoarea, chiar daca asta este cel mai greu lucru. Tu ai gresit lovind-o pe bunica ta, trebuie sa-ti asumi greselile facute. Nu zic ca bunica ta nu a gresit, dar de bine de rau te-a lasat sa stai cu ea in casa, ti-a oferit un adapost. Batranii sunt dificili, dar si adolescentii la fel. Imi place de tine ca la aceasta varsta ai o personalitate puternica, totusi invata sa lasi un pic de la tine, sau macar lasa sa se inteleaga asta. Stii vorb aia: Zic ca tine, fac ca mine. Si nu, nu trebuie sa fii lingusitoare, ci sa arati putin respect.
Plus de asta, gandeste-te la mama ta si la surioara ta. Chiar crezi ca merita sa fie tot timpul suparata din cauza neintelegerilor dintre tine si bunica ta?
Multa bafta!

Buna! Cred ca cel mai bun sfat e cel pe care ti l-a dat "justitiarul". Recunosc ca nu prea inteleg copiii de azi. Cand eram eu mica nu se pomenea ca noi, copiii, sa "facem tot ce vrem" nu numai in familia mea, in nicio familie pe care am cunoscut-o. Atata vreme cat parintii erau aceia de care depindeam, era necesar sa ii ascultam si sa ii tratam cu respect. De lovit, nici vorba! Recunosc, eu eram tare cicalitoare, faceam traznai, am mancat si bataie uneori, dar sa imi lovesc parintii sau bunicii ba. Orgoliul prea mult nu e bun, sa stii. Mie imi pare rau de fiecare mica cearta avuta cu bunica mea, acum, ca nu mai este. Presupun ca iti iubesti si tu rudele, nu? Cel putin asa cred desi, din ce ai scris, nu se prea vede.

Nu ma indoiesc deloc ca esti o fata inteligenta si isteata, dar n-ar fi trebuit sa dai in bunica ta da, intr-adevar poate e cicalitoare ( ce noroc am ca a mea nu e asa :X, ea e perfecta ), pentru ca la urma urmei, esti in casa ei. si gandeste-te daca, sa zicem, cum e ea mai nervoasa, te da afara in pielea goala? ( mie mi s-a intamplat asa, mama a fost si nu dadusem in ea doar facusem ceva rau, un pic mai rau, dar eram mai mica si aveam doar un maieu, si am avut noroc ca m-am ascuns dupa in colt sa nu ma vada nimeni, cu toate ca era in blocul nostru ). Problema ta e serioasa rau. Ar trebui sa gandesti rational, si sa te gandesti ce optiuni ai. Fa-ti un plan, noteaza-ti toate lucrurile ce trebuie sa le faci ca sa castigi increderea mamei si a bunicilor. Ajut-o cu lucrurile prin casa, fii mai calma ( injura in mintea ta daca vrei, dar nu cu voce tare ), fa-i complimente ( daca vrei iti dau un sfat: te duci pe net si cauti zodia bunicii tale, si scrii: ce le place nativilor cu "..." sa auda, sau cum le place sa fie rasfatati, la mine a mers ). Descarca-te petrecand mai mult timp singura si praticand un sport ( eu badminton si alpinism ).
Deci, daca iti faci un plan ca sa fii " fata cuminte " a casei, va trebui chiar sa fii, si sa apari intodeauna intr-o lumina favorabila. Asa le castigi increderea parintilor ( ma rog, parintii mei stiu deja cum sunt si nu ma schimb, chiar daca nu sunt " foarte " cuminte si nici nu prea au incredere in mine, dar asta se datoreaza faptului ca cateodata le mai raspund, sunt un pic mai rea, si trag concluzii gresite. In plus, nu vreau sa fiu " fata cuminte " care este la scoala ( asa ma trateaza profesorii, ma dau drept exemplu, pentru ca invat foarte bine si sunt cuminte. Macar acasa sa fiu cum sunt eu. De aceea nu ma schimb. ).
Dar eu nici nu prea am de ce. Ca nu sunt foarte cuminte eu, nu e asa de grav la fel ca a ta. N-ar fi trebuit sa dai in bunica ta, ea te-a crescut si te creste in continuare, desi ar putea sa nu o faca, sa te dea la casa de copii sau scoala de corectie daca nu te-ar fi iubit. Hai, las-o pe bunica-ta, dar gandeste-te la mama ta. Nu-i mai creea necazuri, stiind ca ea are deja foarte multe pe cap. Si in plus, ea s-a mutat doar pentru tine. Sunt sigura ca i-ar fi mult mai bine acolo decat intr-o casa mica, cu o mama cicalitare ( bunica ta ), si cu o fata care raspunde si e rea. Fii isteata si ai grija mare la ceea ce faci, pentru ca familia ta iti vrea numai binele.
Oh, da, eram sa uit. Ca sa o trimiti pe mama ta inapoi trebuie sa fii cuminte si sa nu mai raspunzi, pe scurt, sa te schimbi Si tot ceea ce am scris mai sus BAFTA, sper sa te schimbi si sa reusesti sa castigi increderea bunicilor si a mamei. Te pup

Bă, voi ce nu înţelegeţi? Am scris clar că EA A DAT PRIMA! O vreme am ripostat, dar eram prea nervoasă. Şi ce voiai să fac, să mă las bătută?
Din câte văd, nimeni nu mi-a explicat ce anume să fac atunci când mă loveşte. Interesantă treabă.

Şi de ce să nu fac orice vreau, din moment ce nu afectează pe nimeni, şi nici pe mine fiind viaţa mea, eu suportând consecinţele? Dacă îi zici unui copil să nu bage mâna în foc, fix aia va face din cauza curiozitaţii (sau alte cauze, mă rog). Va vedea că se arde şi nu va mai repeta. Dacă ceea ce spun eu este greşit, măcar să mă lase să descopăr în timp, să mă fac cu o experienţă şi să nu mai greşesc în viitor. Unele lucruri nu pot fi evitate la nesfârşit, chiar dacă să zicem că asta încearcă ei.

Şi văd că nu mi-ai citit toată întrebarea aşa că am să te rog să o faci şi pe urmă să revii cu un răspuns, dragă Klara, că m-ai scos din sărite. Dacă vrei, dacă nu, nu.

Şi dacă îmi iubesc sau nu rudele, ce?

Am inteles ca ea a dat prima. Daca se repeta, incearca sa suni la Telefonul Copilului. Ceri un sfat, o indrumare.
http://www.telefonulcopilului.ro/

P:S Punandu-ma in situatia ta, probabil as fi reactionat si eu la fel...as fi ripostat, la nervi fiecare actioneaza necontrolat.

Un matur si inteligent n'ar proceda asa ci s'ar controla.Un scapat din mainile parintilor ar face asa cum tu ai facut.Libertatea te'a facut sa-ti iei lumea in cap crezand ca le stii pe toate, si nu e asa crede'ma.Ai de invatat atat de multe de la viata si de a o trai destula vreme pana vei inchide ochii pentru totdeauna.Tu ai de lucrat foarte mult la caracterul tau,care de pe acum are nevoie de ajutor: educativ, sustinut moral, probabil si fizic.Vei intelege tot ce'ai facut,ca ai gresit,cand vei inainta in viata odata cu maturizarea, toate la timpul lor. Daca mama sau bunica se comportau ca tine ar fi trebuit sa fie si ele pe site sa ne ceara si ele ajutor. Punete pentru cateva minute, ore in locul fiintelor care'ti sunt aproape.Procedeaza cu intelegere oferind intelegere si respect.Ti se va raspunde la fel. Sper sa o scoti la capat; multa fericire sa ai!

Chiar daca EA A DAT PRIMA, tu nu ai permisiunea sa dai in ea, nici macar aparandu-te. Draga mea Jelli, toti ti-am raspuns ( aproape toti ) ce sa faci: Nimic. Ar trebui sa-ti fie rusine de motivul certii. Si in plus, intrebarea ta era: " Asadar, cum sa impiedic mutarea ei? ". Si noi ti-am raspuns.
Nu poti face tot ceea ce vrei. Nimeni nu poate, de aceea exista reguli. Vad ca tu faci tot posibilul sa le incalci, motivul problemelor tale. Trebuie sa iti folosesti inteligenta si sa incerci ca " masca cuminteniei " sa nu se mai dezlipeasca niciodata de pe fata ta. Inteleg ca tu esti inca la varsta adolescentei ( si eu sunt, de fapt sunt mai mica ca tine, am 13 ani ), si ca toate lucrurile interzise le luam ca pe o provocare. Tocmai de aceea mama si bunicii te-au educat, ca sa nu mai raspunzi, ca sa nu mai intrii in belele si sa fii mai isteata si cu un pas innaintea tuturor. In loc ca tu sa descoperi in timp si ca ei sa aiba de suferit, mai bine te-au educat, si s-au gandit ca nu vei face foarte multe greseli decat era normal. Dar se pare ca tie nu ti-au convenit regulile astea si ai vrut sa-ti faci de cap. Inteleg, nu vrei sa fii o prizioniera a regurilor si a bunelor maniere ( nimeni nu vrea, dar daca chiar vrei sa faci o impresie buna trebuie sa te supui )
Acum sa iti zic niste lucruri pe care le avem in comun: si eu sunt orgolioasa. Dar nu in fata parintilor, doar cand am dreptate. sunt 100 % orgolioasa la scoala. acasa doar 45%.
Cred ca ar trebui sa-ti pese macar de rudele tale, pentru ca te-au crescut si iubit, si inca te iubesc, ca daca nu, ai fi fost pe strazi. Gandeste-te cate mame si-au nascut pruncii, dar au trebuit sa-i dee la adoptie pentru ca nu aveau posibilitati, cu toate ca si-au dorit sa aiba un copil?
Acum, nu crezi ca i-ar fi mult mai usor mamei tale daca nu te-ar mai avea pe tine? nu ar mai plati: rechizite scolare, material scolar, o gura de hranit mai putin, si celalalt copil de 2 anisori ar fi avut de 2 ori mai multe conditii, pentru ca, cum e normal, mama isi imparte conditiile in functie de cati copii are.
Acum sper ca ai inteles cat de cat ca e grea viata, si nu e usor pentru ei, dar nici pentru tineRabzi acum, si mai tarziu ai sa te relaxezi, cede-ma ca o sa merite efortul ( sunt realista ). Tu acum, daca vrei un viitor foarte bun, trebuie sa-ti stapanesti mania si sa continui cu mediile bune ale tale.
Pa pa

''Un matur si inteligent n'ar proceda asa ci s'ar controla'' - ai dreptate! Atunci, bunica de ce mai dă în mine? Înseamnă că eu sunt cea copilăroasă şi proastă sau cine?

Nu mă pot pune, scuze. Nu ştiu şi mi-e greu să îmi imaginez cum e să fii laş, să treci la jigniri şi ameninţări când eşti lipsit de argumente şi să îţi placă să fii autoritar, doar aşa de dragul de a pune pe cineva să facă tot ceea ce vrei tu.

Şi nu, nu le ştiu pe toate. Dar ei nu au habar nici de ce îmi impun anumite reguli. Dacă le cer să explice acţionează josnic aşa cum am spus mai sus, şi iar am sentimentul că nici tu nu ai citit toată întrebarea. Aşa că la faza asta tot ştiu mai multe decât ei, eu ştiu să îmi susţin afirmaţiile şi nu fug de situaţie, iar dacă sunt învinsă îmi recunosc greşeala şi mă supun.
Că tot veni vorba: argumentează-mi, te rog, de ce consideri că nu le ştiu pe toate în această situaţie. Nu mă înţelege greşit, nu contează dacă sunt de acord cu tine sau nu.
Aş oferi respect dacă aş aprecia ceea ce fac ei. Respect = apreciere + teamă + ireproşabilitate. Şi nu crede că sunt chiar aşa liberă, dar nu înţeleg de ce să nu fiu? Vezi ce i-am zis Klarei.