Daca te uiti la intrebarea de dinainte vei vedea primul capitol.
aici este al doilea capitol.
va rog suneti-mi parerea voastra.
sa continui sau nu?
Asteptam autobuzul care trebuia sa ma duca la cofetaria din centrul orasului. Acolo trebuia sa ma intalnesc cu Max
, insa nu cred ca o sa iasa ceva de la aceasta,, intalnire". O sa fie un dezastru total, cu T mare.
Ma gandesc sa ma intorc acasa si sa o sun pe Ely, stiu ca ea vrea sa invete si sa i-a nota buna la test.Si eu vreau
aceleas lucru, deoarece nu vreau sa ies de pe locul 1, cum am fost in fiecare an.Vad o masina cunoscuta, nu stiu a
cui este dar o cunosc.Se opreste in fata mea. Din ea iese EL, fostul meu prieten, Karl, de care m-am despartit acum 3
luni.Ma intorc sperand sa nu ma vada. Dar...
-Crys, asteapta! a strigat el.
Aproape tremurand am zis:
-Ce vrei Karl?
Uitandu-se imprejur si lasand mai joc tonul vocii a continuat:
-Mi-a fost dor de tine Crys, iti simt lipsa! a spus el melancolic,
Ce sa fac? Nu-l pot lasa asa. Karl era prietenul meu la fel ca Ely, ne stiam de mult, ne intelegeam si eram de nedespartit!
Nu-l mai vazusem de o gramada de timp, aproape de doua luni, dupa ce a incetat sa ma caute.Ne-am despartit din
cauza celui mai bun prieten al lui. A bagat strambe ca sa ne despartim, ca sa pot alerga repede in bratele lui.Ha! s-a
intamplat chiar opusul, ne-am luat la o cerata de zile mari si i-am explicat lui Karl ca tot ce i-a spus asa zisul lui
prieten erau simple minciuni.Nu a crezut, assa ca ne-am despartit.
A incercat in zadar sa ma caute, deoarece l-am tratat cu m-a tratat el.
Vazand ca nu- raspund si ca nu zic nimic, a inceput sa iti faca griji. Da! era tare grijuliu.
-Crys! Ai patit ceva? Te simti rau?
-Nu draga, sunt bine, am spus eu cu sarcasm.
-Hai ma Crys, de ce mai esti suparat? Nici la telefoane nu raspunzi, mesajele nu le bagi in seama, am incercat sa dau
de tine dar fara folos... uite, acum imi cer a mia oara SCUZE si tu tot la alte lucruri te gandesti, chiar nu mai tii la mine?
Meditand la aceste cuvinte, am vazut cum autobuzul pleaca din statie.Pff.am dat-o in bara!
-Ba da Karl, mai tin la tine, inca te iubesc, dar nu uit cum nu mai putut crede. Te-am iubit, ma iubeai eram chiar foarte
buni prieteni, insa tu l-ai crezut pe cel mai bun prieten al tau, mai facut sa ma simt de tot rahatul de fata cu amicii
tai si prietenii mei, am spus eu observand ca am ridicat putin tonul vocii.Cum crezi ca mai pot sa am incredere in tine?
Am crezut ca v-a urma inca o scuza buna de baietel mic si suparat, insa nu a fost asa:
-Prietenul meu cel mai bun, nu mai e cum a fost, a continuat el pe un alt fel de ton. Mi-am dat seama ca isi bate joc
de mine si ca a profitat foarte mult timp. Din prieteni am devenit dusmani, am inceput sa ne certam din nimicuri.
Am vazut cum ochii lui incep sa se umeeasca.
-Ce e? am intrebat ca o fraiera curioasa.
S-a uitat la mine incercand sa nu izbucneasca in plans.
-A murit! a spus punandu-si mana la ochi.
-Cine? Prietenul tau? Karl Termina! am isbucnit eu.Nu vorbi de rau pe nimeni, chiar daca acel nimeni este un excroc,
am spus eu nervoasa.
-Nu vorbesc de rau Crys, spun adevarul, a zis el revenindu-si in fire. A avut un accident de masina, traversa ilegal pe
mall, cand a venit o masina. S-a bagat inaintea masinii si a fost afectat la creier. A murit dupa doua ore.
:*va rog multe pareri!
Ordonare:
După relevanţă
Imi place si acest capitol. Poate, as schimba unele lucruri, as mai adauga cate ceva. De exemplu, faptul ca ei doi regreta moartea prietenului, pentru noi, cititorii este greu de inteles, ne lasa reci. Daca ai mai scrie un capitol, in care il descrii pe acel prieten, ni-l prezinti (cu bune, cu rele, asa cum este), atunci am putea sa traim si noi emotia celor doi.
In rest acest capitol e chiar foarte Ok. Continua (mai ales daca e ceva, ce-ti place)! Succes! Numai bine!
Răspunde
Ai atat de multe greseli incat e aproape de necitit. Greu de tot de urmarit si de inteles. Si povestea nu merita efortul.
Parerea mea e sa nu-ti faci dusmani prieteni niciodata, vei avea odata nevoie de ei si atuncea nu vei mai putea apela la ei fiindca leai intors spatele...si ar fi bine sai rasp la tel sau msg si sati ceri scuze ca nai stiut de prietenul lui ce a patit macar asa i mai alini suferinta, si daca vrei sa te impaci cu el deja este treaba ta aicea eu nu ma bag ca nu va stiu sentimentele la nici unul dintre voi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
