| kencarson a întrebat:

TPU, hear me out. E chiar atat de rau ceea ce fac?

Deci, pe scurt, (va fi de fapt destul de lung) am început să îmi "fac rău" singur (fizic) cam acum doi ani. Ideea e ca de câteva luni a devenit puțin mai serioasă treaba. De mult timp nu prea mai simt mare lucru, nu ma bucura/supara mai nimic, într-un fel doar exist așa. Chestia e ca marile mele "probleme" sunt în mare parte, dacă nu în totalitate cauzate de mine. La mine în suflet sunt doar aceleași lucruri, doar acea ura față de mine la care deja am ajuns indiferent. Într-un fel, aș vrea să fiu ajutat dar nu prea am cum, am încercat să vorbesc cu mama, dar e destul de awkward situația, nu sunt bun la a îmi povesti sentimentele, nu stiu sa ma exprim ca lumea și asta face totul cam imposibil.

Am încercat să îmi fac rău constant, fizic pentru a atrage atenția părinților sau prietenilor. Mama a observat că aveam pe picioare niste urme de tăieturi. Am băgat-o pe aia ca "nu stiu ce am, m-am zgâriat un pic" dar sa fim seriosi, maica mea nu-i proastă. Și tocmai asta e, ca nu e proastă, dar nu își dă seama cât sufăr, ca m-am plans de atâtea lucruri mai subtil sau mai clar, ca am cerut să ma ducă la un psiholog (am tendința să ma deschid mai mult în fața persoanelor pe care nu le cunosc) și multe altele.

Am ajuns din păcate la concluzia că decât să am niște urme invizibile în sufletul meu, pe care nimeni nu le vede și care pot fi ascunse foarte ușor cu un comportament fals și o personalitate care nu îmi aparține, mai bine mi-aș face niște semne care chiar există, sunt acolo, ma fac să ma simt prost când le vad si stiu ca vor fi mereu acolo. Vor fi acolo mereu la fel ca persoana aia urâtă și dezgustatoare care sunt eu cu adevărat.

Maică-mea mi-a zis ca nu-i deloc normal și ma simțea oribil când a văzut prima oară (îi promisesem ca cer ajutorul și bla bla atunci).

I dont get how this is wrong. M-am schimbat, nu îi mai rănesc pe alții (atât de mult). Ma limitez la mine. De ce nimic din ceea ce fac nu mulțumește pe nimeni?

Răspuns Câştigător
| Nirvanaaa a răspuns:

Salut!
Îmi pare rău sa aud prin ce treci. Tendința de autovatamare este ceva de care se ocupa un medic specialist. Trebuie sa vezi un psihiatru. El îți va recomanda sa urmezi și psihoterapie in paralel. Dar in punctul in care ești, psihoterapeutul nu este suficient. medicul psihiatru va discuta cu tine și îți va propune niște soluții.
Îți doresc multă sănătate și dacă ai nevoie de ajutor, let me know.
Ai grija de tine!

2 răspunsuri:
| Simpatic a răspuns:

Ai nevoie sa mergi la un medic psihiatru si in paralele sedinte la psiholog, o sa dureze ceva dar esti recuperabil/a!
Odata ce constientizezi ca nu este bine ceea ce faci atunci te poti vindecawinking
Ar fi trebuit sa fii mai deschis/a cu parintii tai pentru ca doar tu stii ce este in sufletul tau, ceilalti pot doar intui!
Sunt sigur ca mama ta iti vrea binele, asa ca daca i-ai spune ca i nevoie de ajutor si chiar de atentia ei poate ca vei trece mai usor peste ceea ce simti acum!
Dar ai nevoie si de ajutor calificat!

| Violleta2022 a răspuns:

Situatia ta este destul de serioasa si va trebui sa ceri ajutorul unui Medic Psihiatru, fiindca problema ta nu se rezolva peste noapte fara terapie si tratament adecvat.
Sanatate multa!