Credeti ca minciuna recunoscuta, oricat de mult ne-ar afecta, este pe jumatate iertata? eu cred ca da pentru ca persoana respectiva are curajul sa-si marturiseasca fapta fara sa fie impinnsa de la spate(asta e un exemplu). astept si parerile voastre

Atât zic: Intenţia contează, iar recunoaşterea minciunii este primul pas în a repara-o

Minciuna recunoscuta nu e intotdeauna e pe jumatate iertata, insa iti da poate calmul si rabdarea necesara, te ajuta sa intelegi de ce s-a spus acea minciuna si faptul ca acea persoana poate regreta ca a spus-o.

Arta este o minunata minciuna care ne face sa ne dam seama de adevar... Oricat ar parea de paradoxal, este mult mai usor sa te inseli pe tine insuti decat... sa crezi ca ai pacalit/mintit pe celalalt.
In concluzie, pot spune ca, atata timp cat nu ne lasam dusi de val devenind dependenţi de ceea ce vand unii "negustori de iluzii"(mincinosii!), putem privi minciuna ca un mod mai usor si mai placut de a trece prin viata.
"Credeti ca minciuna recunoscuta, oricat de mult ne-ar afecta, este pe jumatate iertata?"
,,, deci DA!, si cred ca e cel mai demn gest ce poate exista in buna crestere a unui om si anume acela de a - recunoaste cand a gresit, stiti voi greseala recunoscuta - e pe jumatate iertata.Asadar,nu suntem perfecti... Sa auzim numai de bine!

Pai o perosoana ar trebui sa fie indeajuns de mare sa'si recunoasca greselile, indeajuns de inteleapta pentru a'si cere scuze, si indeajuns de matura ca sa le indrepte...

Da. Pentru ca are curajul sa recunoasca. Dar depinde si de gravitatea acelei miciuni.

Mai bine spui de la inceput adevarul si gata.

Da de obicei da... da depinde si cat e de grava minciuna si de ce a mintit persoana respectiva

Da, asa este. Poate ca in momentul de fata, persoana respectiva care trebuie sa ierte este mult prea indurerata si nu observa asta, dar daca e o persoana desteapta si gandeste doar ea pentru ea insasi si nu o mai ajuta si alte persoane, sa zic asa, atunci da. In momentul cand faci un pas ca asta iti asumi niste riscuri si stii foarte bine ca o poti pierde pe persoana respectiva si da, asta e un act de curaj. Cei care nu aprecieaza asta... Au multe de pierdut si de invatat de la viata. Orice om care face totul singur si da dovada de curaj merita Apreciat!

Minciuna recunoscuta este pe jumatate iertata, greu se uita persoana care a mintit si dintre toate minciunile cel mai bun este adevarul.

Mda, pot fi multe motive sa nu fie nicio diferenta dar macar a putut sa isi dea seama ca a gresit.Acum depinde de persoana respectiva daca iarta sau nu...

Mda... espe pe jumatate iertata dar depuinde si cat de grava este fapta

Depinde daca recunosti pe un ton asa sa arati ca iti pare rau, da cred ca te v-a ierta, dar daca razi si iei la bajocura na-i sanse.
Eu te sfatuiesc sa zici cu ce ai gresit, iti mai usurezi constiinta!

Pai.nu prea stiu. Dar, oricum...eu zic ca e mai bine sa-ti recunosti greselile.Pt ca, atunci nu mai trebuie sa inventezi minciuni la nesfarsit pentru a acoperi principala minciuna

Ce-ai facut betty? ai gresit? asa este. uite noi te iertam, daca ne spui ce ai gresit. da eu ma uit la 18 ala de la numele tau, si cam banuiesc.greseala trebuie recunoscuta, insotita de iarta-ma si sper sa nu se mai intample. daca ai inselat in dragoste, nu spui sper, ci no sa se mai intample niciodata. poate te crede. da eu am dedus, nu stiu daca asa e.in general a gresi e omeneste, a ierta e divin.

Depinde de gravitatea faptei. Dacă mă trezesc că îmi batee vecinu la uşă şi zice că mi-a omorât pisica din distracţie, îţi dai seama că nu l-aş putea ierta vreodată, dar dacă vine şi îmi spune că mi. a furat o bomboană, ok e jumate iertat. Minciuna este cel mai urât fapt din lume pentru mine. Curajul de a-ţi recunoaşte greşeala, e un început, dar e doar începutul răscumpărării încrederii persoanei minţite. Ştii cum se spune, durează ani să câştigi încrederea cuiva şi doar două secunde să o pierzi. M-am abătut puţin de la subiect. Dacă minciuna ar fi sau nu pe jumătate iertată, ţine numai de persoana minţită, pentru că fiecare caracter e diferit. Nu poţi cere unei persoane încăpăţânare să ierte, nici unei persoane emotive să îşi recunoască greşeala. În principiu, de obicei trecem cu vederea acel JUMĂTATE, adică nu în totalitate. Deci, prin urmare tu ţi-ai recunoaşte greşeala în urma unei fapte grave făcută de tine?
Mult succes şi sărbători fericite

Diplomatia este calea de mijloc, nu mint, spun adevarul dar in asa fel incat sa nu afecteze foarte tare.

Eu cred ca da; minciuna recunoscuta este e jumatate iertata dar trebuie doar sa ne facem curaj pentru a marturisi.