Hei. Am 13 ani si nu imi mai suport parintii. Desigur, nu vreau sa ma sinucid pentru ca am toata viata inainte. Dar totusi as vrea sa ma inscriu intr.un centru de plasament, o casa de copii sau ceva de genu. Chestia e nu ca n.au bani sa ma intretina sau alte porcarii. Nu mai suport sa traiesc cu ei. Plang in fiecare zi. Ma fac sa sufar enorm. Pentru ei sunt o(acum vin injuraturile): o proasta, o javra, o jigodie, o scarba ordinara, o dobitoaca, o nesimtita, o jegoasa etc. De obicei combina orice jignire cu adjectivul ordinara sau nesimtita. Ce sa ma fac?
Hmmm, in primul rand nu trebuie sa iti doresti sa locuiesti intr-o casa de copii. oricat de rai ar fi (aparent) parintii tai cu tine, tot nu trebuie sa titi doresti sa locuiesti acolo, pentru ca mult mai bine e acasa. de curand fac voluntariat cu niste copii de la un centru de plasament...merg cu ei la biserica in fiecare duminica, iar apoi prin parc, mancam inghetata, etc. nu vrei sa stii cat de mult isi doresc o casa si cat de mult isi doresc sa fie cu parintii lor, chiar daca sunt niste alcoolici sau chiar daca nici nu le pasa de ei. nu vrei sa stii cate nevoie de afectiune au copii acestia, si sa nu mai vorbest de sentimentul pe care o sa-l simti cand lumea o sa te priveaca cu mila pentru ca esti de la casa de copii. de sinucis nici sa nu iti treaca prin cap, pentru ca nimic din viata asta nu trebuie sa te determine sa faci asta. o sa existe si situatii cu adevarat grabe, cand chiar o sa ai probleme, dar asta nu trebuie sa fie niciodata o solutie.
in al doilea rand, poate ar trebui sa stai bine sa te gandesti si sa analizezi ce ar putea sa ii determine pe parintii tai sa se comporte astfel cu tine. poate si tu gresesti uneori. si eu ma certam cu parintii cand eram acasa (acum m-am maritat si nu mai locuiesc cu ei) si mi se parea ca e numai vina lor, ca ei sunt rai, etc. acum cand privesc lucurile din exterior, fiind un pic mai matura (nu-ti imagina ca acum sunt adult si de asta vorbesc asa, am 21 de ani 
) imi dau seama ca eu greseam aproape de fiecare data: nu-i ascultam, ca orice adolescent, desi ei imi voiau binele, comentam, nu participam la trebuirle casnice, etc. in plus eram si foarte nervoasa, ca orice adolescent. poate ei isi fac griji pentru tine, incearca sa te educe, dar nu au prea mult tact pedagogic sau rabdare, sau de-amandoua, si altfel nu stiu cum sa te faca sa intelegi, decat poate tipand la tine, gandindu-se ca asa auzi mai bine si iti intra mai bine ideile in cap 
serios, unii oameni chiar gandesc asa. apoi trebuie sa te mai gandesti ca poate au si ei probleme, la munca, in viata personala, poate sunt obositi de atatea griji. gandeste-te cat de mult responsabilitati au adultii: trebuie sa isi intretina familia, sa munceasca din greu, sa faca treburile casnice, sa isi educe copii, sa plateasca facuturi, etc, si pe langa asta de cele mai multe ori mai au si cate un sef care e cat o ditamai durere in fund serios, stresul de la munca e super naspa... de aceea de cele mai multe ori parintii sunt asa crispati, nu prea au timp si nici rabdare. eu te sfatuiesc sa te schimbi mai intai tu, sa fii mai rabdatoare cu ei, sa incerci sa-i privesti altfel si atunci te vor vedea si ei altfel pe tine. fii mai responsabila, insa fara sa incetezi sa fii un copil... de asemenea, te sfatuiesc sa incepi sa te rogi pentru ei, sa ii ajute Dumnezeu sa realizeze ca tu esti cea mai mare comoara a lor si ca trebuie sa se schimbe fata de tine. crede-ma, experienta iti spun ca rugaciunea face minuni. mergi des sau de cate ori poti la biserica, gaseste un preot si fa-ti-l duhovnic, spovedeste-te des si spune-i fara sa te temi, tot ceea ce te framanta. nu are voie sa spuna nimanui problemele tale, totul ramene un secret. iti poate da sfaturi foarte bune, asa cum a facut de multe, f multe ori, duhovnicul meu cu mine. o sa te simti foarte usurata dupa ce faci asta.
sper ca ti-am fost de ajutor. ai incredere ca parintii tai te iubesc, in adancul sufletului lor, dar nu stiu cum sa ti-o arate. s-au pierdut in labirintul asta al vietii, plin cu necazuri. ajuta-i tu sa se regaseasca, sa se iubeasca, sa te redescopere. fii tu prima buna si rabdatoare cu ei, si o sa vezi ca puterea exemplului e cea mai mare. numai bine :*?
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Simplu suna la protectia copilului sau da o fuga la politie, le povestesti ce fel de prosti ai in casa si ei se vor ocupa sa nu mai stai acolo. Dar nu uita in centrul de plasament sant copii redusi mintali nu toti dar poti invata mai bine si dupa ce dai bacu cu o medie peste 8 sau 8 poti pleca in strainatate cu o bursa buna sa inveti si iti faci viata acolo nu se merita in Romania
Răspunde
Casa de copii este dezastru. Acolo vei suferi si mai mult. Daca asi avea mai mult spatiu te-as infia ca mereu mi-am dorit o fata. Oricum spera ca viata ta va fi mai buna. Suporta cu stoicism si incearca sa le faci pe plac pentru a nu mai da nastere la asemenea vorbe (intre noi fie spus idioate). Imi pare rau pentru suferinta ta!
Buna
Off draga mea...nu pot sa cred ca se intampla asa ceva
de ce nu stai de vorba cu ei si sa le ceri explicatii de ce iti aduc aceste jigniri/de ce te uraste/de ce se comporta asa cu tine..trebuie sa fie un raspuns.
Ore nu esti copilul lor? oare ei nu realizeaza acest lucru ca iti fac rau? mai ai frati?
Plasamentul nu este o solutie ori casa de copii.
Bunici nu ai? o matusa care sa stie ca esti maltratata si sa fie de partea ta nu ai? daca vrei sa vorbesti mai mult pentru a te exterioriza, nu ezita sa imi scrii in privat si voi fi alaturi de tine.
Multa sanatate si putere sa iti dea bunul Dumnezeu
Nu stie nimeni ce e in familia voastra, dar cred ca e consiliere psihologica te-ar ajuta atat pe tine cat si pe parintii tai. Intotdeauna se gasesc solutii pentru orice problema. Incearca sa vorbesti cu ei, sa vezi de ce iti vorbesc asa, cu ce ii deranjezi. Fa-i sa fie mandri de tine, invata si ia note bune la scoala. Nu o sa o faci pentru ei, ci pentru viitorul tau. O casa de copii nu este o solutie, pentru ca dai peste alte probleme mai grave din care cu greu mai iesi si risti sa ajungi pe strada prin canale, drogata si mai stiu eu cum. Gandeste-te bine inainte de a face un pas important in viata ta, mai ales de la o varsta frageda.
In principiu ai mare dreptate ( imi cer scuze ca ma adresez la persoana a I -a ) dar de obicei parintii care ajung la consiliere psihologica si fac astfel de gesturi in nici un caz nu ajung mai bine. O sa isi urasca copilul, probabil va incepe sa o si bata sau chestii mult mai aiurea pentru a nu are incredere in parintii ei. Traiesc in una dintre acele familii si crede-ma, e groaznic.
Casa de copii nu este ideea cea mai buna. Ca sa te fac sa intelegi mai bine, acel mediu nu este format din copii bine educati si bine dezvoltati care nu isi mai suporta parintii. Acel mediu combina copii din diferite locuri cu probleme, copii in mare masura din zona inferioara a societatii. Pe langa asta, nu este un loc unde te poti integra si unde sa duci o viata linistita intr-un colectiv linistit. Este un mediu care nu favorizeaza dezvoltarea ta personala si spun asta din toate punctele de vedere, nu este ca mai demult, cand ii invatau pe copii cum sa fie cinstiti, cum sa se comporte manierat si cand le forma o perspectiva corecta asupra vietii, o abordare potrivita unei persoane care poate nu a avut sansa la o crestere sau la o viata obisnuita sau poate nu la fel de sustinuta ca a unui copil care a crescut intr-o familie normala.
Descrierea ta asupra problemei este iar cam vaga. Vreau sa spun ca parintii iti adreseaza acele cuvinte jignitoare dintr-o anumita cauza sau doar pur si simplu li se pune lor pata pe tine? Apoi ar fi bine sa ne spui daca atitudinea amandurora este la fel, sau daca cineva incearca sa-ti ia apararea. Nu trebuie sa omiti nimic, deoarece toata lumea de aici doreste sa te ajute, dar si tu trebuie sa ne ajuti cu mai multe detalii. De asemenea sa stii ca este normal ca la varsta asta sa ai conflicte cu parintii deoarece aici esti la varsta in care iti formezi personalitatea, si nu esti neaparat constienta de chestiile astea si consideri ca esti independenta in toate privintele, in viata si mai ales in luarea deciziilor si de aici automat vin conflictele cu parintii, poti sa vezi, inclusiv aici pe site sunt zeci de cazuri asemanatoare.
Cel mai indicat lucru in cazul vostru este sa mergeti sa discutati cu un psiholog, dar aici sa mergeti toti trei. Poti sa faci chiar tu propunerea parintilor, poate fi mai greu, poate sa-ti fie jena inclusiv sa ai dificultati sa ii convingi dar aici poti incerca sa le spui, ca ai anumite probleme normale adolescentilor si ca ai vrea ca ei sa te insoteasca la psiholog astfel incat sa ii poata sfatui si pe ei si pe tine, poti sa le zici ca vrei sa afli parerea lui despre cat esti de rebela, cum sa controlezi chestia asta, deci pur si simplu le dai un motiv care le-ar conveni astfel incat sa ajungeti toti acolo, iar odata ajunsi un psiholog bun va observa, deoarece tu o sa incepi sa-i spui, sa treci la ce te doare cu adevarat, si va sti cum sa ii descoase si pe parintii tai. Mare atentie si daca ajungi la psiholog sa nu ai retineri, spui tot ce te supara in varianta cat mai pura. Adica nu omiti nimic, nici daca este ceva stanjenitor, deoarece o sa iti explice ca nu este acolo sa te judece si in niciun caz nu isi va face impresii despre tine sau despre familia voastra. Asta e sfatul meu, daca nu reusesti sa-i duci pe ei, cel mai bine te duci singura la psihologul scolii.
Eu zic sa uiti de variantele cu centrul de plasament sau casa de copii, deoarece in ziua de astazi, in Romania, lucrurile de genu se fac in interes material, se castiga si se fura bani multi din asa ceva, pe primul loc nu mai sunt copiii. Mult succes!
Comporta-te si tu urat cu ei, fa chestii rebele, si insulta-i si tu inapoi. #YOLO
Buna, Raluca. Tocmai ti-a fost intinsa o mana de ajutor din partea asociatiei "Telefonul Copilului". Profita de ea. Ca asistent social stiu ce inseamna centrul de plasament sau casa de copii si crede-ma ca nu iti doresti viata de acolo. Apeleaza la specialistii de la "Telefonul Copilului". Cu siguranta vei gasi un sprijin, un sfat, un ajutor si consiliere psihologica. Sa nu crezi ca doar cei cu probleme psihice merg la psiholog. E ceva normal si chiar indicat. Curaj si fa-ti o viata prin care sa le demonstrezi parintilor ca nu esti cum spun ei. Sa nu iti pierzi niciodata speranta, increderea in tine, demnitatea si iubirea de oameni!
Sa stii ca nici intrarea intr-un centru nu-i asa usoara.
Se va face ancheta sociala, cazul tau va fi analizat.si doar in cazul in care se constata ca esti pericol esti luata din familie.Dar si atunci se cauta rude la care ai putea sta.
Cred ca tu habar n-ai ce inseamna centru de plasament...
Prin intrebarea ta nu faci decat sa ne demonstrezi cat esti de fapt de rasfatata.
Draga raluca, in primul rand imi pare rau pentru sufernita ta, in al doilea rand solutia ta vine chiar de la tine, tu trebuie sa decizi ce trebuie sa faci mai departe, varaianta cu sinucisul nu are rost cum spuneai si tu ai toata viata inainte, si daca ai spus lucrul asta este clar ca iti doresti un viitor mai bun si sa schimbi ceva, ceea ce ma face sa cred ca esti o fata trecuta prin viata, m-as bucura nespus de mult sa treci peste asta si sunt sigur ca vei trece cu bine pentru ca viata ii alege sa continue pe cei mai caliti si mai puternici si doar ei merg mai departe, iti tleg suferinta si daca ai vrea tine-ma la curent cu situatia si cu decizile pe care le vei lua
Raluca, de buna seama ai tai nu procedeaza bine. Nu dai mai multe amanunte, dar pare a fi un caz extrem. Dupa cum te exprimi constat ca nu esti "o proasta" ci incerci sa gasesti o solutie pentru viata ta.
Ai facut primul pas aici pe TPU. Bine! Din pacate ai primit raspunsuri contradictorii, unele naive.
Dar cel putin ai atacat problema.
Incearca sa fii calma o perioada. Incepi sa te documentezi, sa aduni informatii.
Pentru ca e limpede ca exista niste tensiuni grave in familia voastra (relatiile lor cu tine) incearca sa faci un inventar al cauzelor. Care sint cele mai importante nemultumiri ale parintilor tai? Identifica 3, 4, 5 dintre ele.
Daca vei putea elimina macar una dintre ele (sa zicem pe aceea la care nu tii prea mult sa renunti sau sa dai de la tine) atunci elimini o sursa de tensiune. Rezultatul nu se va vedea de la inceput ci in citeva saptamini.
Fii cu ochii pe tine si pe ei. Atunci cind faci ceva care stii ca le convine (eventual din "lista nemultumirilor" pe care o pomeneam) fa in asa fel ca ei sa observe. Dar nu prea ostentativ, ca atunci se vor plinge de clelalalte. Se pare ca vor "totul sau nimic".
In felul acesta ai o sansa sa "acumulezi niste puncte". Rezultatul va fi ceva mai multa liniste si o platforma mai buna de negocieri cu ei. Probabil ca sint citeva conditii pe care in niciun caz nu vrei sa le accepti (de ex sa iesi in oras, sa vorbesti cu un prieten, prietena). Pe acestea le vei putea scoate la negociere.
Incet-incet, cind te fac proasta la gramada, incearca sa ii faci sa argumenteze la ce se refera.
Nu spui daca ai frati. Iti pot fi aliati.
Ar fi bine sa contactezi cu discretie autoritatea tutelara pentru o discutie. Mai intii, chiar sa vorbesti intre patru ochi cu un profesor de la scoala in care ai incredere. Trebuie sa fie mai multi care sa stie ce se intimpla cu tine.
Cind discuti cu cineva din afara, ca si aici pe TPU, pastreaza-ti calmul. E bine sa nu dai impresia ca "esti isterica" pentru ca atunci risti sa nu te ia in serios.
Ai incredere ca se va rezolva, dar trebuie ca tu sa lucrezi la asta. Nu esti prima. Pina la urma si un centru de plasament ar fi o solutie (scopul scuza mijloacele) dar nu cred ca vei ajunge la asta.
Mai vorbim...
Buna, Raluca,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Pai mai fata si eu am parinti care ma cearta, dar nu ma injura. Si ma cearta pentru ca gresesc si stiu ca gresesc cand sunt certat. Daca vrei sa te duci intr-un centru de plasament nu esti in toate mintile! Acolo vei fii batuta, cine stie cand vei fii hranita, cand vei putea dormi fara sa plangi, vei regrta totul. Apropo, ai o problema. Un parinte nu injura asa decat daca il scoti din minti. Tu de ce nu ne zici de ce te injura? Asa fara motiv? Nu prea cred. Zi-ne motivul si apoi mai discutam.
Vai,imi pare foarte rau pentru tine, inteleg cum te simti. Si eu aveam momente in care pur si simplu imi venea sa plec de acasa,doar sa nu il mai aud pe tatal meu cum tipa la mine sau ma "face in toate felurile". Bine,poate si eu exagerez dar e foarte complicata situatia. "Norocul" meu a fost ca stateam cu el doar in week-end,eu locuind cu bunicii mei. Uite,chiar daca e greu, nu cred ca intr-adevar a vrea sa traiesi intr-o casa de copii E groaznic, crede-ma!
Eu una mi-am gasit linistea in domnul Isus (sunt o persoana credincioasa) si de fiecare data mi-a venit in ajutor. El poate schimba orice inima, daca te rogi cu credinta la El si iti expui toate necazurile si il rogi sa intervina in viata ta, sa stii ca va lucra
spre bine. Deci asta e sfatul meu. Pune-ti nadejdea in El! Te iubeste! Si cred ca poate rezolva problema cu parintii tai. Oricum incearca sa fi mai respectoasa cu ei si sa nu le raspunzi cu aceeasi moneda. Sunt sigura ca parintii tai te iubesc
Iubire ia-ti creeta si baga in tine. O sa ajungi in spital si zici ca din cauza lor s-a intamplat asta. Si niciodata sa nu zici ca vrei intr-un centru de plasament sau casa de copii. Habar nu ai cum traiesc acei copii. Batuti, nemancati, bolnavi.
Tu chiar dai solutia asta tututor? Deja ma sperii :-o
Draga mea cum vrei sa ii faca sa nu o mai jigneasca? Degeaba va vorbi cu ei o sa zica ca e o mucoasa si o proasta. Cum sa isi sperie parintii altfel? Sunt si alte solutii sa iei pasatile in exces dar de la creeta nu patesti nimic. Si nu spune tu ce e cu casa de copii pentru ca nu ajungi pe strada stai acolo pana la 18 ani. Eu insa stiu ce inseamna si nu e asa cum iti imaginezi tu.
Stiu foarte bine ce vorbesc cu casele de copii, iar tentativele de genul ce i le propui tu oricui ca o solutie salvatoare, chiar nu sunt. Incearca sa gandesti mai matur. Daca nu stiu sa ii ofer o solutie prefer sa nu i-o dau decat sa o invat prostii.
Draga mea eu am stat in casa de copii. Esti maltratat, din cauza celor de acolo am scolioza de peste 90 de grade.
Imi pare rau sa aud asta, dar inca odata iti spun, ceea ce i-ai spus tu nu este o solutie. Pentru ca ai avut parte de asa ceva, tu vezi doar solutii oarecum extreme, si prin treaba asta nu faci pe nimeni sa se schimbe. Nu ii cunoastem familia si nu stim ce fel de oameni sunt parintii ei. Pot sa o invinuiasca tot pe ea ca a facut asta, si sa se poarte mai urat cu ea, sau sa se poarte putin frumos cu ea fiind speriati ( asta in cazul in care le pasa de ea) apoi sa revina la comportamentul lor de dinainte. Stiu ce se intampla in casele de copii, dar am spus ca ar putea ajunge pe strada pentru ca sunt destui care nu au suportat si au evadat si au ajuns prin canale, traiesc pe sub noi. Nu sunt toate centrele la fel, din multe pot fugi copiii si pot ajunge in strazi. In fine, sunt multe de discutat si nu cred ca are nimeni de aici intelepciunea de a-i da un sfat bun care cu adevarat sa o ajute, tinand cont ca majoritatea de aici nu au nici 18 ani, si nu gandesc destul de matur.
Asta e adevarat TPU a devenit un site de copii care cer rezolvarea temelor sau ce haine sunt la moda.
Am lucrat intr-un centru de plasament si nu este mai nimic adevarat din ceea spui. Chiar daca nu au avut noroc de niste parinti iubitori, in centru se simt ocrotiti. Acei copii batuti, nemancati ori bolnavi poate ca se intampla pe vremea lui Ceausescu, cand portile erau la jumatate. Nu vorbi pana nu stii cum este intr-un centru. Nu crede tot ce mass-media spune...
Femeie eu sunt adoptata da? Nu cred ca sti prin ce am tercut daca ai lucrat la privat imi pare rau si daca ai lucrat doar la un singur centru sa stii ca sun cate 3 in fiecare judet.
Femeie eu sunt adoptata da? Nu cred ca sti prin ce am tercut daca ai lucrat la privat imi pare rau si daca ai lucrat doar la un singur centru sa stii ca sunt cate 3 in fiecare judet. Zici ca ai lucrat intr-un centru sti prin ce soc trece un copil cand afla ca este adoptat? Cati copii nu si-au luat zilele dupa ce au aflat asta. Voi va multumiti ca va luati bani nu va pasa prin ce trec acei copii. Verisoara mea este operata la sold, nu poate avea copii a lucrat la un centru si uite ca copilul pe care la ingrijit ea ia devenit copil dar baiatul a ales-o pe ea dupa ce a stat la mai multe familii este constient ca este adoptat are 5 ani nu sa fi adoptat de mic si sa ai un soc cand afli.
Apropo, imi pare rau prin ce ai trecut si daca esti adoptata inseamna ca primesti si o educatie, nu? Caci, la modul de exprimare nepoliticos "Femeie..."nu prea suna bine pentru o persoana cand nu o cunosti.
Nu, nu am lucrat la unul privat, dimpotriva la unul de stat si nu a fost de dragul banilor daca te priveste, am lucrat pentru experienta, comunicarea dintre un copil cu probleme psiho-afective. Nu arunca cu vorbe aiurea.
Soc? totul depinde de copil, cum preia informatia. Am si eu o verisoara adoptata si sincer... a vrut sa-si cunoasca mama naturala, desi tot la parintii adoptivi a revenit, pentru ca acolo a gasit iubirea si protectia.
Nu arunca cu rosii inainte sa judeci pe om, caci nu este peste tot la fel.
"sti prin ce soc trece un copil cand afla ca este adoptat? Cati copii nu si-au luat zilele dupa ce au aflat asta"
Vai, incredibil. Doar in vreo 2 cazuri se poate intampla asta:
1. Parintii sunt niste incompetenti care nu pot explica la copil in felul si modul potrivit;
2. Copilul este de o prostie inimaginabila.
Vorba aia: Parinte nu iti este persoana care te-o nascut, ci persoana care te-o crescut.
Alo... Fata! Daca te sinuzici te omor!
In primul rand... Priveste partea buna
Ai net 
Scuze ca rad si zambesc
Cat de draguta esti pe o scara de la 1 la 10?
Hey.stiu ca iti e greu, si ca poate esti dezamagita de raspunsurile primite aici, dar crede-ma ca nu o sa te inteleaga niciodata cineva care nu a trecut prin ce treci tu.Toti iti spun ca acasa este cel mai bine, dar eu iti spun ca a fi acasa e un sentiment nu un loc, si presupune sa te simti in siguranta.Te inteleg, oarecum, si parintii mei se comporta asa cu mine, si stiu ca iti e greu sa rezisti la tortura asta psihica, si poate si fizica ..si eu m-am gandit sa ma sinucid, dar mi-a fost frica de ce se va intampla dupa..trebuie sa gasesti lucruri pe care sa le faci, si care sa te ajute sa nu te mai gandesti, sa te ajute sa te calmezi ..si sa-ti dea putere... Daca ai suferit de cand erai mica fi optimista si gandeste-te ca vei avea un viitor stralucit fara probleme.:*
Exista multe cazuri de genul asta, raluca.parinti care isi manifesta frustrarile asupra copiilor insa acelasi lucru se intampla si in centrele de plasament.nu sunt tratati mai bine ca tine sa stii.de obicei copiii de genul asta mai ales fetele ajung ca din cauza relelor tratamente de acasa sa gaseasca un baiat pe care le cred ca il iubesc(la o varsta atat de frageda nu stii nici macar ce e iubirea) raman insarcinate si situatia devine si mai complicata.incercand sa isi gasesasca refugiul in acel partener care pare ca ofera toata iubirea de care ai nevoie intra intr-o situatie si mai grea.in vremuri disperate se iau masuri disperate stii cum se spune.singurul lucru care ar trebui sa il faci dupa parerea mea este sa ai rabdare pana la 18 ani cand te poti angaja si sa stai undeva cu chirie.stiu ca este foarte greu pentru ca am facut parte dintr-o familie asemanatoare insa lucrurile nu vor ramane vesnic cum sunt acum crede-ma.va veni si randul tau cand ei vor regreta.trebuie SA AI FOARTE MULTA RABDARE.sa nu iei nici o decizie la nervi in genul fuga de acasa sau clasicul caz de fuga cu partenerul crezand ca iti va fi bine.pentru ca la varsta ta si lipsa de experienta vei sari din lac in put.viata este foarte grea, oamenii sunt rai.cand gasesti persoana care crezi ca va tine la tine sau te va ajuta si va parea foarte credibila, nu ai crede niciodata ca te va rani tocmai acea persoana te va trada.deci daca parintii tai sunt rai strainii sunt si mai rai.asa macar parintii ii cunosti si te vor intretine pana cand vei putea avea o stabilitate finaciara si independenta pentru a scapa de acolo.
Ai incercat vreodata sa stai cu paritii tai de vorba? Sa le spui ca tu nu mai rezisti, ca sti ca e grea viata dar tu nu mai suporti ce se intampla?
Spunele asta, spune-le ca ii vei ajuta si tu cu tot ce poti numai sa fie bine, incearca sa vorbesti cu ei si spune-le tot ce ai pe suflet! Daca nu te asculta, vorbeste cu o ruda foarte foarte apropriata poate te va ajuta, poate va vorbi ea cu parinti tai.
Mie imi pare foarte rau ceea ce vad ca spui, sa nu te gandesti niciodata la casa de copi sau la ce ai mai zis tu!
Nu cred ca ai vrea sa ajungi acolo!
Eu iti urez mult mult succesc in viata, si nu uita vorbeste cu ai tai, doar asa se va rezolva
Daca vrei sa pleci,ar trebui sa cauti o prietenA(nu am pus litera "a" ca fiind majuscula degeaba)mai mare, care locuieste singura.O poti ruga sa te primeasca si sa stai cu ea, deoarece daca stai la rude, ele s-ar putea sa ajunga sa te trimita inapoi acasa, pentru ca tin legatura cu parintii tai.Nu te duce la un centru de plasament, pentru ca acolo, copii sunt neglijati si lasati bolnavi.Nu te duce acolo...Cauta sa stai cu persoane care te pot ajuta, sau du-te la sedinte de consiliere psihologica.S-ar putea sa te ajute! Imi pare rau ca parintii tai vorbesc in halul asta, nu exista respect in casa voastra observ...Si parintii mai cer si educatie si bune maniere din partea copiilor, dar ei vorbesc asa prin casa, pai cum sa poate copilul sa invete sa se comporte daca in jurul lui se aud injuraturi, tipete si vorbe de acest fel.Urat.Foarte urat.
Daca ai destui bani, te poti caza, insa avand in vedere ca ai doar 13 ani nu iti recomand, este cam periculos.
Imi pare rau.
Asculta fetito si eu am avut 13 ani odata iti dau sfat nu-i baga in seama injurai si tu cand te injura dar in gand sau numara de la 1 panla 10 sa te calmezi decate ori iti zic ceva lasa capu in jos si nu le zice nimic o sale para rau pentru cea au zis sa nu-ti doresti sa te duci in plasamente ca nu-i bine sa stii no sati mai vezi prieteni si o sa ti se faca dor de parinti ori decateroi iti spun ceva lasa capul in jos si nu spune nimic zile doar atat bine mami bine tati si o sa vezi ca se vor schimba te asigur
Iti inteleg problema. Sunt parinti "intelectuali" si la astia, copiii sunt niste jackpot-uri in care baga fisa si asteapta note de 10 si diplome, si cand nu primesc, busesc.
La "intelectuali", familiile sunt formate dintr-un Tocilar si o Feminista, iar Tocilarul, din mascul Omega, devine mascul Beta cand vede ca a indeplinit "scoala" (cariera) dar tot nu poate sa castige respectul femeii (Feminista) asa ca isi varsa frustrarile pe copil daca e baiat, copil care isi imagineaza ca o iubita il va salva, devenind Tocilarul din generatia urmatoare. Daca e fata, ea devine "fetita tatii" si va ajunge Feminista din generatia urmatoare. La "Intelectuali" femeia e capul familiei (matriarhat) si biserica lor se numeste "Clasa de Mijloc". Religia lor este una statutala, in care zeul este statul iar institutia in care se practica cultul statului, este "scoala".
Eu am fost la ei pana sa imi dau seama ca "stiinta" este o minciuna si ca Biblia e pe bune.
In clasa a 3a voiam sa plec de acasa si eu.
In clasa a 8a incepeam deja sa ma auto-mutilez de nervi.
In clasa a 10ea deja aveam ganduri serioase de sinucidere.
In anul III de facultate cand am zis ca vreau sa ma calugaresc, mi-au aranjat sa ma consulte o colega de-a lor care era psihiatra si m-au bagat pe anti-psihotice.
Drumul cam asta e cand nu esti sigur ca "ai vointa" sa te lasi asimilata in secta lor (a "intelectualilor").
Iti las cateva cuvinte pe care Hristos ti le-ar spune in mod personal (si poate chiar o si face prin mine)
"Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. - Matei 23:1-9
Unele cuvinte le poti schimba (Rabi = contemporan cu Dm.Doctor, Dm.Inginer, Dm.Profesor etc) si ai sa vezi ca vine fix pe problema noastra.
Daca nu pur si simplu "orgoliile" (demonii) lor sunt prea mari sa ii confrunti prin cuvantul lui Dumnezeu (crede-ma! la mine functiona. Le vorbeam din Biblie cu tarie pasaje si fugeau de mine ca dracu de tamaie).
Uite un pasaj cu care poti sa ii sperii
"Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării." - Matei 18:6
Incearca sa te uiti la partea pozitiva. Tu ai in casa niste oameni posedati de "orgolii" care spun vraji sa te doboare. E doar asta. Tot ce zic ei e de fapt "orgoliul" care calculeaza bine ce trebuie sa zica sa te distruga, parintii tai sunt doar "pasageri" in toata treaba asta. La orfelinat nu ai pe ce sa incerci descantece de ale tale si pentru mine, a fost satisfacator sa vad ca folosind cuvantul lui Dumnezeu, inspiram Teama in cei ce m-au crescut cu Teama.
Plus am avut un tovaras, coleg de serviciu, care venea tot de la orfelinat. Si imi spunea ca supraveghetorii foloseau tot "Metoda Compulsatorie" in pedagogie (ii loveau cu pumnii sa puna mana pe carte). Acum poate n-o fi asa la fel.
=============
Mai laic vorbind acum, ce fac ei se numesc "rele tratamente aplicate minorilor" si "hartuire" din ce mi-ai zis. Sunt fapte penale. Daca chiar esti sigura ca vrei sa scapi de ei, te duci la politie si reclami tu prima pana nu te reclama ei la psihiatru. Sau incerci sa ii asculti fara sa astepti o multumire de la ei, ci de la Dumnezeu. Decizia iti apartine.
Vezi insa ca la orfelinat, mi-au zis tovarasi care au venit de acolo. Multe fete ajung curve si unii mai au si sida. Si apoi mai e si riscul ca insusi supraveghetorul sa te violeze si pe urma o sa te simti si mai nasol, n-o sa-ti mai arda sa faci reclamatii la politie si iti ratezi si destinul.
Poate mai degraba sa ai norocul sa contactezi mai degraba o agentie gen "protectia copilului" dar le-am scris candva tot despre un caz si nu mi-au raspuns.
Rezista acolo sora mea, nu dezvolta si tu "orgoliu". Cineva sigur te apreciaza ca ai un suflet bun si ca incerci sa asculti... Dumnezeu e cel putin printre aceia, iar eu sunt cel putin unul aici pe Pamant :3
Buna Raluca, si eu am tot 13 ani. Gandeste-te ca nu ar fi buna absolut deloc solutia cu sinucisul, ai cum ai zis si tu, toata viata inainte.
Dar, acum depinde si tu cum te porti cu ei si cum le vorbesti... Poate nu stii dar, ce se intampla in Romania in centrele de plasament e putin TABU. Copiii de varsta noastra sau mai mici/mari sunt infometati, batuti crunt, violati, jigniti, agresati si lista continua. Poti lasa un id de messenger sau facebook-ul pentru a discuta cu tine oamenii care doresc sa te ajute. Sper sa-ti fie bine! Ziua faina
Tu nu ar trebui sa te gandesti chiar asa departe inca esti micuta si nu ai ce face si la un centru de plasament nu e o solutie buna, am prieteni de acolo si iti zic sincer ca nu e deloc bine acolo e forte rau, asa ca scoate-ti ideea asta din cap. incearca sa te gandesti de ce te jignesc si poate gasesti raspunsul. poate nu inveti, poate nu ii ascuti eposibil sa fac ceva ce ii deranjeaza rau de tot.
Buna!
Si eu am c-am aceeasi problema si m-am gandit la o solutie.
Cand am sa fac 18 ani am sa plec de acasa si am sa ma ridic de la 0 cu propriile mele puteri, fara ajutor...
Mai rezista pana faci 18 si tine-te de invatat ca sa ai un salariu...
Buna, ma bucur ca esti desteapta si iti dai seama cat de importanta este viata ta! La casa de copii sau la un centru de plasament esti batuta, maltratata si nemancata! Bucura-te ca are cine sa te intretina si daca chiar este ceva grav nu ezita sa suni la ~116 111~ telefonul copilului! Ei sigur te vor ajuta si este gratuit din Romtelecom si Cosmote! Numai bine si sper ca problemele sa ti se rezolve
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
