De ce negati existenta extraterestrilor, cand toti suntem facuti pe aceas baza? nu vi se pare mai mult decat o coincidenta? De ce exista doar 2 sexe : mascul si femela? si avem toti acelasi tip de organe (nu ma refer la oameni, ma refer la toate vietuitoarele de pe Terra), am chef de vba pe subiectu asta, daca vreti raspundeti sau vbim prin mesaje. Mult noroc

Nu neg existena extraterestrilor.Chiar daca cred in Dumnezeu cred si in posibilitatea ca El sa fi creat mai multe planete,mai multe lumi.
In Universul asta daca nu infinit atunci gigant, mare e aproape imposibil, de necrezut ca noi sa fim singurii din Univers.
Numai bine

BigBang nu a fost o planetă care a explodat, ci acumulare de energie.Chipurile.Cât despre dumniezo, ei bine de unde știți voi CĂ CHiar el nu este un extraterestru?

Am citit mai multe cărți care tratau așa ceva : despre Ozn-uri, despre mistere ( și mistere aparente) neelucidate încă, dar nu mai rețin titlurile și autorii.
Extraterestrii din China
O echipa de cercetatori chinezi a inceput de curind sa studieze o misterioasa piramida descoperita in indepartata provincie Qinghai, despre care legendele locale afirma ca ar fi o straveche baza de lansare a navelor, parasita de extraterestri.
Piramida este strabatuta de numeroase canale...
Conform istorisirilor dezvaluite de o agentie de presa chineza, misterioasa piramida se afla in muntii Baigong, intr-o zona extrem de dificila si, desigur, nelocuita. Toti cei care au avut ocazia sa o vada au spus ca ea are trei deschizaturi de forma triunghiulara pe partea din fata.
Structura ei este alcatuita din canale de comunicatii de culoare rosie care strabat muntele pina la lacul cu apa sarata din apropiere. In zona pot fi intilnite bucati de fier ruginite, canale si stinci de forme ciudate.
Ca si in celelalte tari, cercetarile sint secrete...
Guvernul chinez a permis investigarea stiintifica a zonei, in cel mai mare secret, pentru a stabili daca, intr-adevar, posibile OZN-uri si fiinte extraterestre si-ar fi facut acolo o baza de lansare a navelor lor spre constelatii indepartate.
Zvonurile despre eventualele intilniri clandestine intre personalul militar si vizitatorii de pe alte planete au fost negate oficial de toate tarile lumii.
Recent, presedintele Bush a extins statutul de top secret al controversatei zone 51 din Nevada, unde, zvonurile spun, ar fi fost adusa o nava extraterestra care s-a prabusit, a fost reasamblata si chiar s-au facut teste de zbor.
Arheologul a descoperit mormintele unor fiinte ciudate...
Vechea cortina rosie a Chinei a servit ani de zile pentru a pastra in intuneric pentru intreaga lume cultura si civilizatia acestei natiuni. Acum, iata ca apar unele povesti surprinzatoare, care permit inlaturarea umbrei care se asternuse peste istoria posibilelor intilniri in zona, cu civilizatiile extraterestre.
Iata, spre exemplu, povestea unui arheolog, pe nume Chin Pu, care in 1937 a descoperit un straniu aliniament al mormintelor in muntii Baian Kara, in apropiere de granita cu Tibetul. In morminte se aflau scheletele firave ale unor fiinte care aveau cranii neobisnuit de mari. In apropiere a mai fost descoperita si o pestera in interiorul careia erau desenate fiinte ciudate ce purtau coifuri.
Descoperirea discurilor de piatra a marcat un nou inceput al cercetarilor...
In 1963, cercetatorii au gasit primul dintre cele 716 discuri de piatra marcate foarte fin cu ceva ce parea a fi o scriere.
Pietrele erau foarte grele, confectionate din granit cu o mare concentratie de cobalt si alte metale. Inscriptiile erau atit de fine incit au necesitat utilizarea unei lupe puternice pentru a fi examinate. Discurile aveau aproximativ 18 centimetri in diametru si 6-8 centimetri grosime. In centru erau gaurite, iar pe fete aveau gravate santuri fine in spirala, de la centru spre margine, precum discurile de pick-up.
Populatia Dropa - stravechii extraterestri stabiliti pe Pamint...
Aceste discuri au stat depozitate mai bine de 20 de ani in Universitatea din Beijing, pina ce profesorul Tsum Nui s-a apucat sa le cerceteze, in speranta ca va putea descifra scrisul. El a fost uluit sa afle ca discurile ascundeau povestea unui popor extraterestru, numit Dropa, care a venit pe planeta noastra acum mai bine de 12.000 de ani. Nava lor s-a prabusit si ei nu au mai putut pleca pe planeta lor.
Povestea spune ca Dropa se asteptau sa se imprieteneasca cu localnicii, dar, probabil din cauza faptului ca aratau ciudat, acestia i-au vinat si multi au fost ucisi.
Triburi de pigmei cu pielea galbena si capete mari traiesc azi in China...
Este clar ca unii Dropa au supravietuit si descendentii lor inca mai pot fi intilniti in zona in zilele noastre. Exista doua triburi de oameni care-si spun Dropa si Han. Se spune ca acestia nu sint la origine nici chinezi, nici tibetani.
Populatia din ambele triburi este de statura mica, adultii masurind intre 1, 10 metri si 1, 40 metri inaltime, au pielea galbena, corpul uscativ si capete disproportionat de mari, cu ochi mari si irisul de un albastru pal.
Urmele trecerii extraterestrilor apar in mituri si in pictograme...
Handorf M. a cercetat evenimentele OZN din China si a studiat povestile referitoare la populatia Dropa, piramida alba de la Xian si numeroase alte constructii vechi din China. El si-a extins apoi cercetarile si in Tibet, Mongolia si chiar in Japonia.
In concluziile sale, publicate intr-o carte: Intilniri OZN in estul indepartat, din antichitate pina in prezent, se afirma ca acolo s-ar afla urme clare ale trecerii extraterestrilor, in special in mituri si in pictogramele care zugravesc masini zburatoare.
Povestile, in special cele referitoare la populatia Dropa, au fost exacte si astfel exista o dovada evidenta atit a aparitiei extraterestrilor pe planeta noastra inca din vremuri indepartate, cit si a faptului ca ei inca traiesc printre noi. E posibil ca populatia Dropa sa fi venit mai tirziu.
Se pare ca trebuie sa ne cautam originile in spatiu...
El sugereaza insa ca forma humanoida este comuna in existenta tridimensionala, iar faptul ca oamenii apar in atitea varietati de culoare, infatisare, atitea rase diferite cu modele fizice clar definite, sugereaza ideea ca multi dintre noi, daca nu chiar toti, provin din vechii extraterestri care ne-au vizitat planeta.
Originile noastre pot fi in spatiu si nu in amoebe, asa cum sustine teoria evolutionista...

O mai veche credinta chinezeasca sustine ca stramosii acestui popor au venit din ceruri in care zburatoare, iar gravurile descoperite in situl aflat in apropierea orasului Guangdong, pare sa ilustreze unul dintre acesti stramosi. Detaliile merg pana acolo incat enigmaticul personaj este prezentat chiar si cu antene si casca de protectie, anunta aceiasi arheologi chinezi. Cercetatorii au declarat ca sapaturile sunt inca intr-o faza incipienta iar mai multe detalii vor putea fi oferite dupa finalizarea acestora.
Ți-am găsit astea cu Google

Petroglifele din Val Camonica şi Wondjina

Oficial, UNESCO a recunoscut prezenţa a peste 140.000 de petroglife în Val Camonica, Italia, unele dintre ele având vechimi chiar şi de 10.000 de ani. Descoperirile recente arată, însă, că numărul acestora ajunge chiar şi la 300.000. Şi totuşi, ce este atât de ciudat la petroglifele italiene încât să atragă atenţia ufologilor şi adepţilor teoriei astronauţilor preistorici? Ei bine, dacă cele mai vechi petroglife înfăţişează animale specifice sfârşitului ultimei mari glaciaţiuni, o practică des întâlnită la popoarele primitive, unele dintre imaginile reprezentate par să nu îşi găsească locul în niciun timp istoric. Cele mai bizare dintre ele înfăţişează creaturi cu aspect uman, îmbrăcate aidoma astronauţilor. Frapante sunt căştile de pe capul siluetelor, prevăzute cu antene, la fel ca şi impresia că personajele par să leviteze sau să zboare. Şi totuşi, testele au arătat, fără putinţă de tăgadă, că imaginile au o vechime de circa 10 milenii.
Şi dacă imaginile rămase fără o explicaţie plauzibilă de la Val Camonica vi se par ciudate, să ne oprim puţin asupra unor petroglife similare, descoperite, de această dată, în Australia. Membrii tribului aborigen Mowanjum susţin că strămoşii lor sunt creatorii bizarelor imagini rupestre. Nici ei nu ştiu, însă, cu exactitate ce anume au vrut să reprezinte aceştia atunci când au creat respectivele imagini. Este cât se poate de evident că în imagini apar capetele unor creaturi umanoide, cu ochi mari şi oblici, fără gură, şi cu cranii perfect sferice, o înfăţişare aproape identică cu cea în care sunt reprezentaţi extratereştrii din zilele noastre. Scepticii susţin că datorită practicii anuale de revopsire a imaginilor, originalul s-a pierdut de multă vreme, şi nimeni nu mai poate şti ce anume a fost gravat pe pereţii de la Wondjina. Mai mult, ei sunt convinşi că este vorba de zeităţi ale ploii şi nicidecum de entităţi extraterestre. Dar cum nici oamenii de ştiinţă şi nici ufologii împătimiţi nu au putut oferi o ipoteză care să mulţumească pe toată lumea, suspiciunile asupra picturilor străvechi continuă să înflăcăreze spiritele şi să genereze dispute aprinse.

Sistemul solar sumerian

Teoriile general acceptate astăzi, despre cunoştinţele de astronomie ale sumerienilor, spun că aceştia remarcaseră, încă de la începuturi, prezenţa pe bolta cerească a celor cinci planete vizibile cu ochiul liber: Venus, Saturn, Jupiter, Mercur şi Marte, cele care, alături de Soare şi Luna, vor da, în majoritatea culturilor lumii, sistemul săptămânal de şapte zile.
Şi cu toate acestea, descoperirea unei plăcuţe de lut sumeriene, celebra VA-243, aflată în prezent la Muzeul de Istorie din Berlin, a şocat lumea oamenilor de ştiinţă. Nu numai că sistemul solar, gravat în detaliu, arată toate planetele cunoscute astăzi (inclusiv Pluto), ba mai mult, alături de cele 11 corpuri cereşti recunoscute astăzi - Soarele, Luna, Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto - apare reprezentată, la o distanţă considerabilă, o altă planetă, numită în mediile academice, şi nu numai, Planeta X sau Nibiru.
Unii cercetători sunt, însă, sceptici cu privire la desenul sumerian, a cărui autenticitate, de altfel, se află dincolo de orice bănuială. Conform acestora, desenul nu ar reprezenta sistemul solar ci, mai degrabă, ar fi simbolul Zeului Soare, înconjurat de stele. Şi totuşi, aşezarea respectivelor stele/planete, identică cu cea a planetelor din sistemul solar, lasă loc, pe mai departe, speculaţiilor de orice natură.
Misterul se adânceşte în momentul în care descoperim că în religia sumeriană existau 12 zeităţi majore, număr identic cu cel al corpurilor cereşti de pe VA-243, zeităţi numite în limbajul akkadian drept Anunnaki (Cei de sânge regal). Mai mult, sumerienii credeau că originea zeităţilor lor se află în spaţiu, mai precis pe enigmatica Planeta X, acolo de unde aceştia coborau pe Terra pentru a crea din lut primii oameni, într-un loc numit E-den (legătură mai mult decât evidentă cu mitul biblic al creaţiei). De altfel, zeul creator al oamenilor, Marduk, era asociat în religia sumeriană cu Nibiru, planetă considerată a fi, pe de o parte, Jupiter sau, pe de altă parte, ipotetica planetă reprezentată pe plăcuţa de lut.
Aşa cum era de aşteptat, teoriile pseudo-ştiinţifice cu privire la eventuale influenţe din spaţiul extrasolar în apariţia umanităţii pe Terra nu au întârziat să apară, Zecharia Sitchin, Erik von Daniken sau Ludvik Soucek fiind doar câţiva dintre autorii care au văzut în mitologia sumeriană o veritabilă descriere a creaţiei de sorginte extraterestră.

Extratereştrii în străvechiul Irak?

Istoria omenirii începe, practic, cu sumerienii. Ei sunt cei care au făcut trecerea de la preistorie către istorie, prin inventarea scrisului şi menţionarea, în premieră, a tuturor cunoştinţelor şi credinţelor pe care le aveau. Chiar dacă s-a dovedit că în Orientul Mijlociu au existat oraşe locuite permanent de peste 10.000 de ani (vezi cazul Ierihonului sau al Damascului), majoritatea istoricilor consideră Sumerul drept prima mare civilizaţie a lumii. Şi dacă invenţiile enigmaticilor sumerieni depăşeau cu mult cunoştinţele şi tehnologia vremii, punând bazele culturilor ce aveau să le urmeze, o parte însemnată a moştenirii lor nu îşi găseşte nici astăzi explicaţia în rândul oamenilor de ştiinţă. În schimb, izvoarele scrise ale strămoşilor irakienilor de astăzi au o explicaţie pentru acest salt tehnologic fără precedent, o explicaţie care, însă, nu poate decât să frapeze.
Un preot sumerian, pe nume Berossus, menţiona că zeii au fost cei care i-au învăţat pe oameni cum să se ridice de la stadiul de animale şi cum să deprindă tainele ştiinţelor. Berossus scria că în urmă cu peste 8 milenii, un amfibian, Oannes, ar fi ieşit din apele Golfului Persic şi le-ar fi vorbit oamenilor despre matematică, medicină, astronomie, politică, etică şi drept, punând bazele marii civilizaţii sumeriene. Oannes a fost descris ca o creatură cu trup de peşte dar care, pe lângă trăsăturile ihtiomorfe, prezenta şi un cap uman şi membre identice cu cele ale oamenilor. De fiecare dată, la înserat, Oannes se retrăgea în mare, acolo unde se odihnea, pentru a reveni în zorii zilei următoare şi a-şi relua misiunea. Să fie doar o întâmplare faptul că sumerienii ştiau că planetele orbitează în jurul Soarelui, şi asta cu milenii bune înaintea Renaşterii, şi că matematicienii lor foloseau numere formate din 15 cifre, pe când în epoca de aur a ştiinţelor din Grecia Antică, matematicienii eleni nu ştiau să numere mai mult de 10.000?

Maşinile moderne din cel mai vechi templu egiptean

Puţine locuri au fost atât de venerate de către vechii egipteni precum străvechiul oraş Abydos. Centru al credinţelor egiptene şi loc de pelerinaj vreme de mii de ani, Abydos era considerat de către locuitorii Egiptului antic drept locul în care se află cea mai de preţ relicvă a religiei lor, capul lui Osiris. Teoria general acceptată este aceea că Abydos a fost întemeiat de faraonii predinastici, aşa numiţii „faraoni din dinastia zero". Cu toate acestea, templele şi mormintele deja existente în perioada respectivă arată că oraşul ar putea avea o vechime mult mai mare. Monumentul este impresionant atât prin grandoarea construcţiei, cât şi prin modul de decorare oarecum atipic faţă de alte temple egiptene. Basoreliefurile şi gravurile sunt de o acurateţe senzaţională, unele dintre ele păstrându-şi până astăzi culorile originale.
Şi totuşi, celebritatea templului a atins apogeul de abia în ultimii zece ani, atunci când un eveniment avea să uimească lumea oamenilor de ştiinţă şi să înflăcăreze imaginaţia multora dintre ei. Datorită infiltraţiilor, templul se pare că a fost inundat de mai multe ori de apele Nilului, o parte a inscripţiilor hieroglifice de pe frontispiciul unei coloane s-a desprins, scoţând la iveală o gravură mai veche. Martorii au fost şocaţi de ceea ce au văzut, multora dintre ei nevenindu-le să creadă că aşa ceva este posibil. Gravura din spatele hieroglifelor reprezenta în detaliu ...un elicopter, un submarin, şi două maşini de zbor. Imediat s-a făcut trimitere şi la alte inscripţii misterioase care, după cum afirmă adepţii existenţei OZN-urilor, ar reprezenta tehnologii mult mai apropiate de epoca modernă sau de cea futuristă decât de cea a Egiptului antic.
Deşi le-au confirmat originalitatea, istoricii cred totuşi că desenele nu reprezintă altceva decât rezultatul unor rescrieri ale hieroglifelor iniţiale, aceasta fiind o practică des întâlnită în Egiptul antic. Ei au identificat trei straturi de hieroglife suprapuse care datează atât din perioada lui Seti I, cât şi din cea a lui Ramses al II-lea. Explicaţia pe care o dau aceştia este că prima inscripţie a fost acoperită cu tencuială, celelalte două care i-au urmat fiind săpate în piatră deasupra acesteia. În momentul în care tencuiala s-a prăbuşit, suprapunerea celor trei gravuri a creat iluzia unor maşini moderne, o explicaţie care, evident, nu a fost suficientă pentru adepţii teoriei astronauţilor antici.

Vimana - maşinile zburătoare din scrierile sanscrite

Vimana nu mai este de multă vreme un termen necunoscut oamenilor de ştiinţă şi, mai ales, pasionaţilor de studii indice şi de ufologie. Este termenul prin care sunt desemnate bizare maşinării zburătoare, numite de străvechii locuitori ai Indiei "carele zeilor". Nu numai că menţiuni ale lor apar atât în Vede cât şi în Ramayana, dar autorii antici au lăsat inclusiv instrucţiuni de construire şi folosire a lor. Mai mult, în Mahabharata, o astfel de maşinărie zburătoare este descrisă ca un veritabil avion de luptă capabil să se facă invizibil şi să lanseze o armă distrugătoare, Săgeata lui Indra, a cărei explozie pare similară cu cea a unei bombe atomice.
Chiar dacă multe dintre vechile texte sanscrite încă îşi aşteaptă traducerea, informaţiile obţinute până în prezent din Vede, Ramayana sau Mahabharata dovedesc o înaltă cunoaştere a aerodinamicii şi a fizicii de către autorii acestor lucrări monumentale. Nu trebuie uitate nici măsurile de prim ajutor recomandate în aceste opere celor care au scăpat de săgeată lui Indra. Oamenilor afectaţi de uriaşul val de căldură li se recomandă să îşi lepede hainele şi armele şi să se îmbăieze cât mai repede, măsuri de prin ajutor recomandate astăzi supravieţuitorilor unui cataclism nuclear. Iar pentru a vă face o idee asupra amplorii acestor detalii bizare, trebuie menţionat că toate textele au fost scrise cu sute sau chiar mii de ani înainte de Hristos.

Dogu - bizarele statuete nepământene din Japonia

Dogu este denumirea unor statuete de mici dimensiuni, cu vârste cuprinse între 16.000 şi 2.400 de ani, descoperite în estul Japoniei. Aspectul lor neobişnuit le-a făcut cu atât mai interesante în ochii oamenilor de ştiinţă, cu cât vechimea lor nu implică şi cunoştinţele unor detalii vestimentare aşa cum sunt cele ale statuetelor în cauză, asta ca să nu mai pomenim de fizionomia ce aminteşte de extratereştrii descrişi în secolul XX.
Unele dintre ele prezintă costume complexe, de care par ataşate tuburi sau furtunuri, iar pe faţă poartă ochelari care acoperă ochi uriaşi oblici - o imagine asociată imediat cu cea a extratereştrilor sau, măcar, cu cea a astronauţilor din zilele noastre. Ca misterul să fie şi mai adânc, nimeni nu poate spune cu exactitate care a fost scopul lor, deşi au fost scoase la lumină peste 15.000 de astfel de statuete. O altă bizarerie este acea că statuetele Dogu, în marea lor majoritate, au membrele inferioare distruse, în timp ce mâinile par foarte mult reduse în comparaţie cu dimensiunile craniului sau ale trupului.

„Harta lui Dumnezeu" - un mister de 120 de milioane de ani

Atunci când, în anul 1995, profesorul de matematică şi fizică din cadrul Universităţii de stat Bashkir din Rusia, Aleksandr Chuvyrov, a întreprins un larg studiu cu privire la migraţia străvechilor chinezi către Siberia şi Urali, acesta a intrat în posesia unei misterioase pietre gravate, descoperită în secolul al XVIII-lea de ţăranii din satul Chandar din sudul Uralilor. Iniţial, profesorul rus a crezut că este vorba de o străveche harta chineză a locurilor, dar ceea ce a descoperit pe parcurs avea să dea naştere unuia dintre cele mai mari mistere actuale. Studii amănunţite ale pietrei au revelat faptul că este, într-adevăr, vorba de o hartă, şi încă una extrem de exactă a canionului Ufa şi a râurilor Belya, Ufimka şi Sutolka. Mai mult, pe harta apar reprezentări ale unui uriaş complex de irigaţii, complex format din 12 baraje, fiecare larg de circa 400 de metri şi lung de 10 kilometri. Impropriu să mai spunem că astfel de construcţii nu au fost nicicând menţionate în analele istoriei cunoscute.
Atunci când au încercat să dateze vârsta hârtii, oamenii de ştiinţă au identificat două tipuri de scoici preistorice impregnate în piatră (Navicopsina munitus şi Ecculiomphalus Princeps). Prima a trăit în urmă cu circa 500 de milioane de ani, în timp ce a două ar fi dispărut în urmă cu cel puţin 120 de milioane de ani. Pe lângă toate acestea, modul extrem de delicat în care piatra a fost gravată indică o tehnologie avansată, iar marginile rupte ale acesteia i-a determinat pe cercetători să creadă că, în fapt, este vorba de o hartă mult mai amplă, probabil o hartă a întregului Pământ. Se estimează că în sudul Uralilor ar există cel puţin 300 de astfel de fragmente încă nedescoperite.

Scuturile de foc ale lui Charlemagne

Mărturii bizare ale unor creaturi sau obiecte zburătoare neidentificate nu vin numai din Antichitate sau din timpurile moderne. Una dintre cele mai frapante şi mai misterioase mărturii vine din anul 776 d.Hr., la opt ani după încoronarea lui Carol cel Mare, în timpul unei asediu al saxonilor asupra castelului Sigiburg din Franţa. Evenimentul a fost menţionat în Annales Laurissenses, unul dintre cele mai importante documente medievale privind domnia lui Charlemagne şi a rămas, până astăzi, fără nicio explicaţie plauzibilă. Ce s-a întâmplat atunci?
Profitând de lipsa împăratului Carol cel Mare, aflat în război cu cetăţile italiene, trupele saxone au asediat Sigiburg cu intenţia de a-l recuceri de sub ocupaţia francă. Deşi sorţii înclinau de partea saxonilor, un fenomen misterios a oprit atacul şi a determinat retragerea atacatorilor. Martorii declară că, la un moment dat, pe cer şi-au făcut apariţia mai multe discuri luminoase, pe care localnicii le-au numit scuturi de foc şi care, din relatările aceloraşi martori oculari, reiese că pluteau deasupra bisericii din cetate. Înspăimântaţi, saxonii au aruncat armele şi s-au retras în dezordine, convinşi fiind că au asistat la o manifestare a forţei divine.

Erich von Däniken a studiat la Colegiul St-Michel din Fribourg, ca student el s-a ocupat cu studiul de străvechi scrieri sfinte. În timp ce era director al unui hotel elvețian de 5 stele a scris prima sa carte, Chariots of the Gods, care a devenit imediat un bestseller în Statele Unite, Germania, și apoi și în alte 38 de țări.[1]. În Statele Unite, Erich von Däniken a devenit celebru instantaneu, ca urmare a unei emisiuni de televiziune speciale "In Search of Ancient Astronauts" (În căutarea străvechilor cosmonauți) bazată pe prima sa carte. În 1993, postul german de televiziune SAT-1 a început o serie de douăzeci și cinci de episoade, cu și despre Erich von Däniken, denumită Auf den Spuren der All-Mächtigen (Căile zeilor). În 1996, societatea americană de televiziune TV ABC/Kane a produs o emisiune specială de o oră, filmată în întreaga lume, intitulată "Chariots of the Gods - The Mysteries Continue ( Carele Zeilor - Continuarea Misterelor). Acest film a fost difuzat în rețeaua ABC pe 26 septembrie 1996. În 1996/97 ABC/Kane a produs un alt documentar, cu Erich von Däniken (văzut pe Discovery). În Germania, cea mai mare rețea TV, RTL, a prezentat acest film pe 26 noiembrie 1996. 7, 7 milioane de telespectatori au vizionat acest program numai în Germania. Erich von Däniken continuă colaborarea cu ABC și cu RTL. Astăzi Erich von Däniken locuiește într-un mic sat de munte din Elveția, Beatenberg, localitate aflată la cca. 70 km distanță de Berna, chiar lângă orașul Interlaken). El este căsătorit cu Elisabeth Skaja din anul 1960. Are o fiică, Cornelia (n. 1963) și doi nepoți. Von Däniken este bucătar amator și iubitor al vinurilor de Bordeaux. În 1998, Erich von Däniken a fondat AAS RA - Asociația de Arheologie, Astronautică și Cercetare SETI, care publică în revista engleză Legendary Times ™ rapoarte despre cele mai recente cercetări în domeniul paleo-SETI.[2]
[modificare] Teorii controversate

A fost unul dintre primii autori care au lansat ipoteza intervenției extraterestre în viața pământeană, începând cu perioada preistorică. Legat de aceasta, Daniken face nenumărate călătorii pentru a dovedi teoria. În mare parte își bazează scrierile pe descoperirile unor obiecte extrem de avansate tehnologic pentru a fi create în epoca respectivă. În această categorie el enumeră Pilonul de fier de la Delhi, lentile extrem de fin șlefuite, monumente precum piramidele, harta amiralului turc Piri Reis
Pilonul de fier de la Delhi.
Detaliu cu inscripţia de pe Pilonul de fier de la Delhi.
[modificare]

VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica
Modele de obiecte zburatoare vechi de mii de ani

Mai tare decat Dan Brown! O carte scrisa cu mii de ani in urma descrie in amanuntime obiectele zburatoare care strabateau cerul Indiei. Un veritabil tratat de aeronautica OZN

Madras, iarna anului 2004: guvernatorul provinciei Tamil Nadu organizeaza o conferinta de presa pentru a comunica un eveniment cultural de exceptie. Imbracat in tinuta de gala, in holul unui palat somptuos mirosind a lemn de santal, el tine o carte in mana, arborand un zambet misterios. "Domnilor, iata o lucrare care o sa va dea cu totul peste cap ideea pe care v-ati facut-o despre istoria lumii", declara el triumfand. Este prima traducere in engleza a unei lucrari stiintifice foarte vechi, care a fost scrisa in limba sanscrita de catre un erudit, cu mii de ani in urma.
Guvernatorul a pus apoi cartea pe masa, lasand sa se vada titlul
ciudat: "Vaimanika aeronautics". Traducerea fusese facuta de catre Universitatea Oxford, dar nu fusese inca difuzata. Ziaristii prezenti au fost primii occidentali care au luat cunostinta de existenta ei. In secolul al XIX-lea, aparuse un scurt fragment din ea, intitulat "Vymaanika shaastra". Scrierea a fost descoperita in mod misterios si scoasa la lumina de catre un profesor indian, Subbaraya Shastri, prezent si el la intalnire. Dar ce putea oare sa contina misterioasa lucrare, pentru a justifica acea conferinta de presa, tinuta intr-un loc asa de fastuos?

Un tratat de aeronautica preistorica

Spre marea surpriza a invitatilor, era vorba despre un tratat de aeronautica preistorica, descriind mai multe feluri de obiecte zburatoare, precum si capacitatile lor, formele si functiile. La acestea se mai adaugau informatii despre construirea lor, materialele utilizate, modul de propulsie si carburantul folosit, dar si tipurile de masinarii care le permiteau sa zboare, precum si exercitiile de yoga cerute pentru a-i pregati pe pasageri pentru zboruri la altitudini foarte mari. De asemenea, mai erau descrise si costumele pilotilor, precum si regimul alimentar prescris pentru ei.
Partea pur tehnica continea 32 de secrete de pilotaj si de manuire a instrumentelor de zbor. Fiind scrisa in sanscrita, aceasta parte fost cel mai greu de tradus in termeni tehnici aeronautici contemporani.
VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica

In textele vechi indiene se vorbeste despre fiinte si obiecte venite din cer. Inteleptii spun ca si unele temple budiste au fost facute de extraterestri.
�
Cu toate acestea, s-a descifrat faptul ca acele nave puteau sa se deplaseze in toate directiile, iar unele dintre ele puteau decola chiar vertical. Aparatele de bord permiteau ca vasele sa fie facute invizibile pentru privirile inamicilor, de asemenea, permiteau captarea imaginilor din exterior si proiectarea lor pe un ecran intern, de asemeni trimiterea unor fascicule luminoase mortale, cu ajutorul unor oglinzi. Alte componente tehnice erau destinate captarii a 7 forme de energie diferite, necesare bunei functionari a navelor. Aceste energii poarta nume sanscrite si sunt greu de identificat, dar se pare ca energia solara si cea antigravitationala sunt mentionate.
Pe de alta parte, propulsia obiectului zburator era asigurata de niste motoare alimentate cu un carburant de culoare galbuie, ce trecea printr-o alta masinarie ce functiona pe baza de mercur, al carei rol inca nu a putut fi stabilit. Prezenta mercurului drept sursa de energie pare a fi o constanta in descrierea vaselor zburatoare "vimanas". Dar cel mai surprinzator lucru din cartea aceea sunt schitele si planurile care vin sa ilustreze textul: astfel, unele nave aveau aripi, altele semanau cu niste constructii mari, de forma conica, care puteau sa se ridice in aer pe verticala, in timp ce un alt tip era de dimensiuni uriase, putand sa transporte armate intregi. Motoare si echipamente tehnice apareau desenate atat pe planuri, cat si pe nave.



O stiinta pierduta

Cu toate acestea, este evident ca era imposibil sa se incerce construirea unor asemeni nave zburatoare doar prin intermediul elementelor din "Vymaanika". Ar fi ca si cum am incerca sa construim un avion Airbus doar utilizand un articol descriptiv dintr-o revista de popularizare.
VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica

Reproducere dupa un model de aparat zburator desenat de civilizatiile precolumbiene
�
Astfel de texte nu sunt decat urmele unei memorii stiintifice pierdute de mult, de la posibila prabusire a unei civilizatii care ar fi putut sa atinga un astfel de nivel tehnologic. Aceasta ne face sa ne gandim la Atlantida si la ipoteticul "Imperiu al lui Rama" care a precedat civilizatia hindusilor. Acele obiecte zburatoare puteau apartine unor civilizatii antediluviene, uitate. Doar memoria oamenilor si tenacea traditie orala au mai pastrat mici urme, care au fost incet-incet inghitite de catre miturile si legendele lumii. Carele zburatoare ale zeilor si minunile care se petrec in povestile traditionale pastreaza poate amintirea unui cer traversat de catre nave stralucitoare, pe care regii si eroii aveau dreptul sa le piloteze. In India, de foarte multe ori, diferenta dintre un erou si un zeu este infima: povestile despre ei, relatate inca de la originea civilizatiei, ii fac sa se intalneasca, sa se lupte sau sa se iubeasca ca niste simpli muritori. Zeii din istoria omenirii nu sunt, de fapt, decat niste oameni divinizati datorita realizarilor lor, de catre timp si legenda. Cu cat sunt mai vechi, cu atat se afla in sfere celeste mai inalte. Poate ca unii dintre zei sunt doar niste eroi civilizatori, veniti din alta parte.

O suta de sori si o suta de luni

Cea mai expresiva descriere a unei masini zburatoare se afla in cunoscuta poveste a lui Rama, regele Ayhodiei, si minunata sa sotie, regina Sita. Evenimentul se desfasoara catre sfarsitul povestii, cand Rama, ajutat de catre fratele sau Lakshmana si de catre prietenul sau Hanuman, a reusit, dupa o batalie infioratoare, sa il invinga pe regele din Lanka, care, impins de catre focul dorintei, o rapise pe frumoasa Sita la bordul unei nave zburatoare numita Puspaka.
VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica

Rama, cu arcul in mana, Sita, sotia lui, cu securea, si Hanuman, fratele lui Rama, purtand casca de cosmonaut
�
Iata fragmentul intr-o traducere aproximativa: "La venirea zorilor, Rama, luand carul ceresc Puspaka pe care i-l daruise Vibhishana, s-a pregatit de plecare. Acest car mergea de unul singur. Era mare si frumos ornat. Era inalt si avea doua etaje de camere cu ferestre... Cand s-a ridicat in aer si a pornit, in urma sa s-a auzit un sunet melodios. () carul Puspaka, care seamana cu soarele, apartine fratelui meu. El a fost cumparat de catre puternicul Ravanna. El zboara prin aer, putand sa ajunga oriunde vrea gandul tau. Seamana cu un nor luminos de pe cer si a fost construit de catre marele Vishvakarman. () Mai apoi, Rama, gata sa se intoarca acasa, in Ayhodia, in nordul Indiei, a invitat-o pe Sita, pe Lakshmana si pe Hanuman, precum si pe multi dintre razboinicii care au participat la lupta impotriva lui Ravanna, sa se urce la bord. In 3 zile, el a parcurs cei 5000 de kilometri care il desparteau de palatul sau".
Unii cercetatori ai istoriei antediluviene cred ca Rama se afla in fruntea unui imperiu care se intindea din Himalaya pana in Sri Lanka. Marile epopee ale Indiei, cum ar fi "Ramayana" si "Mahabharata", ar putea contine amintirea acestor evenimente majore, care au avut loc intr-un imperiu disparut. Si Mahabharata ne vorbeste despre "vimanas". Iata un fragment semnificativ: "Gurkha, zburand cu puternicul si rapidul sau Vimana, a aruncat catre cele trei orase ale vrishnilor si andhakas un proiectil incarcat cu toata puterea universului. O coloana de foc si de fum la fel de luminoasa ca mii de sori s-a ridicat in toata splendoarea sa. O stralucire de metal, un gigantic mesager al mortii, care a redus la cenusa locuitorii acestora. Corpurile lor erau arse. Parul si unghiile le cadeau, venele lor se spargeau din senin, iar pasarile s-au albit. Dupa cateva ore, intreaga lor mancare era stricata. Pentru a scapa de acest rug de foc, unii dintre soldati s-au aruncat in rau"...
"Aflat in carul sau zburator, Saubha s-a oprit pe cer la mare distanta. El a aruncat atunci sageti, topoare, lanci si flacari, fara incetare. Pe cer pareau sa fie o suta de sori, o suta de luni si miriade de stele. Nu se mai putea distinge ziua de noapte. Mai apoi, Krishna a raspuns la acest atac tragand cu propria sa arma : un disc de foc care a taiat in doua nava zburatoare a dusmanului, care a cazut pe pamant, zdrobindu-se".
Aceste relatari de lupte aeriene abunda, la fel ca si descrierea armelor devastatoare utilizate in timpul ostilitatilor. "O dara de foc incandescenta, fara fum. mii de sageti de foc au cazut asupra dusmanului. Intunericul s-a asternut peste intreaga lume. Din nori ploua cu cenusa, vantul batea cu putere, iar intreg pamantul s-a cutremurat sub puterea acelor arme. Elefantii au luat foc, iar animalele mureau tarandu-se." Sa fie vorba doar de fantezia unui rapsod popular?

Cuptorul cu mercur

Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in "Rig Veda", textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in "Puranas", cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.
O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: "Samaranganasutradhara". In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice. Astfel, se ofera sfaturi pentru construirea lor si aflam ca modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur. "Corpul lui vimana trebuie sa fie solid si rezistent, precum o pasare uriasa, facuta din materiale usoare. In interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier asezat deasupra. Gratie puterii continuta in mercur, este pusa in miscare elicea si astfel omul aflat in interior poate calatori o mare distanta pe cer. Vimana se poate misca si pe verticala, dar si inainte sau inapoi. Gratie acestor masinarii, oamenii pot zbura prin aer, iar fiintele celeste pot cobori pe Pamant".
VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica

Krishna, unul dintre cei mai populari zei ai hinduismului
�
Daca astfel de cunostinte stiintifice au putut inflori in antichitate, ele erau, ca si in zilele noastre, apanajul unei elite religioase si stiintifice. Ele trebuiau pastrate secrete, fiind transmise de la maestru la discipol. Din aceasta cauza, memoria colectiva a pierdut esentialul acestor cunostinte antice, nepastrand decat o amintire difuza, intrata in legenda. Cat despre tratatele tehnice, precum "Vymmanika shaastra", ele au ramas prea vagi pentru ca inginerii de astazi sa poate trage un real profit stiintific de pe urma lor.
In orice caz, aceste cunostinte par sa fi fost intotdeauna protejate cu sfintenie de catre dinastiile initiatilor, ele transmitandu-se doar prin traditie orala. Imparatul budhist Ashoka, in secolul al III-lea inainte de Hristos, a infiintat un colegiu din 9 intelepti, pentru a reuni in 9 carti totalitatea stiintelor si tehnicilor cunoscute la vremea respectiva. Una dintre aceste lucrari trata antigravitatia. Ele au fost mai apoi ascunse intr-un loc sigur, pentru ca nimeni sa nu le poata folosi in scopul razboiului. Acum cativa ani, guvernul chinez a trimis la universitatea din Chandigarh un manuscris descoperit la o manastire budhista din Lhassa. Acesta a fost tradus de catre orientalistul britanic Ruth Reyna si trimis inapoi in China. Chinezii au afirmat ca il folosesc in cadrul programului lor spatial, pentru ca textul trata tehnici folosite in calatoriile catre alte planete. Reyna a afirmat ca tehnicile descrise se bazau pe antigravitatie, utilizand o forta care le permitea pilotilor yoghini avansati sa leviteze. Manuscrisul mai releva si secretul invizibilitatii si programa o expeditie catre Luna.

Vimana de pe malul marii

O intamplare extraordinara a avut loc intr-o dimineata din anul 1895, pe plaja Chowpathy, in apropiere de Bombay, in fata unei multimi aflate la o manifestatie, condusa de catre liderul nationalist Mahadeva Govinda Ranade. Un straniu obiect zburator s-a ridicat din ocean in aer, de unul singur, fara pilot, pana la peste 500 de metri deasupra oamenilor incremeniti, s-a clatinat pe cer, apoi s-a prabusit precum un meteorit pe nisipul plajei.
La vremea respectiva, evenimentul a fost comentat pe larg in ziarul "Poona", fiind reluat mai apoi in "Deccan Herald", pe 19 decembrie 2003. Autorul "minunii" era un sanscritist eminent: Shivkar Bapuji Talpade, nascut in Bombay, in 1864. Dar care este legatura intre studiul sanscritei si inventia unui aeroplan? Faimosul "Vymaanika Shaastra" despre care am vorbit mai sus, dar si alte tratate vechi despre vimanas, pe care Talpade le studiase inca din tinerete. Ceea ce l-a frapat imediat a fost combinarea motorului cu mercur cu energia solara. El a reusit astfel sa decripteze textele si sa construiasca un vimana pe care l-a facut sa zboare pana la 500 de metri altitudine. Obiectul sau a fost insa uitat, pentru ca autoritatile britanice nu au apreciat in mod deosebit evenimentul, interzicandu-i lui Talpade sa repete acea experienta. Resturile ramase din vimana au fost vandute unor cumparatori straini. Talpade a murit in 1916, fara sa cunoasca gloria pe care o merita.
VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica

Lhasa, capitala spirituala a budhismului. Multe manastiri tibetane ascund manuscrise vechi de mii de ani
�
Si mitologia chineza este plina de zeitati care calatoreau cu care zburatoare. Si din textele biblice putem afla ca poporul evreu a fost ghidat de catre faimosii elohimi, care s-au insurat cu fiicele oamenilor, pentru ca erau frumoase, despre bravul Ezechiel, care isi pazea linistit oile, cand un vimana, avand forma "unor roti de fonta cu ochi de jur imprejur", a aterizat chiar langa el. Cat despre Enoch, el a fost imbarcat intr-o nava zburatoare pilotata de catre "elohimi", care l-au dus astfel pana la Ierusalim. Foarte speriat, si tremurand de frica, el a vazut Pamantul rasturnandu-se, orizontul inclinandu-se la decolare.
Se pare ca si civilizatiile antice mesopotamiene au avut contacte permanente cu fiinte civilizatoare care calatoreau pe calea aerului. In Egipt, s-a gasit un obiect de lemn, avand forma unui avion. Acelasi tip de obiect, dar facut din metal, a fost descoperit si in America precolumbiana. In templul din Abydos, niste hieroglife stranii amintesc de propriile noastre avioane si elicoptere.
Unele picturi medievale europene arata niste vimanas pilotate de oameni plutind pe cer. Intrebarea esentiala ramane fara raspuns: cine sunt constructorii acestor obiecte zburatoare? Cine sunt autorii vimanas-urilor din India antica? Cine sunt acei elohimi civilizatori si toti acei zei veniti pe care celeste, pentru a se amesteca in destinul omenirii, batandu-se intre ei si incercand prin toate metodele sa le impuna legile lor oamenilor? Despre ce razboaie infioratoare vorbesc textele stravechi indiene si de unde veneau cei ce pilotau acele nave zburatoare, inarmate pentru un razboi al stelelor?

Extraterestri si populatia Dropa
Publicat pe 01 ianuarie 2007 la ora 00:00. Vizite: 29768
Autor: Marian Deaconu
Cuvinte cheie: Dropa Ham discuri de piatra Tibet China

In urma cu 6000 de ani, un vas spatial ar fi aterizat in regiunea Bayan-Khara-Uula (intre China si Tibet) si n-ar mai fi putut pleca din cauza lipsei de "carburant". Triburile locale nu i-au acceptat pe acesti extraterestri si i-ar fi masacrat aproape in totalitate. Extraterestrii supravietuitori ar fi lasat urme ale trecerii lor in doua triburi: Ham si Dropa. Membri acestor triburi sunt fiinte fragile care ating aproximativ 1,30 m inaltime si care pana in zilele noastre au rezistat la orice tentativa de clasificare etnica, fiind un amestec intre naufragiatii din spatiu si indigeni.

Din inaltimile muntilor Bayan-Khara-Uula, la frontiera dintre China si Tibet, o echipa de arheologi a efectuat o cercetare extrem de detaliata a unei serii de grote conectate intre ele. Interesul oamenilor de stiinta a fost excitat de descoperirea unei serii de morminte aliniate, continand scheletele unei rase de oameni foarte stranie, avand corpurile fragile si capetele largi si supradezvoltate.

La inceput s-a crezut ca aceste camere au fost leaganul unei specii necunoscute de primate. Dar seful expeditiei, arheologul chinez profesorul Chi Pu Tei a ridicat firesc intrebarea: Cine a auzit de maimute care sa-si ingroape semenii? In timpul cercetarii scheletelor, un membru al echipei a dat peste un disc mare de piatra pe jumatatae ingropat in praful din solul grotei...Oamenii de stiinta au intors pe toate fetele descoperirea. Aceasta semana, intr-un fel, cu un disc pentru gramofon de varsta pietrei. In conturul sau, discul avea o gaura si striatii in spirala catre marginea sa. O privire mai atenta a aratat ca acestea erau de fapt o linie continua in spirala cu inscriptii si caractere. Obiectul s-a dovedit a fi o "inregistrare". Dar in 1938 nimeni nu poseda cheia acestui incredibil mesaj. Discul a fost arhivat printre alte obiecte descoperite in zona. Nimeni nu stia semnificatia sa.

La Pekin, numerosi experti au incercat sa traduca, timp de 20 de ani, hieroglifele misterioase, insa totul a esuat. Pana la urma, un profesor, doctorul Tsun Um Nui, a spart codul si a inceput sa descifreze "razele vorbitoare" si a permis realizarea catorva implicatii extraordinare revelate de disc. Concluziile profesorului chinez au fost atat de uluitoare incat au fost imediat suprimate. Academia de Preistorie din Pekin i-a interzis sa-si publice descoperirile.

Doi ani mai tarziu, in 1965, profesorul si colegii lui au obtinut permisiunea de a-si dezvolta teoria. Titlul sau, destul de intrigat este: Textul cioplit privind vasele spatiale care, conform discurilor, au aterizat pe Terra acum 12000 de ani. Inregistrarile (mai tarziu au fost gasite 716 discuri cioplite in aceeasi grota) povesteau istoria surprinzatoare a sondei spatiale cu locuitori de pe alta planeta care s-a prabusit in zona muntoasa de la Bayan-Khara-Uula.Straniul text in spirala indica faptul ca intentiile pacifiste ale "vizitatorilor" au fost prost intelese si ca numerosi dintre ei au fost vanati si ucisi de catre tribul Ham care traia in cavernele apropiate. Dupa spusele profesorului, una dintre liniile hieroglifelor indica urmatoarele: Cei din Dropa au coborat din mari in aparatul lor aerian. Barbatii nostri, femei si copii s-au ascuns in grote de zece ori inaintea rasaritului soarelui. Atunci cand la sfarsit au inteles limbajul semnelor celor din Dropa, au stiut ca noii veniti aveau intentii de pace... O alta sectiune exprima "regretul" tribului Ham pentru ca vasul si vizitatorii s-au prabusit in muntii atat de indepartati si dificil accesibili si ca nu existau mijloace de a contrui o noua nava pentru ca cei din Dropa sa se poata reintoarce pe planeta lor.

In anii care au urmat decoperirii primului disc, arheologii si antropologii au aflat mai multe despre regiunea izolata de la Bayan-Khara-Uula. Si multe informatii par sa ateste strania istorie povestita de discuri. In regiune circula o legenda care vorbeste de oameni mici, fragili cu fata galbena ce au sosit din mari acum foarte foarte mult timp. Acesti oameni aveau capuri mari, protuberante si corpuri plapande. Erau atat de oribili si respingatori incat au fost vanati calare de catre barbatii din triburile locale. In mod straniu, descrierea acestora corespunde celei a scheletelor descoperite in caverne de catre profesorul Cji Pu Tei.

Pe peretii grotelor arheologii au descoperit reprezentari primitive ale rasaritului Soarelui, ale Lunii, ale stelelor neidentificabile si ale Terrei. Toate erau legate prin linii si puncte. Ca si discurile, desenele din grota au fost datate ca avand o vechime de aproximativ 12.000 de ani. Grota a fost locuita intotdeauna de triburi semi-troglodite cunoscute sub numele de Ham si Dropa, oamenii avand o aparenta bizara. Fragili, subtiri, membrii tribului nu masurau mai mult de 5 picioare inaltime si nu erau tipici chinezi si nici tibetani. Originea lor rasiala, indica un expert, este un mare mister.

Povestea discurilor stranii nu s-a terminat insa aici. Oamenii de stiinta rusi au cerut sa vada discurile si multe au fost trimise la Moscova pentru a fi examinate. Au fost inlaturate cu grija particulele minerale care s-au depus pe ele de-a lungul timpului apoi au fost supuse unor analize chimice. Spre surpriza oamenilor de stiinta, s-a gasit ca ele contineau mari cantitati de cobalt si alte substante metalice. Si asta nu era totul! Atunci cand ele au fost plasate pe o platina speciala, au vibrat dupa un ritm neobisnuit ca si cum ar fi traversate de o descarcare electrica (conform spuselor doctorului Xyatcheslav Saizev), sau ca si cum ar fi format o parte dintr-un circuit electronic. Este clar ca discurile au fost expuse la un moment dat la un voltaj extraordinar de ridicat. Intr-adevar, se pare ca discurile povestesc misiunea spatiala a astronautilor extraterestri de acum 12.000 de ani.

Raport privind discurile de la Bayan-Khara-Uula. Acesta este bazat pe scrierea lui MM.J.Drendl si H.Hausdorf de la A.A.S, care au efectuat o cercetare aprofundata asupra subiectului.

1937: Descoperirea discurilor de piatra. In decursul unei expeditii in regiunea muntoasa dificil accesibila de la Bayan-Khara-Uula, situata la frontiera dintre Tibet si China, arheologul chinez Chi Pu Tei a descoperit un anume numar de grote funerare continand schelete stranii, inalte de doar 4,4 picioare, ale caror capete erau disproportionate in raport cu latimea spatelui lor. In fiecare din cele 716 grote el a descoperit cate un disc de piatra cu diametrul de aproximativ 1 picior si cu grosimea de aproximativ 1/3 din degetul mare de la mana. Aceste discuri erau gravate cu inscriptii de origine necunoascuta. Chi Pu Tei si-a publicat descoperirile, indicand faptul ca scheletele erau cele ale unor gorile de munte si ca discurile au fost adaugate de culturile urmatoare. Aceste afirmatii au facut ca sa fie ridiculizat de comunitatea arheologica chineze.1947: Expeditia doctorului Karyl Robin-Evans. La scurt timp dupa al doilea razboi mondial, profesorul polonez Lolladoff a aratat un disc straniu omului de stiinta englez, profesorul Karyl Robin-Evans. Lolladoff a declarat ca a cumparat discul din Mussoria (India de nord) si ca presupune ca discul provenea de la un popor misterios numit "Dzopa" care l-ar fi utilizat pentru ritualuri religioase. In 1947 doctorul Robin – Evans a efectuat o calatorie in tinuturile misterioase ale populatiei Dzopa, traversand zona Lhasa (Tibet) unde a obtinut o audienta cu al 14-lea Dalai Lama. Pe drumul acestei regiuni foarte dificil de accesat, din nord-estului Himalayei, omul de stiinta a fost abandonat de calauzele sale tibetane speriate de Bayan-Khara-Uula. Doar cu pretul unui extraordinar efort el a reusit sa ajunga la destinatie.

Dupa ce a capatat increderea indigenilor, doctorul Karyl a primit invataturile unui profesor de limba locala care l-a invatat bazele limbii Dzopa. Tot el l-a invatat despre Lurgan-La, gardian al religiei Dzopa. Lurgan-La a indicat ca acestia isi aveau originea de pe o planeta din sistemul Sirius. Ei au intreprins acum aproximativ 20.000 de ani si apoi in anul 1014 doua misiuni de explorare pe Terra. In 1014 a avut loc o prabusire care nu a permis supravietuitorilor accidentului sa paraseasca Terra. Doctorul Karyl a decedat in 1974. Raportul sau a fost publicat in 1978.

Cateva remarci. Dzopa sunt adesea numiti Dropa (diferenta este pur fonetica). In 1947 Tibetul nu era sub tutela chinezilor deci calatoria profesorului chinez s-a putut desfasura cu usurinta. Raportul doctorului Evans dateaza prabusirea in 1014 in timp ce toate celelalte surse sustin contrariul si anume vorbesc de o prabusire care ar fi avut loc acum 12.000 de ani. Aceasta divergenta ramane inexplicabila pana astazi.Dupa istoria lui Lurgan-La, populatia Dropa ar fi descendenti directi din "stranii" calatori spatiali. Cu ocazia vizitei sale din 1947 a fotografiat si cuplul regal Dropa Hueypah-La (1,20 m) si Veez-La (1 m).

1968: W. Saitsev si profesorul Tsum Um Nui. In 1968 omul de stiinta rus W. Saitsew a publicat un articol de senzatie declansand un mare interes despre extraterestrii care ne-au vizitat planeta in trecut. Informatiile lui erau bazate pe munca efectuata de profesorul Tsum Um Nui in 1962.

1962: profesorul Tsum Um Nui. In 1962, profesorul chinez Tsum Um Nui a inceput sa decodeze si sa traduca partial discurile de piatra si si-a publicat descoperirile, care au fost atat de extraordinare incat Academai de Stiinta din Beijing i-a intezis mai intai publicarea. Raportul profesorului Tsum povestea istoria dramatica a unui grup de indivizi numiti Dropa al caror vas spatial s-a probusit in muntii Bayan-Khana Uula acum 12.000 de ani, si care, dupa ce a realizat imposibilitatea de a parasi Terra, a trebuit sa suporte un mediu destul de ostil pentru a supravietui. Profesorul chinez si-a publicat raportul dupa ce a primit permisiunea academiei ceea ce i-a adus deraderea a numerosi arheologi. Intristata de eceste evenimente, profesorul Tsum a emigrat in Japonia unde a murit in 1965. (In China nu este recenzata nici o minoritate etnologica cu numele de "Dropa" sau "Dzopa).

1995: o proba etnologica. In 1995, in provincia Sichuan, situata alaturi de muntii Bayan-Khaar-Uula, au fost descoperiti 120 de membri ai unui trib neclasifiat din punct de vedere etnologic. Cel mai mic membru al sau masoara in inaltime doar 2 picioare. Este vorba despre Dropa/Dzopa.

Ham si Dropa.Numele de Ham ar fi de fapt o deformare a lui Kham, venind din Kham-pa (omul din Khama), desemnand persoanele care locuiesc in partea de est a Tibetului. Termenul Dropa desemneaza Drok-pa, adica locuitorii din regiunile muntoase ale Tibetului si care sunt in mare parte oierii de pe inaltimi.

Discurile misterioase de la Bayan Kara-Ula

Ati cautat: populatia Dropa,
Bookmark and Share
Discurile misterioase de la Bayan Kara-Ula
Discurile misterioase de la Bayan Kara-Ula
24 Februarie, 2011

1,037 accesari

In anii ‘30 ai secolului trecut, o ştire făcea înconjurul lumii: undeva la graniţa chinezo-tibetană fuseseră descoperite de către o expediţie arheologică chineza, condusă de profesorul Chi Pu Tei, nişte pietre cilindrice misterioase: erau acoperite de hieroglife necunoscute, care ar fi aparţinut unei civilizaţii de acum 12.000 ani. Scrierile de pe pietre au fost treptat descifrate, dar totul a trecut sub tăcere, încât nimeni nu mai recunoaştea existenţa lor, iar cei implicaţi în descoperirea şi cercetarea lor au dispărut fără urmă.

Expediţia chineză avusese drept obiectiv iniţial studierea grotelor artificiale din lanţul muntos Bayan Kara-Ula, aflat la graniţa dintre China şi Tibet. Întâmplarea a făcut să fie astfel descoperite nişte morminte care conţineau scheletele unor hominizi dintr-o rasă necunoscută: niciuna dintre fosile nu depăşea înălţimea de 1,38 metri, iar oasele extrem de subţiri susţineau cranii disproporţionat de mari. Ipoteza iniţială a cercetătorilor – că era vorba despre nişte primate ciudate, cel mai probabil nişte gorile de munte dintr-o specie nedescoperita – a fost spulberată, ele fiind găsite înmormântate precum oamenii!

Primele menţiuni ce făceau referire la o ciudată rasă de oameni scunzi (nu aveau mai mult de 70-100 de centimetri) au apărut în secolul al XIV-lea: Sir John Mandeville, un aventurier englez, descria în jurnalul său întalnirea cu asemenea fiinte. Se pare că acele fiinţe ar fi trăit în Asia, în apropierea Chinei- puţin cunoscuta la ora aceea de majoritatea europenilor. Mandeville a fost şocat de aspectul fiinţelor, total diferit faţă de normele general acceptate ale vremii: dimensiuni extrem de reduse, asemănătoare unor copii, capul uriaş şi o durată de viaţă de numai câţiva ani. Însemnărilor lui John Mandeville nu le-a fost acordată importanţă, căci relatarile despre ţări îndepartate în care trăiau fiinţe fantastice, nu erau puţine la acea vreme.

Abia în 1958, profesorul Tum Um Nui, unul dintre cercetatorii chinezi care se ocupa cu studierea înscrisurilor neobişnuite, a anunţat decriptarea unui mesaj şocant de pe discurile de piatră. Deşi oficialitaţile chineze ii interzic anunţarea decriptării, acesta va publica traducerea textelor. Este vorba despre povestea unei nave venite din spaţiu, care s-ar fi prabuşit în munţii Himalaya. Supravieţuitorii accidentului se autodenumeau Dropa şi au ajuns să convetuiască paşnic cu triburile locale. Fosilele din peşterile din Bayan Kara-Ula nu ar fi fost altceva decat urmaşii ipoteticei rase.

În 1995 autoritaţile chineze au confirmat descoperirea unui trib necunoscut din care făceau parte circa 120 de indivizi, în regiunea Sichuan la cateva sute de kilometri distanţă de masivul Bayan Kara-Ula.Niciunul dintre membrii tribului nu depăşea înălţimea de 115 centimetri. Accesul strainilor în zonă a fost complet interzis.

Dropa au coborat din nori cu navele lor.

Pana la rasaritul soarelui, in zece randuri barbatii, femeile si copii din Kham s-au ascuns in pesteri. Apoi ei au inteles semnele si au vazut ca Dropa veneau de data asta cu intentii pasnice."

Discul Dropa, tradus de Dr.Tsum Um Nui

Singura mostenire lasata populatiei Bayan Kara Ula de clanul Dropa – ajuns aici in urma naufragiului navei lor – a fost legenda legata de exterminarea rapida si salbatica a acestora. In conformitate cu traditia locala mostenita prin viu grai, locuitorii zonei dezgustati de corpurile nearmonios proportionate ale umanoizilor Dropa au inceput o persecutie impotriva acestor „vizitatori din cer". Confruntandu-se cu acest atac, micutii Dropa, cu capetele lor sub forma de bulb si ochii bulbucati au fost aproape exterminati in jurul anilor 10.000 i.C.

Deplasandu-ne cu 12 secole in viitor, vom vedea ca aceasta incredibila istorie a Dropa este inca vie. Aceasta neobisnuita legenda poate ca nu ar fi traversat niciodata frontierele regiunii muntoase desertificate Bayan Kara Ula – aflata la granita dintre China si Tibet – daca nu ar fi existat expeditia profesorului Chi Pu Tei de la Universitatea Beijing din 1938.

Chi Pu Tei impreuna cu studentul sau studiau un sistem de pesteri interconectate intr-una din cele mai inospitaliere zone din lume, situata la aproape de 650km de cea mai apropiata asezare umana. Se spune ca profesorul a gasit in aceste pesteri ceva ce depasea cu mult asteptarile sale si ceea ce ara pregatit sa studieze, anume un mormant suprasaturat cu schelete ale unor fiinte de dimensiuni mici – avand inaltimi sub 1,20 m – inmormantate impreuna cu multe discuri de piatra, precum si niste picturi foarte distincte pe peretii pesterii. Aceste corpuri fragile aveau capete neobisnuit de mari si nu corespundeau nici unei specii intalnite pana atunci de Chi Pu Tei. Cand s-a avansat ipoteza ca ramasitele ar putea apartine unei specii de primate inca necunoscute, Chi Pu Tei a raspuns: "Unde s-a mai vazut ca unele maimute sa ingroape alte maimute? 716 discuri identificate au fost duse la Universitatea Beijing, iar cateva au fost date Uniunii Sovietice.

Discurile aveau diametre de cca. 30 cm, 85 mm grosime, avand fiecare cioplita cate o deschidere centrala, fie de forma circulara, fie dreptunghiulara. Mai important este faptul ca majoritatea aveau o pereche de ghinturi minuscule de forma spiralata, gravate cu caractere stranii, pornind din exteriorul discului, de la margini spre centru.

In 1958 un cercetator pe nume Tsum Um Nui a pornit un studiu mai detaliat al acestor misterioase discuri din piatra. In 1962 dupa ce petrece cateva luni dedicate studiului acestora cu ajutorul unei lentile, Dr. Tsum reuseste sa descifreze mesajele codificate in aceste pietre. Ele vorbesc despre o istorie necunoscuta, anume despre aterizarea fortata a navelor umanoizilor Dropa si despre uciderea acestora in cele din urma de catre populatia locala. Dr. Tsum prezinta aceste descoperiri colegilor sai in cursul aceluiasi an.

In ciuda acestei miraculoase descoperiri, controversatele revelatii ale Dr. Tsum i-au determinat in scurt timp pe oficialii Universitatii Beijing sa interzica in mod absolut mentionarea acestui subiect. Cativa ani mai tarziu – cand ziarele au fost prelucrate pentru public – lucrarea doctorului Tsum a fost in intregime ridiculizata si caricaturizata de catre colegii sai.

Alte informatii despre discuri nu mai intalnim pana in 1974, cand inginerul austriac Ernst Wegener fotogrfiaza 2 dintre discurile expuse in Muzeul Bampo din orasul Xi’an. A recunoscut imediat ghinturile spiralate caracteristice si deschiderile centrale, despre care nu auzise decat din zvonuri.

Cu o asemenea istorie fascinanta, ce s-a intamplat pana la urma cu discurile Dropa? Dovada concreta a existentei lor sunt doar fotografiile lui Wegener.

In mod curios, identitatea multor persoane implicate in aceasta poveste nu poate fi verificata. In arhivele Universitatii Beijing nu exista inregistrarea nici unei expeditii in Bayan Kara Ula; de asemenea nu exista nici un cercetator pe nume Tsum Um Nui. Lipsa dovezilor, la care se adauga faptul ca o buna parte din arheologia controversata a Chinei trece printr-un proces similar de eliminare, ii face pe unii sa creada, ca asemenea discuri nici nu au existat vreodata. Ascunderea altor cazuri, precum piramidele chinezesti si mumiile caucaziene vechi de 4.000 de ani gasite in desertul Takla Makán, sunt o dovada a faptului, ca astfel de strategii au atins extreme greu de imaginat.

Din moment ce presupusa istorie gravata pe aceste discuri este atat de apropiata de traditia orala transmisa de-a lungul generatiilor in regiunea Bayan Kara Ula, apare in mod firesc intrebarea: cum a putut oare aparea printre niste bastinasi atat de simpli o poveste atat de complexa cu o nava spatiala care s-a prabusit din cer acum 12.000 de ani, daca aceasta istorie nu este intr-adevar reala? Lucruri precum statura scunda a umanoizilor Dropa, forma lor ciudata, totul culminand cu genocidul final, sunt elemente constante, care se regasesc atat in istoria descoperita in mormantul Dropa de catre Chi Pu Tei, cat si in legenda antica povestita de bastinasii din partea locului.

Dar in lipsa unor dovezi palpabile, povestea ramane greu de acceptat. Este posibil ca o buna parte din vestigiile legate de Dropa sa fi fost interpretate eronat, fie intamplator, fie in mod deliberat. Noua nu ne ramane decat sa ne intrebam, daca nu cumva discurile din piatra si legendele antice locale ascund unele adevaruri chiar mai profunde?

AU FOST NEVOIŢI SĂ RĂMÎNĂ PE TERRA

O altă enigmă…deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet. Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, datorită nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul. Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare. Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, „(…) a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală". Dar un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii. La cîţiva kilometri de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc. Prin cercetarea lor prin metoda C14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate. Acestea reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. Iar o frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre. Continuînd săpăturile, după 2 luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte! Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la o margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte. Cînd au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii. Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea „Inscripţii spiraloidale", relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic. Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele „Science ei vie", „Nature" şi „Science Digest". Publicul din România poate afla detalii lecturînd cartea „Deocamdată…enigme", scrisă de Dan Apostol. Dar iată cîteva fragmente din textele respective. O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi „nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: „Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut asoliza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile". Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: „Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră". (Va urma)

EXTRATEREŞTRII ŞI URMAŞII LOR AU ALTĂ GRUPĂ DE SÎNGE (I) „NOI NU SÎNTEM OAMENI!"

Rămăşiţe ale vechilor civilizaţii mai există pe Terra. Pe platoul muntos dintre cele două lanţuri ale Anzilor, în insulele artificiale ale Lacului Titicaca, trăieşte în zilele noastre poporul uro. În cartea „Pietrele din Ica", Cornelia Petraru şi Bernard Roidinger îl citează pe etnologul Jean Vellard, care a trăit o perioadă îndelungată printre aceştia indieni şi care se autocaracterizează: „Noi, ceilalţi, noi locuitori ai locului, noi care ne numim cot-sun, noi nu sîntem oameni. Ne aflăm aici dinaintea incaşilor, ba chiar dinainte ca tatăl cerului, Ttiu, să fi creat oamenii, pe ayomara, pe cheeina, pe alţii. Am fost aici chiar înainte ca soarele să înceapă să lumineze pămîntul, cînd era luminat doar de lună şi stele. Pe vremea aceea Titicaca era cu mult mai mare decât azi… Noi nu sîntem oameni. Sîngele nostru este negru, de aceea noi nu îngheţăm de frig. Nu simţim frigul nopţilor deloc. Noi nu vorbim o limbă omenească, iar oamenii nu ne înţeleg. Capetele noastre sînt altfel decît cele ale altor indieni. Sîntem foarte bătrîni, sîntem cei mai vechi. Noi sîntem locuitorii locului, numit cot-sun. Noi nu sîntem oameni!"… Cu circa 3.000 de ani înainte de apariţia civilizaţiei incaşe, zona Lacului Titicaca a fost colonizată de către triburile aymara. Ei au purtat lupte crîncene cu populaţia uro, una dintre cele mai misterioase populaţii de pe Terra, numiţi şi „neoamenii", care au fost învinşi. Ei s-au stabilit pe insulele plutitoare de pe lacul aflat la cea mai mare altitudine din lume – 3.800 de metri deasupra nivelului mării. Insulele sînt în număr de circa 40, toate realizate din trestie şi rădăcini de tartora, o plantă care creşte pe marginea lacului. Populaţia uro se bazează exclusiv pe pescuit, vînătoarea păsărilor şi schimburile comerciale cu populaţia Aymaro. Lacul Titicaca atrage anual sute de mii de turişti, care vor să admire o adevărată minune a naturii: insulele plutitoare. Populaţia uro a fost studiată şi de arheologul Miroslav Stungl, care i-a descris astfel: „Aceşti oameni, care pun atîta accent pe faptul că în realitate nu sînt oameni, aceşti cot-sun pe care nici frigul nopţii andine şi nici furtunile de pe lac nu-i ating, deosebesc două epoci în istoria lor. Prima, cînd nu existau încă oameni pe pămînt şi soarele încă nu se afla pe cer, a fost perioada în care s-au construit pe altiplane vechile oraşe, dintre care cel mai minunat era Tiahuanaco. În cea de-a doua epocă istorică, atunci cînd populaţia cot-sun nu mai exista pe pămînt, iar în locul ei apăruseră adevăraţii oameni, populaţia uro a fost vitregită de soartă. Şi tot atunci viaţa din oraşul de piatră din Anzi s-a stins. Foarte interesant este faptul că populaţia uro consideră că de mult, într-un trecut foarte îndepărtat, au arătat altfel: aveau braţe şi picioare mai lungi şi un cap alungit spre spate. Sîngele lor era şi el altfel. Semănau fiinţelor fabuloase cu 4 degete care pot fi văzute gravate pe blocurile de piatră din Tiahuanaco. În decursul mileniilor, sîngele lor şi mai ales capul şi statura s-au modificat, ajungînd să semene cu omenirea noastră. În interiorul lor însă au rămas cot-sun, şi de aceea nu au uitat cum sînt de fapt neoamenii". Este foarte interesant că populaţiile care au supravieţuit catastrofelor care au bîntuit Terra (se pare că exploziile nucleare şi potopul erau specialitatea zeilor în acest domeniu) au locuit pe platforme înalte: tibetanii, uro, dropa, ham, aymara etc. (Va urma)

TEODOR FILIP

AU FOST NEVOIŢI SĂ RĂMÎNĂ PE TERRA
O altă enigmă…deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet. Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, datorită nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul. Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare. Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, „(…) a căror statură nu depăşeşte 1, 20 m. Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală". Dar un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii. La cîţiva kilometri de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc. Prin cercetarea lor prin metoda C14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate. Acestea reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. Iar o frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre. Continuînd săpăturile, după 2 luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte! Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la o margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte. Cînd au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii. Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea „Inscripţii spiraloidale", relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic. Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele „Science ei vie", „Nature" şi „Science Digest". Publicul din România poate afla detalii lecturînd cartea „Deocamdată…enigme", scrisă de Dan Apostol. Dar iată cîteva fragmente din textele respective. O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi „nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: „Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut asoliza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile". Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: „Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră". (Va urma)

Citește și : Istoria credintelor si ideilor religioase, carte în trei volume este bună. Au apărut de același autor și cel puțin o carte despre yoga. Îți recomand să citești Istoria credințelor și ideilor religioase carte în trei volume de Mircea Eliade și "Filozofia esoterica a Indiei " Autor: CHATTERJI C. J. (Format: 13 x 20 cm Numar de agini: 144), Cărți despre daoism (taoism ), islamism, mozaism, despre cultul bahai, despre creștinism, etc + ce găsești pe Internet despre religii și filozofii teiste și ateiste. Nu am citit „Tratat de istoria religiilor", „De la Zalmoxis la Gengis Khan", „Sacrul si profanul" etc. dar dacă le găsești poți să le citești și pe alea. Au fost traduse în românește: Biblia Hazlia- care parodiază Biblia, dar râzi dacă o citești -, Originile Creștinismului, despre miturile Greciei Antice, despre religia vechilor Egipteni, despre islam, Bhagavad Gita, Coranul, Tao Te Ching,( Dao De Jing, or Daodejing ) etc. Este bine să citești despre toate credințele și despre toate religiile, dar asta nu înseamnă să neglijezi lucruri mai serioase : matematica, fizica, chimia, despre calculatoare, limba engleză etc. În vacanța asta Descarcă gratuit de pe net Open Office și documentația lui, ( în română și în engleză, circa 500 MB ) de pe pagini Open Office.org, cauți cu Google. Instalează softul ( circa 160 MB) și învață să lucrezi cu el. Ai nevoie și de softul Adobe Acrobat Reader sau de altul pentru citit cărți în format electronic. Și pe ăla îl iei gratuit de pe Net. Documentația softurilor din grupa Open Office, o găsești pe Internet. Open Office, este un soft similar cu Office, și poate te descurci mai bine, cu acel soft decât cu Office de la Microsoft, că ăsta are multă documentație gratuită, în română și în engleză. Oricum cu programul Writer scrii frumos la calculator. Vacanță frumoasă, dar nu numai cu religii, extratereștrii și O.Z.N.-uri ci și cu lucruri ceva mai serioase!

Ai greşit căruţa. Noi suntem d-aia care cred în orice înafară de dumnezeu. Am văzut ceva mai devreme o întrebare despre sirene pe aici, deci nimic nu mă mai miră.

Pentru noi Pamantul inseamna viata, dar Soarele este una din cele 200 de miliarde de stele estimate ale galaxiei-Calea Lactee.Aceasta este doar una din milioanele de galaxii.Nu stim cate stele exista in Univers, dar un numar plauzibil ar fi 10 000 de miliarde. Daca aceste stele si-au dezvoltat propriile sisteme planetare, atunci lantul complet de reactii care a dat nastere vietii pe Pamant s-ar putea derula sau se deruleaza deja undeva.Probabilitatea ca viata sa fi aparut si in alta parte este astronomic de mare, deci logic vorbind exista viata in afara noastra in Univers.Pe Pamant un tip de inteligenta exista la toate animalele dintr-un ordin si depaseste simplul instinct. Daca aceste procese se pot intampla aici, ele se pot produce oriunde, daca exista circumstante cuvenite.Sa presupunem pentru o clipa ca lucrurile ar sta asa si ca o parte din aceste forme de viata ar fi inteligente.Ar putea ajunge la noi? Principalul obstacol ar fi distanta. Galaxia cea mai apropiata de noi sa afla la 170.000 de ani-lumina, iar steaua cea mai apropiata Proxima Centauri la 40 miliarde de km departare, la 150 de milioane de kilometrii de noi se afla Soarele. Alte civilizatii ar putea sa fi descoperit ‘’ plieri’’ naturale in jurul unui obiect imens de tipul unei gauri negre, sau sa fii creat chiar ei cu o tehnologie superioara plierea.Nu avem, niciun motiv teoretic pentru care viata inteligenta sa nu poata exista altundeva in Univers si niciun motiv pentru care calatoria interstelara sa nu fie posibila. Mintile noastre nu au inca anvergura de a cuprinde ceea ce se poate gasi in spatiul cosmic si acest mister continua sa sfideze ratiunea umana.

Pentru ca nu exista, toate vietuitoarele au aceleasi organe si sunt construite pe aceeasi baza pentru ca sunt create de cineva foarte ingenios si intelept. si cred ca stii ca ma refer la Dumnezeu.
Probabil crezi ca noi suntem creati de extraterestrii si aruncati aici pe pamant pentru teste? Nu-i asa?
Gandeste-te. extraterestrii de cine sunt creati daca exista?
Universul cum a aparut? Big-Bang?
Inainte de Big-Bang ce a fost? O planeta mare care a explodat si a format galaxiile, nu-i asa?
Si planeta aia mare de unde provenea?
Nu ai nici un motiv pentru a crede in extraterestrii.
Singurul care exista din totdeauna este Dumnezeu si el ne-a creat pe toti dupa aceleasi aspecte [organe]...

Unde ai vazut tu ca cineva neaga existenta extraterestrilor? cand vaticanul spune ca "extraterestrii sunt fratii nostri"?! poate ca acum 3-5-10 ani, oamenii sareau in sus si spuneu "nu exista extraterestrii". dar uite ca vaticanul si-a schimbat parerea si acum ne infrateste cu extraterestrii

Eu nu neg existenta extraterestrilor.
E imposibil ca intr-un Univers atat de mare, singurele forme de viata sa se gaseasca doar pe Pamant.

Bafta

Yo in primul rand sunt curios cu cine te certi tu, p cine acuzi ca nu crede. Yo unu cred ca exista si as fi curios sa aflu despre ei.

Cine neaga existenta lor? /

Unde ai vazut tu ca se neaga de existenta lor? Terra nu este singura din galaxie cu vietati, cum s-ar spune, nu suntem singuri pe lumea asta. Iar la celelalte intrebari, Dzeu ne-a impartit in 2 sexe pentru a popula pamantul, de la oameni pana la patrupezi. Daca ai chef sa discuti pe subiectul asta, tu de ce nu-ti spui parerea, sa o auzim si pe a ta!?

Poi ce sa zic, parerea mea este ca nu suntem singuri, ca suntem monitorizati in continuare, si ca Dumnezeu al nostru este de fapt un Extraterestru care a incercat sa iasa in evidenta sau care a incercat sa isi faca "o armata alui" sau ceva genu, adica noi il vedem pe Dumnezeu a tot puternik, dar si noi ca oameni daca am creea niste vietuitoare mici ca niste furnici ne-ar crede pe noi atot puternici.
Experimentul de la CERN ne-a facut niste "Dumnezei" pentru ca am creeat un univers in miniatura, si faptul ca am ajuns la punctul de a creea Nanoroboti, care sunt la nivel microscopic, cred ca am superat de mult nivelul pe care l-a avut Dumnezeu cand ne-a creeat pe noi

Poti sa imi lasi si mie linkuri cu povestile astea? gen faza de acum 8.000 de ani in china, si India
Iti dau Funda, si nu cred ca antiaerienele din Bucuresti actioneaza chiar asa imediat, eu stau in Bucuresti=Berceni si am vaz multe oznuri

Cred ca trebuie sa te informezi mai bine. Nu toate vietatile de pe Terra "sint facute pe aceeasi baza", nu exista intotdeauna cele doua sexe, mascul si femela

Nu va mai chinuiti sa discutati in pl.m ca oricum n-o sa aflati nimic adevarat. Suntem prea prosti, gandim cu maxim 10% din creier si toti murim ca niste prosti. Intelegeti odata ca suntem coordonati de o sau unele entitati. Atata tot.*** trist

Wahahahaha. Nimeni nu neagă existența lor, dar teoria ta e stupidă.